3,163 matches
-
auzise pe Longestilia învățându-l pe Rogero cum să conducă armăsarul și o văzuse potrivindu-i un căpăstru. El a reușit să aleagă dintre toate căpestrele pe care le-a găsit în grajd pe cel al hipogrifului și punându-i șaua lui Rabican, se părea că nimic nu-l mai împiedică să plece imediat. Dar mai înainte de a porni la drum, el s-a gândit că trebiâuia să-l lase pe Rabican în mâini sigure din care să-l poată lua
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
de la brâu și a atârnat-o de craca unui copac. Cei doi cavaleri, clocotind de furie, își mînară caii în semi cerc, apoi se repeziră unul asupra celuilalt, cu frâiele lăsate și-și încrucișară lănciile. Ambii au rămas neclintiți în șa. Lănciile sfărâmate zburară în aer. Atunci, cei doi cavaleri în armură s-au văzut nevoiți a continua lupta cu bâtele, ca niște țărănoi care se bat pentru hotarul unei livezi, sau pentru o fântână. Dar aceste ciomege nu puteau rămâne
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
care dă, suferă mai mult decât cel care primește loviturile. După aceea s-au cuprins în brațe, strângându-și fiecare advedrsarul ca Hercule pe Anteu. Mandricardo, mai furios decât Roland, se silea din răsputeri să-l răstoarne pe paladin din șa și în aceste sforțări lăsase din mână frâul calului. Roland, mai calm, a văzut aceasta. Cu o mână el para loviturile lui Mandricardo, iar cu cealaltă a săltat căpăstrul peste urechile calului acestuia. Între timp sarazinul trăgea de Roland din
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
din mână frâul calului. Roland, mai calm, a văzut aceasta. Cu o mână el para loviturile lui Mandricardo, iar cu cealaltă a săltat căpăstrul peste urechile calului acestuia. Între timp sarazinul trăgea de Roland din răsputeri , dar coapsele paladinului țineau șaua ca un clește. În cele din urmă, opintirile sarazinului au rupt chingile calului lui Roland; șaua a alunecat. Cavalerul, drept în scări,a alunecat cu ea și a ajuns la pământ aproape fără să-și dea sama de cădere. Zgomotul
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
lui Mandricardo, iar cu cealaltă a săltat căpăstrul peste urechile calului acestuia. Între timp sarazinul trăgea de Roland din răsputeri , dar coapsele paladinului țineau șaua ca un clește. În cele din urmă, opintirile sarazinului au rupt chingile calului lui Roland; șaua a alunecat. Cavalerul, drept în scări,a alunecat cu ea și a ajuns la pământ aproape fără să-și dea sama de cădere. Zgomotul armurii sale la atingerea pământului a speriat calul lui Mandricardo care acum rămăsese fără căpăstru. Animalul
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
care să înlocuiască frâul. Și tocmai atunci întâmplarea, care părea să-l ajute în sfârșit, i-a scos în cale un țăran cu un căpăstru în mână,care pornise în căutarea calului său rătăcit. Roland, după ce repară la iuțeală chingile șeii calului său, a încălecat și a așteptat o oră întreagă întoarcetea sarazinului. Iar cum acesta nu se mai arăta, a hotărât să pornească în căutarea lui. Și-a luat rămas bun de la Isabela și Zerbino care cu dragă inimă l-
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
dat peste cuirasa lui Roland trântită în iarbă și nu depatre de acesta, coiful său. Auzind un nechezat în pădure, Zebrino ți-a întors privirile în direcția de unde venea și l-a văzut pe Brigliadoro cu frâul atârnând încă peste șa. El s-a uitat apoi după Durindana și a găsit faimoasa sabie fără teacă, aruncată în iarbă. A mai văzut deasemeni sfărâmăturile armurei lui Roland împrăștiate pretutindeni prin vale. Zerbino și Isabela priveau uluiți și îndurerați ne mai știind ce
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
