9,824 matches
-
nr. 1482 din 21 ianuarie 2015. Când eu cereasca-ti Cale, Decis-am s-o urmez, Mi-ai scuturat petale În vers, să le pictez. Sub bolta luminoasă, Cu flori și fluturi mii, Cu vorba Ta duioasa, Tu mi-ai șoptit: Să scrii... Și-n mintea mea răsună: Să scrii... Să scrii... Să scrii... Și visul ma-nfioara. Doar Tu mă știi... Doar Tu mă știi... Citește mai mult Când eu cereasca-ti Cale,Decis-am s-o urmez,Mi-ai scuturat
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/352084_a_353413]
-
Doar Tu mă știi... Citește mai mult Când eu cereasca-ti Cale,Decis-am s-o urmez,Mi-ai scuturat petaleIn vers, să le pictez.Sub bolta luminoasă,Cu flori și fluturi mii,Cu vorba Ta duioasa,Tu mi-ai șoptit: Să scrii...Și-n mintea mea răsună:Să scrii... Să scrii... Să scrii...Și visul ma-nfioara.Doar Tu mă știi...Doar Tu mă știi...... III. RITM DE FANTEZII, de Doru Ciutacu , publicat în Ediția nr. 1482 din 21 ianuarie 2015
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/352084_a_353413]
-
rând cu o gingășie aproape evlavioasă, după care o înveli prinzând reverele halatului și o sărută lung pe buzele rămase întredeschise, ca într-o mirare profundă. Iuliana răspunse într-o tăcere adâncă, lăsându-se alintată și dorită. Scuză-mă, iubito! șopti Eugen. În trei minute voi ieși de sub duș, iar tu vei tăia pâine în acest timp și, dacă dorești, vei face o salată de roșii... - Desigur, dragul meu. Te aștept, nu întârzia! Ajuns în baie, Eugen se privi în oglindă
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (11) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1594 din 13 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352121_a_353450]
-
a muncit enorm să se realizeze. Nu a știut să meargă cu băieții la distracții. El studia. Și acum studiază... S-a dedicat salvării oamenilor aflați în situații critice. Așa a simțit el că este dator să facă... - Îl înțeleg..., șopti doamna Luiza. Cred că v-a fost foarte greu. A venit revoluția aceea stupidă... - Daaa! S-au introdus taxe mari peste tot. Iar acum, fie vorba între noi, la câți ani de facultate fac ei la medicină și la câți
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (11) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1594 din 13 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352121_a_353450]
-
te instalezi în mine confortabil ca-ntr-un cuibar de neliniște. Așa ești tu, de nelepădat, de neînlocuit, imperios necesară! Nici nu pleci și mi se face de tine un dor fără sațiu... Cum să mai suport așteptarea? Neliniștită îmi șoptești la ureche poeme cu gura coclită. Singurătate, numai tu poți să mă apropii de viață, de moarte. Mă văd doar la lumina privirii tale, cu timpanele sparte, cea care nu te afli nicicând vinovată când vii și mă ații. Până
(CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356247_a_357576]
-
de banchetul lui Plafon. Am tăcut, fiindcă îl vedeam un Alcibiade, zvelt, orgolios și cinic. Ba, visul îl plasa a fi un Socrate cu toate că nu gusta elevația morală dintre mine și Zambaccian, dar, sigur, „putea fi slăbiciunea unui Socrate”, îmi șoptea la ureche B. Fundoianu, venind lângă mine direct din redacția-i Rampă”. ... Se lașase înserarea și sosind de la Capșa, Păstorel Teodoreanu intra val-vârtej în salon, supărat foc pe Medrea, care nu i-a oferit un pahar de vin de Drăgășani
SINGUR, POVESTIRE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356317_a_357646]
-
