KorAP: Find »[drukola/base=țâșni & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...107 108 109 ...162 >

4,027 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473

pe ofițer, a venit la noi și ne-a pus să facem sărituri pe loc, la un moment dat Janika nu fusese destul de rapid, l-a trosnit cu bastonul peste picioare, Janika a căzut, s-a lovit, sângele i-a țâșnit pe nas, dar nea Gică nu l-a lăsat să se oprească, l-a obligat să sară în continuare. Soldații nu plecaseră de-acolo, ofițerul stătea și se uita, ceilalți, în niște haine ciudate, umblau în jurul terenului, împingând mașinării pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
alergat la lance, am smuls-o din pământ, am luat sacul de plastic din vârf, am aruncat lancea cât colo și, cu sacul în mână, am început să alerg înapoi, spre Marele Copac. În timp ce alergam, am simțit cum din sac țâșnește un jet gros de sânge, de era să-mi alunece sacul din mână, după greutatea lui mi-am dat seama că nu poate fi altceva în el decât mingea, și nici sângele nu poate fi decât sânge de porumbel, apoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266

atît de scurt. - Te doresc. Aceleași cuvinte rostite cu cîteva luni În urmă cînd, după un meci de tenis deosebit de Înfierbîntat, se dusese după ea la dușul din exterior ca s-o ajute să reînșurubeze capătul care lăsa apa să țîșnească În toate direcțiile. O privire fusese de ajuns. Mai tîrziu, Chantal Își făurise refrenul obișnuit al celor care, sătui, Își pot permite să aibă remușcări. Avea mai mult decît dublul anilor lui, chiar dacă ea nu și-i arăta pe ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
din criptă cînd o siluetă Înspăimîntătoare se ridică dintr-odată În fața ei. Înaltă, masivă, În rasă de dimie Întunecată la culoare, ca un călugăr medieval a cărui glugă uriașă nu lăsa să se vadă decît vidul căscîndu-se În locul chipului. Marie țîșni Într-o parte țipînd. - Cine ești? Își Înălță lanterna la timp ca să vadă sinistrul personaj făcîndu-se nevăzut Îndărătul unui stîlp. Încercînd să se stăpînească pentru a putea Învinge senzația de apăsare care o cuprindea, tînăra polițistă scoase revolverul din toc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
și-l insulta fără nici o măsură. - Ești mai rău ca un cîine! Ce ai făcut e abject, mă scîrbești! - Dar ascultă-mă! Nu e ce crezi, Chantal și cu mine ne iubim... Furia lui Loïc spori și mai mult, lovitura țîșni, Nicolas izbuti să se ferească, dar tatăl lui, dezechilibrat, se izbi puternic de o mobilă. Atunci lovi cu vorba Încă și mai tare decît cu pumnii. - Chantal e o destrăbălată, toată insula știe! TÎrfa asta se duce să se culce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
produse brusc și violent. Mașina se oprise. Redeveni atunci conștientă de crabii care mișunau pe corpul ei, Încercă să deschidă portiera, dar spaima și scîrba o Împiedicau. O siluetă nedeslușită se apropie și portiera se deschise dintr-o mișcare. Marie țîșni din vehicul ca o nebună, scuturîndu-se frenetic ca să scape de micile animale care Încă se agățau de veșmintele și de părul ei; avu nevoie de cîteva clipe ca să-l descopere pe Ryan, care se uita la ea cu un aer