Ai văzut The Cyborg Sanction? Nu. — Pookie Hits the Trail? Dynamite Dick? — Bineînțeles că nu. — Face de toate acuma. SF-uri de mâna a treia, filme de aventuri, chestii cu bătrâni cumsecade, filme de televiziune. Impresarul lui îl pune în șa și el o ia la trap. E pentru prima oară în cei patruzeci și cinci de ani ai lui când dă peste ceva care i se potrivește de minune. Îi place la nebunie. — Și atunci, de ce avem nevoie de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ologul se făcuse nevăzut. Nici vorbă de întrecere. Ieri m-a apucat iar paranoia când un ciclist m-a urmărit după colț. Am oprit mașina. Am oprit mașina din cauza celei mai autentice neîncrederi. Bicicleta și-a văzut de drum. În șa era o doamnă în vârstă... Astăzi eram la volanul mașinii și dintr-o dată m-am simțit foarte paranoic. Nu mi-a plăcut: ceva nu era în regulă - era liniște, prea liniște. După aia mi-am dat seama de ce mă simțeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ce făceau aluzie mai mult la insurecție decât la bucurie. Dintre ele, unul se întipări în mintea băiatului: „Apără-ne!“. Iar el, cu adorație, îl vedea pe tatăl său înzestrat cu puteri supraomenești. Ofițerul care comanda escorta se aplecă în șa și-i șopti: — Privește: să mărșăluim împotriva Romei cu legiunile ar fi fost un joc. În glasul lui se ghiceau părerea de rău, mânia și, dincolo de ele, îngrijorarea. Gajus asculta în tăcere. Călărea fără probleme, dar nu voise să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ca să fie pace“. Mi s-a povestit că, pe când vorbea astfel, trădătorul ținea frâiele frumosului cal arab pe care băiatul fusese nevoit să-l părăsească atunci când fugise din Alexandria. Băiatul și-a mângâiat calul, a cedat și a urcat în șa. S-au îndreptat spre Alexandria. Astfel, mi s-a spus, Augustus l-a văzut pentru întâia oară pe tânărul acela care avea aceeași înălțime cu el și îi semăna primejdios de mult. Augustus a zis că era capul șarpelui - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Nu-i răspunse - îi aruncă o privire, dar nu întoarse capul. Și ofițerul se uita înainte, abia mișcându-și buzele. Intrară într-un portic în stil vechi, cu pilaștri din cărămidă. Ofițerul spuse: — Tatăl tău te aducea cu el în șa, în mijlocul nostru. Gajus întoarse capul; militarul continuă: — Odată, pe Rhenus, te-am urcat pe calul lui. Cizmele tale au stat în mâna asta. Ți se zicea Caligula. Fu o lovitură drept în inimă: își aduceau aminte de el, după atâția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
o improbabilă plimbare călare a lui Tiberius. Gajus își spuse că cel care deschisese grajdul acela avusese o premoniție. Mângâie calul, care îl privi cu ochii săi umezi și îi adulmecă mâna. Dintr-odată, cu o plăcere intensă, sări în șa. Simți freamătul prietenos al animalului sub el. Observă că în jurul lui se adunase rapid nu obsedanta escortă a Augustinienilor, ci un grup de soldați de la Marină. Comandantul lor declară: — Teritoriul acesta este al nostru, și oamenii mei au cerut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
să construim un al doilea circus. M-am gândit să fie la poalele colinei Vaticanus, în grădinile mamei mele. Știi, Manlius, mama călărea foarte bine. În zilele fericite petrecute pe malul Rhenus-ului, ea râdea mândră văzându-și băiețelul sărind în șa „asemenea barbarilor sciți“. — Voi aduce de la Heliopolis, cu o corabie imensă, un obeliskos de o înălțime nemaivăzută. Îl vei pune pe post de spina în circus: în jurul lui se vor învârti cvadrigile. Apoi vei construi peste fluviu un pod nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
unui alt cal, pe care se ținea cu mare greutate un bărbat în veșminte romane. Printr-o smucitură a mâinii drepte, germanul își făcu calul să se cabreze și să se oprească; calul celuilalt se opri împiedicat - romanul alunecă din șa și căzu. Încercă să se ridice cu greu, iar Gaetulicus văzu că avea mâinile legate, că era plin de noroi și speriat, cu hainele în dezordine... Era Lucius Vitellius, complicele său. Fără să coboare de pe calul plin de spume, Împăratul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
fi procedat ca tine, îi spuse scurt. Însă probabil că tu ești un cavaler mai bun decât el. Numai tu puteai să străbați o asemenea distanță în atât de puține zile. — Tribunul Caius Silius m-a așezat prima dată în șa, îi aminti Împăratul. Amândoi se emoționară la auzul acelui nume. Istoricii scriu că, în scurta lui domnie, Gajus Caesar a străbătut mai multe mile decât alți împărați care s-au aflat la putere vreme îndelungată. Rezista la oboseală, călătorea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de curse. Când ajunse Vaughan, pășind hotărât pe picioarele lui lungi, inegale, din parcare, toată lumea întoarse privirea, uitându-se cum acea siluetă în mantou negru înainta către motocicletă. Eu însumi aproape că mă așteptam să-l văd că urcă în șa și conduce vehiculul peste balustrade spre noi. Cicatricele de la gura și de pe fruntea sa înghițeau aerul ca niște tăieturi de sabie. Ezită, privind tehnicienii cu ridică motociclistul de plastic - „Elvis“ - pe vehiculul său, apoi se îndreptă către noi, făcându-ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