Porcu'” făcu un gest oripilat cu mâna: - Aici nu se fumează!! “Porcu'” îi înmână un plic format mare. Ștefănescu Valeria Anca studie atentă actele privitoare la depunerea efectuată. Orice s-ar zice, Deaconu Vergilius era un excelent profesionist. - Minunat, superb... șopti mulțumită. Comnetariul autorului este svuros: Deaconu Vergilius “Porcu'” revenise în București ca un șobolan într-o canalizare necunoscută: prudent, cercetător și lacom... Și un scurt moment de meditație filosofică, care cade bine în acțiune: Pentru majoritatea omenirii, religia înseamnă o
CRONICA MARGINEANU SERBAN de IOAN LILĂ în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356244_a_357573]
-
Ascultă, apoi răspunse: - Bun, trec mâine și îmi iau banii. Iată-l și pe Ady din celelalte romane, omul de „afaceri, faceri și desfaceri, prădat fără milă, după cum știți deja! - Cine este, dragă, la ora asta?... - Afaceri, scumpo, doar afaceri... șopti blând Ady Bruslea. Apoi rosti ca pentru sine: Deci Vergilius a revenit printre noi... (Ce ziceam ? S-a întors Porcu!) Tînăra pespicace este și ea desenată cu detalii fine, izvorîte din talentul autorului de a reliefa amănuntele psihologice, apelînd la
CRONICA MARGINEANU SERBAN de IOAN LILĂ în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356244_a_357573]
-
În fine, se ridică ușor cortina, doar de un colț, pentru a ne lămuri cu privire la ceea ce se petrece în umbra iubirilor secrete: Deaconu Vergilius “Porcu'” se bâțâia înnebunit deasupra ultimei sale “achiziții” sentimentale. Irina Rodica Botea îl ținea în brațe, șoptindu-i pasional la ureche: - Acum! Toată!!! Așa!! Vergilius se mișca din ce în ce mai repede, cuprins de o fericire febrilă. Plăcerea violentă îl scotea din minți. Se pregăti să atingă apogeul pasiunii sale. O lovitură puternică de ciomag i se abătu pe spinare
CRONICA MARGINEANU SERBAN de IOAN LILĂ în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356244_a_357573]
-
sesiunile științifice ale facultății la care predam, pe lângă etnologie și folclor, antropologie culturală și ... mitologie. În mijlocul de transport în care mă aflam, se apropie de mine un bătrânel uscățiv, înalt și aplecat de umeri. Își apropie gura de urechea mea șoptindu-mi: Păreți îngândurat însă, după cum observ eu, gândurile vă plac. M-am întors spre el nedumerit de îndrăzneala cu care îmi pusese întrebarea și, forțat să zâmbesc, i-am răspuns scurt: Da, impresiile sunt plăcute, întorcându-mi apoi capul și
UMBRA DOAMNEI DE LA POENARI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 413 din 17 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356311_a_357640]
-
buna mea a fost bucătăreasă la castel, iar regina o cunoștea și avea mare încredere în ea și în toți slujitorii ei”, spunea localnicul, care făcu la un moment dat o pauză, privind în larg muntele abătut de nevoile timpului, șoptindu-mi apoi: „de când regina a plecat dintre cei vii umbra Doamnei nu a mai apărut, ci doar, la căpătâiul ei, în trenul acela care îi aducea trupul fără viață, trecând prin Cernăuți. Iar asta a spus-o doamna și medicul
UMBRA DOAMNEI DE LA POENARI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 413 din 17 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356311_a_357640]
-
de banchetul lui Plafon. Am tăcut, fiindcă îl vedeam un Alcibiade, zvelt, orgolios și cinic. Ba, visul îl plasa a fi un Socrate cu toate că nu gusta elevația morală dintre mine și Zambaccian, dar, sigur, „putea fi slăbiciunea unui Socrate”, îmi șoptea la ureche B. Fundoianu venind lângă mine direct din redacția-i Rampă”. ... Se lașase înserarea și sosind de la Capșa, Păstorel Teodoreanu intra val-vârtej în salon, supărat foc pe Medrea, care nu i-a oferit un pahar de vin de Drăgășani
SINGUR CU ZAMBACCIAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356351_a_357680]
-