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
abia se vedea printre șuvițele de păr pe care sudoarea i le lipise de față. Cuplul dormea Îmbrățișat, lumina zorilor pătrundea slab prin ușa de la balcon rămasă Întredeschisă. Soneria bruscă și stridentă a telefonului avu efectul unui șoc electric. Marie țîșni din pat și din reflex ridică receptorul. O voce striga În aparat. Chipul Mariei, marcat Încă de somn, se contractă. - Calmează-te, Stéphane, nu mai zbiera așa... Ce? Nu Înțeleg nimic... Cum?... Dar potolește-te odată! Vin imediat. Închise telefonul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Marie! Nu faci parte dintre ai noștri! Ascunzîndu-și durerea pentru mai tîrziu Într-un ungher al ființei, Marie se agăță de bidon și se luptă cu Loïc, a cărui forță părea Înzecită de furie, insensibilă la jeturile de benzină care țîșneau, stropindu-i hainele și solul de jur-Împrejur. TÎnăra polițistă se Încordă În zadar cît putu mai mai bine, puterile o părăsiră o clipă, de ajuns ca fratele ei s-o dea la o parte și să scoată o brichetă Zippo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
eu să tacă. Gwenaëlle Își Întoarse privirea, lăsînd-o pe Yvonne să iasă. * * * Stéphane cerceta cu disperare interiorul sandviciului pe care tocmai i-l dăduse Annick, aruncînd și cîte o privire spre faxul care emitea. Mușcă din pîinea elastică, din care țîșni maioneză, pătînd foaia care ieșea din fax. Se uită pe furiș În jur. Fersen era În biroul lui, ocupat cu verificarea returului video al camerelor de luat vederi, Annick trăncănea cu el, liniștită acum cu tot acel material instalat la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
termină explicația doar pentru urechile lui, Lucas alerga deja spre vedetă ca să ajungă la Brest. SÎngele Mariei cursese pe cel de-al treilea menhir. În mod logic, ea era cea de-a treia victimă desemnată. Forță motorul la maxim, vedeta țîșnea din creastă În creastă de val, gata să-și ia zborul, iar Lucas clocotea că nu poate goni la fel de repede cum Îi gonea gîndul. Yvonne Le Bihan intră În camera Mariei. Sub privirea infirmierei care o supraveghea prin geam, se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
panică. - Sst, nu te agita, fetițo... Calmă, se uită la aparat și Întinse mîna spre pupitrul de comandă... Chiar În clipa aceea Fersen dădu buzna furios În Încăpere, o văzu pe Yvonne alături de Marie, cu perna În mînă. - Nu mișca! ȚÎșni asupra ei, Îi Înșfăcă Încheieturile mîinilor și Îi puse cătușele. Yvonne se uită la el cu uluire. - Ce te-a apucat? Ești nebun, băiete! Lucas nu-i dădu atenție și le făcu semn celor doi polițiști care-l Însoțeau să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
cu putință. - Îți spun pentru ultima oară: mișcă-te! El nu se clinti. Fără să-l scape din ochi, Gwen trînti portiera, Învîrti cheia În contact, efectuă un rapid marșarier și, apăsînd din toate puterile pe accelerator, făcu mașina să țîșnească drept Înainte spre Philippe. Ochii Închiși la culoare ai acestuia intrară În panică și, convins că ea nu va șovăi să-l izbească, se aruncă violent Într-o parte și se rostogoli pe pietriș, În timp ce mașina se Îndepărta Într-un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
unui pistol căruia i se trage piedica. Și o vibrație surdă zgîlțîi grota. - Dumnezeule mare, doar n-o s-o ia de la... Se opri brusc. Sub ochii lor uluiți, o bucată din perete Începu să basculeze În timp ce un fascicol de lumină țîșnea din creștet, izbind soarele săpat În inima altarului. Se făcu iarăși liniște. Încremeniți, contemplară micile trepte Înguste tăiate În stîncă și care urcau pînă la faleză. Marie le urcă prima, cu un sentiment de reculegere. Avînd senzația că Își așază

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Încercînd să se convingă singur. Marie rămăsese nemișcată pe mica plajă, aflată acum la ora refluxului, dînd ocol cu privirea stîncilor abrupte ale falezei, intrării negre a grotei, mării liniștite care se Încrețea inocent, În așteptarea ceasului cînd avea să țîșnească iarăși. - Frații mei mi-au spus de atîtea ori că locul ăsta e primejdios, pentru mine era cu strășnicie interzis să mă apropii. - Probabil că au trăit ceva destul de cumplit ca să... - Doar nu puteau niște copii s-o ucidă pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
să treacă. Yvonne, fără menajamente, crezu că-l mătură cu un dos de palmă, ca de obicei, dar Pierric nu se clinti din loc. Gura lui se strîmbă În fel și chip, scoțînd sunete răgușite, de neînțeles, apoi un cuvînt țîșni, deslușit, pentru prima oară din copilărie. - Bebe... Izbuti atunci să Îngaime cîteva cuvinte, pe care ea le auzi limpede: - Bebe!... Să nu omori... bebe! De uluire, de dezgust și de furie, Yvonne Îl lovi cu atîta putere În obraz că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
aceasta semăna cu o santinelă de piatră, la fel ca menhirii. Nu reacționă decît o singură dată, cînd Marie atinse unicul ei punct sensibil. - Ești dură la durere. Gwen va fi poate mai puțin atunci cînd o s-o interogăm. Răspunsul țîșni pe dată, fulgerînd de ură. - Marie Kermeur! Semeni nenorocirea de cînd te-ai Întors! Bretonii nu uită niciodată, fato! Ai să descoperi poate adevărul, dar ai să-l plătești foarte scump! Și n-o să mai ai niciodată loc pe această

