3,157 matches
-
îl face să se comporte așa, ci și curiozitatea nestăpînită de a afla, primul, spuma de zvonuri pe care G. a cules-o trecînd prin birourile Uniunii Scriitorilor, Consiliului Culturii sau ale Comitetului Județean de Partid. Îi place să fie șocat, alarmat, uimit. E un bun conducător de panică, calitate pe care G. i-o exploatează la maximum. *Ceașca mea i s-a părut „extraordinară”. „Iată aici - mi-a arătat - o «măiastră» cum n-am mai văzut niciodată”. Nu lipseau, bineînțeles
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de el. În ziua aceea, pe cînd popa dormea țeapăn de beat pe marginea unui șanț, l-a mînjit pe față cu smoală și i-a lipit pene. Strînsă repede, lumea făcea haz. Cînd s-a trezit, popa a fost șocat de spectacolul propriei decăderi. De atunci, s-a pocăit și s-a îndreptat definitiv. După cîtva timp de la această întîmplare însă fratele lui N.B. a avut pierderi grele în gospodărie, apoi i s-au îmbolnăvit, pe rînd, în chip neașteptat
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
des în față ajunge să fie detestat. Fraza din urmă m-a surprins pe mine însumi și m-a făcut să mă opresc. Aș mai fi vrut să mă refer la situația lor ambiguă (căci așa e): ei, activiștii, sînt șocați și, deopotrivă, fascinați de Păunescu. Și-l imaginează ca pe un primsecretar al poeziei, cu dreptul de a-i inunda cu ocări și, apoi, de a-i linguși. La sfîrșitul serialului împăratul mi s-a făcut milă de soarta bătrînului
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
voluntar și discret, atunci ei se servesc singuri. Cele mai rele experiențe le fac cei care călătoresc noaptea și sunt singuri. în timp ce un grănicer se ocupă de partea din față a automobilului, celălalt se servește din portbagaj. Am fost deosebit de șocați de purtarea unui ofițer și a unei funcționare de la vama din Borș. Era noapte și la graniță nu erau decât două automobile. Înaintea noastră un francez, un om deosebit de politicos, care a fost pur și simplu jefuit de aceștia doi
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Cine Îi cunoaște pe Bernard și pe admirabila sa soție știe că, dotați și dăruiți, ambii, doar literaturii, fără disponibilități pentru Îndeletniciri mai lumești și mai lucrative, ei nu sunt cei mai aventuroși discipoli ai lui Robinson Crusoe... Am fost șocat și Îngrijorat să constat că se arătau, de data asta, mult mai deciși decât mine să-și asume riscurile libertății. Era decembrie 1986 când s-au Îndreptat Împreună, ca niște sublimi orfani solidari, spre necunoscutul Parisului. Eliberarea Însemna, firește, și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Să fiu readus la funcționalitate. Recentrat, poate.” Îl ascultam Îngrijorat, fără să rostesc vreo vorbă. Poate avea dreptate, cine știe... Se simțea agresat de un adevăr ascuns, greu de conciliat, primejdios. În aceeași perioadă, prietenul său, Mircea Horia Simionescu, fusese șocat de o mică secvență În parcul Ioanid. Era cu o prietenă și cu Radu. Aveam să ascult relatarea, mult după aceea, Într-o neuitată vizită la Pietroșița, În octombrie 1984, la o cină amicală, cu brânză și mămăligă, ceapă, măsline
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
să dea seamă În fața interogației tumultuoase a spiritului. Acutizată asumare a eului și a lumii, am spune. Ferma „esențializare” În Poeme nerușinate, Cartea Mâniei și Apocalipsa după Marta (la acest volum antologic mă refer În cele ce urmează) ar putea șoca amatorii de virtualități ludice. Recunoștem aici o direcție poetică majoră În cultura europeană. Nu neapărat la Goethe mă refer, cum ar sugera titlul, ci la Kafka. Într-adevăr, noile poeme mă readuceau, de fiecare dată, la dialogul lui Kafka cu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
un sănătos scepticism față de orice vedetism și nu renunța la un soi de țărănească, deși subtil rafinată, neîncredere față de motivația gesticulației publice, chiar și atunci când era vorba de „cavalerii bunelor speranțe” care animau mitologia momentului. Am fost de-a dreptul șocat auzindu-l vorbind cu un soi de amară condescendență despre unii disidenți, neascunzându-și, de pildă, suspiciunile față de un poet și eseist care tocmai ieșise din arena confruntărilor politice și cu care presupuneam că avea relații cordiale. „Poeții... cât pot
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ai suferit din copilărie. Ai Îndreptățirea. Cu condiția ca acolo să poți scrie... Altfel, faci o nevroză mai rea. Fatală.” Când am plecat, totuși, și nu din vanitoase nemulțumiri „literare”, ci pentru că mă sufocam, pur și simplu, a fost teribil șocat și a reacționat cu furie, cum mă așteptam. Ieșirile din București le aștepta cu nerăbdare, le programa mult Înainte. În micul nostru Trabant, trupul său diform abia dacă mai Încăpea. Îmi amintesc călătoria la Țăndărei, cu Cella la volan. Toamna