încetinitorul. Într-o lentoare calmă de vis, roata din față a motocicletei lovi bara de protecție a mașinii. Când janta cedă, pneul se îndoi în sine formând cifra opt. Coada vehiculului se înălță în aer. Manechinul, Elvis, se ridică din șa, cu corpul diform în sfârșit atins de grația mișcării cu ralentatorul. Precum cel mai strălucitor dintre cascadori, acesta stătu pe pedale, cu picioarele și brațele complet întinse. Capul îi era ridicat, cu bărbia împinsă în față, într-o poză aproape de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
sinceră admirație, împingându-l înainte. Era un bărbat păros ca o maimuță, cu o cicatrice mare cât toate zilele brăzdându-i obrazul stâng. Ia hai să facem o mică plimbare cu ea, să vedem dacă merită banii!... Hai, sus în șa, Popescule, și piciorul pe accelerație!... îl îndemnă el foarte nerăbdător, dându-i discret un brânci înainte. Nando mai încercă o dată să se elibereze din strânsoare , dar securiștii îl ținură cu mâini de fier la mijloc și îl siliră să descuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și atât de voinic încât să ducă pe crupa sa nu două și zece persoane. Cu ajutorul lupului căruia-i spuse Viteaz, Andrei găsi calul cel voinic pentru prințul Carol al II-lea. Povestea spune că prințul a vrut să pună șaua pe cal pe de o parte iar de cealaltă parte să-i aibă pe lângă sine pe Andrei și Viteaz, prietenul său lup, scutindu-i în felul acesta de orice pedeapsă. Dar pentru aceasta îl mai puse la o încercare: să
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mult mai bine și mai fericit. Am stat și ne-am jucat până seara. Apoi ne-am întors acasă și am adormit. Când ne-am trezit ne-am dat seama că totul a fost un vis. Am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea așa. Gânguț Elena-Daniela, clasa a V-a Clubul Copiilor Comănești - Bacău profesor coordonator Iacob Leonid Eu și Scufița Roșie Fiind copilă curioasă, cutreieram prin păduri să cunosc natura cea încântătoare, al păsărelelor glas și drăguțele
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
l-a însingurat complet de restul lumii, pe el și specia lui deopotrivă. Zadarnice eforturile aceluiași om de-a perpetua specia sortită dispariției. Odată însingurat în timpul său, el nu va lăsa în urmă decât o carapace uriașă, în formă de șa (galapagos în spaniolă), de sub care cândva ieșea un gât neobișnuit de lung. La capătul lui cea mai tristă și mai țestoasă dintre priviri. Plajele albe. Leii și Iguanele de mare Plajele de aur alb sunt locuite de leii de mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
bătrânul să-mi plătească datoria la cămătari și am ieșit În urmă cu trei ani. Cât despre mișelul acela pe care l-am atins cu pumnalul, și-a retras infamiile În zornăit de pungă. Dar dacă n-aș fi pus șaua pe cal repejor, aș fi din nou În lanțuri. Zarurile m-au trădat iarăși, iar de data asta bătrânul nu vrea să audă de vorbă. Mai cu seamă după ce a citit sonetul acela al meu În care ziceam că vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
înlănțuite, se vor târî alături de mine prin desenul lumii, sub soarele crud al adevăratei credințe, și nu voi mai fi singur! Vai mie, cum mă chinuie, cât de tare mă chinuie. Furia lor e balsam pentru mine, și pe această șa de război pe care mă sfârtecă, oh, fie-vă milă, râd, binecuvântez lovitura ce mă țintuiește răstignit. Ce tăcere s-a lăsat peste deșert! E noapte și sunt singur mi-e sete. Și așteptarea fără capăt, unde-i orașul, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
cu greu pe bicicletă, de-a lungul bulevardelor care domină portul. Își sprijinea piciorul infirm pe pedala fixă, în timp ce cu celălalt se chinuia să învingă pietrele caldarâmului, ude încă de umezeala nopții. Fără să ridice capul din pământ, aplecat pe șa, ocolea șinele fostului tramvai, se ferea, sucind repede ghidonul din calea mașinilor ce veneau din urmă, iar, din când în când, mai sălta cu cotul tașca petrecută pe umăr, în care Fernande îi pusese masa de prânz. Și de fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]