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
să conducă jocul: cum de avea Ryan certitudinea că de naufragiu erau răspunzători copiii? Nu fuseseră decît aceia patru? Cum ajunsese el la concluzia că Gwen și eventual familia ei asasinaseră... Un strigăt scos de Ryan Îi Întrerupse șirul gîndurilor, țîșni dintr-odată afară, Înnebunit. - Gwen a pus explozibil În barcă, totul o să sară În aer! Sări! - Ce? - Sări, Îți spun! Văzînd că Marie nu-și dădea seama de iminența pericolului, Ryan o Înșfăcă de mijloc și, cu toată puterea, o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
sară În aer. Își dăduse viața pentru ea. Avea o datorie față de el. Adresă un zîmbet de regret fraților ei și micuțului Nico, a cărui siluetă se micșora și, fără tragere de inimă, făcu totuși cale-ntoarsă. Lucas simți că-i țîșnește inima din piept văzînd cum i se contractă trăsăturile feței atunci cînd Începu să tușească pentru a elimina apa de mare pe care o Înghițise. Viața nu era doar o repetiție. Marie era salvată. Privirea ochilor verzi se stabiliză puțin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
ei. Era gata s-o strige pe Gwen În ajutor cînd Își aminti că era legată cu cătușe de portieră. PÎnă s-ar fi dus s-o desfacă sau să acționeze motorul, Lucas ar fi dispărut. Lacrimi de neputință Îi țîșniră din ochi. Atît de aproape de țintă... Auzi atunci o mașină sosind și oprind brusc pe drum În scrîșnet puternic de frîne. În clipa următoare, Morineau și un alt jandarm veneau să-i dea ajutor. Lucas era salvat. Firește, costumul lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
bine acest proces. Însă un glas Îl făcu pe Philippe să-și uite durerea. PM venea după vești și, cu eșarfa de la gît fluturînd În vînt, Îl luase cu multă condescendență la Întrebări pe unul dintre jandarmi. Soțul lui Gwen țîșni instantaneu de parcă ar fi fost elctrocutat și se repezi să-l strîngă de gît. - Asasinule! Tu ai ucis-o! Lucas se văzu nevoit să cheme doi jandarmi ca să-l stăpînească pe Philippe, care se potoli cînd Îl auzi pe polițist

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
trase În oglinda care se făcu țăndări. - Marie! urlă Fersen. Cu arma În mînă, făcu un gest spre Încăperea ce părea goală cînd, deodată, ca și cum ar fi căzut din tavan, Morineau, cu o agilitate, o forță și o precizie surprinzătoare, țîșni asupra ei, Îi răsuci brațul și o proiectă spre Încăperea cea mare, totul desfășurîndu-se Într-o clipită. Îl zări pe Fersen care scotea arma din toc sus, la mezanin și, fără urmă de șovăială, trase. Lucas scoase un horcăit scurt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
nu crezi ce spui. - Am treabă. Și se urcă În mașina de teren. În clipa În care demara, Marie deschise portiera și urcă dintr-un salt. El Îi aruncă o privire furioasă pe care ea o ignoră cu trufie. Vehiculul țîșni la drum. Rulară cîteva minute Într-o tăcere grea s-o tai cu cuțitul. Insuportabilă. El a fost primul căruia Îi cedară nervii. - Presupun că te vei mărita cu eroul zilei, zise el accentuînd voit ultimele cuvinte. Coti pe aleea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
de un instinct mai puternic decît orice, uitînd de orice pudoare, se răsuci pe călcîie și se năpusti pe coridor. Lucas se Îndrepta spre ascensor ale cărui uși se deschideau deja În fața lui și a valizei pe rotile. - Pleci? Strigătul țîșnise. Surd, violent, animalic. Lucas Întoarse capul spre ea și o cercetă cu atenție. Privirea lui trecu rapid peste obrazul Mariei, se opri asupra buzelor, o cuprinse toată. Apoi deveni distantă. - Am să mă instalez În altă parte... pînă se termină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
picioarele lui, Întinzînd brațele. Bărbatul, imens, scoase cu un gest brusc de la șold o lamă care sclipi În beznă. Se aplecă, o Înșfăcă pe tînăra femeie de plete și, cu o mișcare precisă și fermă, Îi tăie beregata, făcînd să țîșnească un val de sînge. - SÎnge, sînge peste tot! A făcut asta cu cuțitul, Arthus a făcut asta... - Liniștește-te, Pierric, sînt aici, cu tine, destinde-te, furtuna a trecut, nu mai plouă, se face ziuă, ți-e cald, te simți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
noaptea. Christian avu o expresie amară. - Nu pot rescrie istoria, Marie, dar pot face În așa fel Încît să mă schimb pentru ca povestea noastră să aibă o șansă de a exista. Cere-mi ce vrei, orice. - Renunță la navigație. Cuvintele țîșniseră. Simple. Directe. Precise. Se Încruntă și zăbovi o fracțiune de secundă prea mult În a da răspunsul. - De acord. - Continui să mă minți, Christian, și ce e mai rău e că te minți pe tine Însuți... Toată viața ta nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]