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
fost Înmormântat cu mulți ani În urmă În cimitirul evreiesc din Iași, am intrat, dintr-un impuls inexplicabil, În camera mortuară unde doi bărbați Îl spălau, să-l pregătească pentru Înfășurarea În lințoliul alb. L-am privit și am rămas șocat de expresia de mânie de pe chipul lui, parcă indignat de umilința la care e supus. La ieșire, În dreptul unei ferestre, m-am văzut oglindit - speriat să descopăr că, brusc, am Început să semăn cu el, cu aceeași expresie a omului
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
presimțise Cosimo. Zâmbește, poate, sau tremură, cu privirea mărită de Încordare. Se mișcă din loc, nu se mai poate stăpâni... Văzuse Cupidonul speriat, surprinzător, de un iepure! Citise de-atâtea ori despre acest tablou... n-ar fi trebuit s-o șocheze. Știa doar, demult, cum apare Cupidon În acest tablou: Înfricoșat de un iepure”... * Într-o dimineață, m-a vizitat prietenul. A sunat la ușă. Mi-am privit ceasul. Abia trecuse de 10. Mi-am trecut mâna prin părul zburlit, mi-
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
paradoxului, gânditor „anti”, luptând Împotriva banalității, canoanelor și standardelor, bunului-simț și bunului-gust, Cioran Își menținea Întotdeauna neclintita opoziție, chiar și atunci când rezultatul nu avea neapărat o portanță spirituală reală. „A fi paradoxal - a Îmbrățișa idei și opinii Împotriva firii care șochează bunul-simț sau contrazic ceea ce e mai mai mult sau mai puțin acceptat - devine un categoric imperativ estetic (și implicit amoral). Și cere Întotdeauna un anume fel de extremism (teoretic)”, precizează Matei Călinescu. Aceasta ar putea constitui o cheie pentru citirea
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
pe prezumția inferiorității „rasei evreiești”, fără a fi neapărat o afirmare a simpatiei și solidarității față de „inamicii” țării. În mod similar, scria, tot atunci, că antisemitismul era „cel mai mare tribut plătit evreilor”. În timpul războiului și după, Cioran a fost șocat, se pare, de tragedia evreilor, de ceea ce li s-a Întâmplat prietenilor săi evrei (romancierul Mihail Sebastian, rămas la București; poetul Benjamin Fundoianu, ucis la Auschwitz; poetul Paul Celan, sinucis la Paris). În eseul său postbelic dedicat evreilor (Unpopor de
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de neuitat al autorului. Aveam să retrăiesc tulburarea, de fiecare dată când numele lui Ionesco Își revendica imaginea. New York, mai 1999 (Apostrof, nr. 11/1999; Partisan Review, nr. 4/2000) Între Humboldt și Herzogtc "Între Humboldt și Herzog" Am fost șocat, mărturisesc, toamna trecută, citind un doct studiu despre Saul Bellow, avanpremieră publicistică a apariției romanului său ultim, Ravelstein, În România. Prelungitele speculații porneau de la o premisă falsă. Un eșafodaj pretențios și adesea pedant pe o bază artificială, clătinându-se la
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
În Observatorul cultural (119/2000), doamna Antoaneta Ralian, traducătoarea sa În română. „Când a văzut că acolo unde stătea, În locuința surorii doamnei Bagdasar, se puneau perne pe telefoane, se dădea radioul la maxim ca să se poată vorbi, a fost șocat complet”... Nimic din acest șoc nu era vizibil În Însorita Încăpere În care se desfășura dialogul scriitoricesc româno-american. Bellow nu menționase nimic deranjant pentru gazdele sale de la Uniune sau pentru megafoanele și informatorii aflați la post Între noi și nu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
cauți tot ce dorești legat de unicorni sau tricorni sau mai știu eu ce te interesează. — Sunt cam presat de timp. Și e o chestiune extrem de importantă. — Cât de importantă? — E legată de evoluție, am zis. — E-vo-lu-ție? Cred că am șocat-o de-a binelea. O simțeam în voce. Presupuneam că mă considera ori nebun, ori tâmpit. Mă rog, puțin îmi păsa atâta vreme cât părea dispusă să mă ajute. N-am scos nici un sunet ca să mai sporesc puțin misterul. — Evoluție? repetă ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ciocane electrice, precum și o cutie din piele cu unelte mici, fabricație nemțească. Aceasta nu depășea mărimea unei genți de damă. Conținea până și o toporișcă și un seismograf. Alături, un set de treizeci de cuțite și dălți. Ceea ce m-a șocat a fost faptul că n-am văzut două care să semene între ele și printre acestea unele care nici nu știam cum se folosesc. Am intrat în magazin și nu-mi venea să cred că poate exista pe lume atâta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