sarcina oricărui creator. Nu lenevirea gândirii tagmei cititorilor și instaurarea imperiului platitudinilor are, astfel, în vizibilitate scriitorul de luat în seamă! Ci desemnarea Ființei... I se impune celui ce face, urzitor de „a fi”, de ,,a ști” și de ,,a șopti”, să poarte, sub vastitățile nimiciale, mantaua profetului clavăzător. Sub obsesia eternității, peste confortabil, fragmentar și aproximativ... -Ce reușește, peste toate acestea, cartea ,,Himere de Pharos” dincolo de vremelnicia contemporană, și nu numai? În primul rând, ca sens al existenței, o împăciuire
REVERIA CUVÂNTULUI de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356368_a_357697]
-
pe Isus în misiunea lui prin mai multe țări din lume, de la Canada și UȘA, până la cele mai îndepărtate din Africa. Stadioane întregi asistau la minunile făcute de Isus, care veghea asupra lui, îl scotea din încurcături, primejdii și îi șoptea ce trebuie să vorbească. Tot El se ocupă de cheltuielile de transport și îi aducea mereu pe drumul sau oameni care îl sprjineau, dispuși să-i facă mici donații. Odată ajunsă la ultima pagina, am reluat cititul de la început și
PREZENT LA INTALNIRE de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356371_a_357700]
-
de atunci, dar nu am reușit. I-am spus când am început să scriu “Doamne dă-mi inspirație, ajuta-ma să scriu și să fiu crezuta “ dar, la sfârșit am descoperit că eram calmă, îngrozitor de calmă, iar liniștea interioară îmi șoptea; -Nu-ți face griji. Cei care cred în Mine, nu au nevoie de argumente, Eu sunt mereu present, chiar și atunci când ei se îndoiesc ....... “. Mihaela Arbid Stoica Beirut 29. 08. 2010
PREZENT LA INTALNIRE de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356371_a_357700]
-
coborâseră în jurul meu și ziua era luminoasă, ca o scenă pe care se juca, în dramatizare proprie, poemul „Luceafărul”. Simțeam că devenisem altceva, un fel de trup cu multe pagini. O carte despre mine. - Chiar o carte ești. Mi-a șoptit firul de iarbă, ce imi ajunsese, deja, la buze. - Repede mai crești, fir de iarbă! - De-alaltăieri tot cresc, îmi foșnește iarbă ... și aud cântecul de creștere al acesteia. De când tot citesc în ograda părinteasca, urechile mele văd tot ce
CĂRTICICA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356402_a_357731]
-
urechile mele văd tot ce mișcă, ochii aud culorile, iar nasul simte orice mișcare a cuvintelor scrise pe paginile trupului meu. Simțeam că sunt o carte despre prietenul meu Mihai. - Dar de ce nu despre tine?! Doar carte ești tu! - imi șoptește firul de iarbă, ce-mi ajunsese până la vârful nasului. - Păi, îi șoptesc eu, privește cine te calcă. - Cine este omul acesta? Au!... Mă doare!... - Este chiar prietenul meu, Eminescu. - Așa spune! în felul acesta, îmi mai trece durerea. Știu, e
CĂRTICICA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356402_a_357731]
-
orice mișcare a cuvintelor scrise pe paginile trupului meu. Simțeam că sunt o carte despre prietenul meu Mihai. - Dar de ce nu despre tine?! Doar carte ești tu! - imi șoptește firul de iarbă, ce-mi ajunsese până la vârful nasului. - Păi, îi șoptesc eu, privește cine te calcă. - Cine este omul acesta? Au!... Mă doare!... - Este chiar prietenul meu, Eminescu. - Așa spune! în felul acesta, îmi mai trece durerea. Știu, e un înger al poeziei noastre! - imi șoptește firul de iarbă, ajuns, acum
CĂRTICICA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356402_a_357731]
-
până la vârful nasului. - Păi, îi șoptesc eu, privește cine te calcă. - Cine este omul acesta? Au!... Mă doare!... - Este chiar prietenul meu, Eminescu. - Așa spune! în felul acesta, îmi mai trece durerea. Știu, e un înger al poeziei noastre! - imi șoptește firul de iarbă, ajuns, acum, la fruntea mea pe care scria „Poezii” de Mihai Eminescu. - Dar pe suratele tale, care stau sub mine, nu le dor? Intreabă-le! - Nu le dor. Știu că ești doar o carte. - Cum, doar o carte