aventura lor tentantă vor survola mentalul adolescentin.. Și euristic vor prolifera mici monstruozități de uzanță . Să aducem la vedere “omul lui Marx”, în observația economistului german W.Sombart și “omul lui Patapievici” din “Scrisorile” către Paleologu, ambele eșantioane pregătite să șocheze . 1 - “Homo economicus la său e o gorilă primitivă, înzestrată cu conștiință, exact atât cât îi trebuie ca să alieze la brutalitate ipocrizia sau șiretenia . Societățile pe care le alcătuiesc acești oameni sînt și ele tot forme de egoism colective, întunecate
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
titlul Pagini nouă și cu un semnificativ moto din poemul Stihuri este înseilată o seamă de „note” ce constituie una dintre primele prezentări integral elogioase referitoare la universul poetic arghezian, așa cum se contura el după 1910. Tonul uneori ditirambic poate șoca, dar intuițiile pe care le reflectă acest patetic „cult” arghezian, într-un moment de confuzie a criteriilor de evaluare estetică, nu pot fi trecute cu vederea. Unele reflecții de la rubricile „Prin ganguri de idei” și „Frondări” sau din alte texte
FRONDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287096_a_288425]
-
nici o judecată estetică În această afirmație. Nu pun acum În discuție acum reușita estetică a fiecărui autor În parte, ci intenția lor. Ei lucrează mereu prin reducere la absurd, cu personaje, cu situații și cu cuvinte excesive, făcute pentru a șoca. Faptul că uneori este vorba despre șocuri false, traduse În teribilism, nu impietează cu nimic asupra voințe de angajament a acestor autori. Unii dintre ei scriu doar pentru a-și etala imaginea publică, alții vor să se etaleze tocmi pentru ca
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Particules élémemtaires (cel mai bun roman al anului 1998 desemnat de redacția revistei Lire), cel mai popular scriitor francez al momentului. Momentele, În literatura contemporană, sunt Însă foarte scurte. Iar acest roman este unul dintre puținele, În ultima vreme, care șochează. Înainte de a-i pătrunde scriitura, de a-i evalua, cum se spune, literaritatea, șocul produs de ceea ce se spune În roman, de sexualitatea agresivă, de “timpul acțiunii” - anii 60-70 (cei mai frumoși de după război, o istorie care are vârsta adulților
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
poveste despre literatura impasibilă, despre ideologia care o servește, despre personajele ei banale și viața lor lipsită de sens - dar asta ar Însemna să intru În detalii estetice, să speculez, să devin acel cititor pe care Beigbeder vrea să-l șocheze. Ar fi o poveste În care nu mai cred decît teoreticienii literaturii și studenții idealiști. Ori, that’s all, folks! Régis Jauffret. Cu perversitate, despre perversiune Trebuie remarcată rapiditatea cu care cultura franceză, putred de bogată sau mai degrabă putredă
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
aflat pe penultima pagină a ultimului roman semnat de Anne Garréta, Nici o zi. Despre eu și oglindă este vorba și În romanul de debut al romancierei. Născută În 1962 la Paris, ea debutează În 1986 cu acest Sphinx, după care șochează cu un pamflet intitulat Pentru a termina odată cu genul omenesc. În 1990 apare Ceruri lichide, apoi, după nouă ani, Descompunerea, un roman extrem de interesant care pune În scenă un ucigaș În serie și reia pe cont propriu numele și profilul
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Anna Gavalda, Yasmina Reza are o carieră fulminantă de dramaturg, și de romancier În ultima vreme, peste ocean. Agnès Desarthe reușește un roman foarte bun la editura L’Olivier, În 2006, Mangez-moi. Lydie Salvayre nu-și expune trupul și nu șochează prin reprezentări ale unei intimități marginale. Ea Își etalează conținutul memoriei, frustrările refulate aici, În ficțiuni „de cuvinte”, construite mai degrabă din discurs direct. Există, desigur, o anumită tradiție care impune respect În fața femeilor-scriitoare (dacă ne gândim doar la corespondentele
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
al cărei voluntarism ajunsese să fie pus doar În propria lui slujbă, a continuării propriei agonii. Noii Romancieri au reușit remarcabile fapte de literatură, cu toate că, pe alocuri, i-au coborît temperatura sub zero, Înzestrați cu o voință redutabilă de a șoca cititorul pentru a-i scoate În evidență limitele estetice, psihice și fizice. În mod normal, după ce au generat dezbateri, au moșit teorii critice și au cauționat o retorică a paradoxului, noile romane au Început să fie uitate. Dar circumspecția cu
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]