CĂRTICICA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356402_a_357731]
-
în același timp, o femeie inteligentă, matură, educată. A înțeles ce bărbat are la ușa casei și l‑a apreciat pentru seriozitate, profesionalism și pentru valențele evidente de familist. - Dragul meu, nu te da cocoș că nu ține, i‑a șoptit ea la ureche după ce a fost prinsă în brațele lui puternice și sărutată pe gură și pe gât de câteva ori. Ești tu dorit, poate că sunt și eu tot atât de mult, dar nu cred că mă poți satisface și ar
CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 287 din 14 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356464_a_357793]
-
a cărui soție era însărcinată în luna a șaptea ori a opta. Și cum Fănel nu avea o stare sufletească de invidiat, și-a dat consimțământul aproape în același timp cu formularea cererii de către acesta. Nu a uitat să-i șoptească Ancăi: Nu mă simt prea bine, crede-mă! Distrează-te, nu se pune problema". Anca, aparent modestă și grijulie, l-a privit în ochi, a dat din cap înțelegătoare și s-a ridicat încet, mimând o părere de rău exagerată
ISPITA (20) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 275 din 02 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355707_a_357036]
-
știu eu despre omul ăsta? - Și dacă știai, vorbeai? - În niciun caz. Drept cine mă iei? - Nu-l cunosc pe polițistul tău. Nu sunt prietenul lui. Patronul e beton în relații cu oameni de sus. Pentru că nu este curat! a șoptit nea Vasile cu obidă. - Dacă se știe că nu este, de ce nu-l arestează? a încercat Mariana să afle, trecând peste expresia „polițistul tău” pe care nu a agreat-o. - Pentru că au nevoie de el. Și Poliția și alții... Oameni
ISPITA (12) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355783_a_357112]
-
ace dureroase îi năpădiseră ochii obosiți de roșu. Lângă el, exact în ceafa lui simțea că cineva a început de nicăieri să respire. Ușor, aproape imperceptibil, acel cineva necunoscut îl îndemna să se conformeze dorinței picioarelor de a umbla. Îi șoptea fără a se folosi de cuvinte, direct în ceafa lui, că poate ar fi mai bine să meargă la ea. Picioarele au nevoie de libertatea pământului nu doar de consistența artificială a cimentului. Iar ochii lui vor să respire albastrul
FLUTURI SUB CEARCĂNE II de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355837_a_357166]
-
oftat amândoi, ca la comandă. Și-au citit în ochi tristețea ce-i năpădise și a înțeles fiecare că izvorul neliniștii lor este comun. - Mitică, tot ai luat tu apă destulă. Mâine aș vrea să mergem în alte stațiuni, a șoptit ea de parcă vorbea amintirilor. - Cum crezi. Poate ar fi bine să vedem și alte locuri... Ce traseu propui? - Uite... Călimănești, Cozia..., a îngăimat ea cu gândul dus departe. - Da, mă gândeam eu că la Cozia vrei sa ajungi, a privit
ISPITA (13) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 268 din 25 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355810_a_357139]
-
știu, Olguța, până nu-l văd pe... - Pune-mi-l tu, dragule, l-a întrerupt ea fără să se întoarcă. - Bine... dar ce-ți veni? Intră cineva..., a îngăimat Valentin îmbrățișând-o cu privirea. - Sssst! Nu vorbi, ca să auzim, a șoptit Olga și s-a răsucit încet către el cu buzele pregătite pentru sărut. A primit-o cu brațele deschise și a sărutat-o lung și apăsat, pătruns de emoție și dorință, stârnit de ruga ei exprimată cu privirea și gura
ISPITA (9) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 264 din 21 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355851_a_357180]