3,030 matches
-
ca ale oricărei alte mucenice din sinaxarul ortodox român! "Tu tot mai trăiești, bătrână mamă? Ție cu supunere mă-nchin! Mica-ți casă, seara de aramă, Lumineaz-o pașnic și senin." (S. Esenin) Cu fusta ridicată până la genunchi, împingea cu încăpățânare țărână în groapă, până când aceasta s-a umplut, ascunzându-l definitiv sub pământul primitor pe cel care, odată, cândva, fusese marele carpatin-mioritic, Haiduc. Desigur că "înmormântarea" lui Haiduc nu a avut măreția, grandoarea, fastul și amploarea ritualurilor funebre prilejuite de trecerea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
trecerea la cele veșnice a vreunei celebrități din aristocrația creștină. Dar au fost îndeplinite două cerințe fundamentale: înhumarea și prohodul lapidar și sinistru al bunicii. Odihnește-te în pace, sărmane Haiduc! Opto sit tibi terra levis Doresc să-ți fie țărâna ușoară. În cea ce mă privește: "Plâng pe zarea dorului Cu lacrima norului Mi-au secat pleoapele Și-n inimă apele." (L. Blaga) Și-a luat unealta ucigașă, apoi, cu o voce calmă și chiar bucuroasă, ca și cum i-ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
cu ochii ei pătrunzători, apoi a decretat pe un ton ce nu suporta comentarii: Apăi, di-amu, n-o sî-i mai hii foami... Dă... "Poți zidi o lume-ntreagă, poți s-o sfarmi: orice-ai spune Peste toate o lopată de țărână se depune." (M. Eminescu) Amin! 24. ICONOCLASTUL INFANTIL sau DIAVOLUL ȘI MIEREA DE ALBINE Vă spuneam ceva mai devreme că majoritatea rudelor noastre se află în localitatea Grumăzești. Într-o splendidă zi de vară, mama a decis să procedeze la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
favorit al viermilor celor neadormiți care mă așteaptă nerăbdători -, și acuma mă cutremur de nesăbuința gestului meu, și-o voi face până-n secunda în care voi fi programat să intru în circuitul infinit al materiei universale, devenind un pumn de țărână... "Și pulbere țărână din tine s-a alege, Căci asta e a lumii nestrămutată lege; Nimicul te aduce, nimicul te reia, Nimic din tine-n urmă nu va mai rămânea." (V. Micle) ...Ce făcusem? La îndemnul cui? Al diavolului? Eram
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
celor neadormiți care mă așteaptă nerăbdători -, și acuma mă cutremur de nesăbuința gestului meu, și-o voi face până-n secunda în care voi fi programat să intru în circuitul infinit al materiei universale, devenind un pumn de țărână... "Și pulbere țărână din tine s-a alege, Căci asta e a lumii nestrămutată lege; Nimicul te aduce, nimicul te reia, Nimic din tine-n urmă nu va mai rămânea." (V. Micle) ...Ce făcusem? La îndemnul cui? Al diavolului? Eram eu un iconoclast
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
ora 10. Moș Butu, iartă-mă că nu pot participa mâine la înmormântare, dar... Știu, măi fimeai, știu. Du-te la muncă. Ai grijă de copiii tăi. Să fii sănătoasă! Dumnezeu s-o ierte, moș Butu, și să-i fie țărâna ușoară! Dumnezeu să te-audă, măi fimeai, du-te! Când a intrat în bordeiul nostru, mama a citit pe fața lui Mircea o frământare ascunsă. Mama, aș vrea să te rog ceva... Știu despre ce este vorba, Mircea. Mi se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Nu există viață de apoi, nu există un țel către care tinde viața asta, o judecată sau un tribunal apocaliptic" ("Plânsul lui Nietzsche", Irvin D. Yalom). Câtă dreptate are poetul de la Ipotești: "...orice-ai spune, peste toate o lopată de țărână se depune". Vei ajunge în Iad!!! Amin. 9. SE NAȘTE UN SAT "Eu nu știu nașteri fără de dureri, Și iată, astăzi poți privi sub soare Cu mult mai multe bucurii ca ieri." (N. Labiș) După înmormântarea babicăi, "șantierul minorilor" și-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
propriul Tău popor "ales". Nu știu... Se zice că ai murit... De fapt, ești destul de bătrân, nu? Ai peste 2000 de ani. Da, s-au adunat ceva ani. Ce să-i faci? Așa-i viața: nimeni nu e veșnic. Din țărână am venit, în țărână ne vom întoarce, nu? Aș mai sta cu Tine de vorbă, dar... Cui să-i spun? Cine să creadă și să înțeleagă suferințele unor copii fără copilărie, tratați ca niște criminali? Unde este? Unde a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Nu știu... Se zice că ai murit... De fapt, ești destul de bătrân, nu? Ai peste 2000 de ani. Da, s-au adunat ceva ani. Ce să-i faci? Așa-i viața: nimeni nu e veșnic. Din țărână am venit, în țărână ne vom întoarce, nu? Aș mai sta cu Tine de vorbă, dar... Cui să-i spun? Cine să creadă și să înțeleagă suferințele unor copii fără copilărie, tratați ca niște criminali? Unde este? Unde a fost copilăria noastră? Explicați-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
frământat și întărit printre resturile de lemne uscate se disloca greu. Și-a schimbat poziția, introducând brațul stâng în horn, cât mai adânc, pentru a scoate cât mai multe vreascuri. Acum reușise să creeze o breșă în stratul îmbibat cu țărână cleioasă și lipicioasă. În aceeași secundă și-a retras, zvâcnind, mâna din horn, căci un jet puternic de flăcări îi pârlise urechea și părul. Așa cum era acolo, sus, luptându-se cu elementele dezlănțuite ale naturii, părea un nou Prometeu, înlănțuit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
atunci, chiar de-ți mai intra vreun ghimpe în picior? - Păi, știu și eu? Eram copil! - E adevărat! Și inocent! Dar, ceea ce este mai important: nu-ți interzicea nimeni să fii în contact permanent cu pământul, cu Mama-Pământ! Alergai prin țărână, stăteai cu fundul pe pământ, te culcai sau te ascundeai prin iarba grasă de nu-ți mai venea să intri în casă, iar bolile... te ocoleau! - Dac-aș mai putea întoarce acei ani minunați!... - Ei, bine! Acum află că joaca
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
pe pământ, te culcai sau te ascundeai prin iarba grasă de nu-ți mai venea să intri în casă, iar bolile... te ocoleau! - Dac-aș mai putea întoarce acei ani minunați!... - Ei, bine! Acum află că joaca ta nevinovată prin țărâna crudă juca, în același timp, și un rol... purificator. Contactul direct cu MamaPământ reprezintă forma elementară de debarasare de răul din noi, de purificare a corpului subtil. - Aha!... - Că aduseși vorba: ai plătit ceva MameiPământ?! - Hai, măi, nu fi rău
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
aerul și soarele sunt și ele elemente purificatoare? - Când te scalzi în apa mării sau te expui în aer liber la lumina și căldura soarelui, nu simți o plăcere asemănătoare aceleea de care tocmai am vorbit când cu joaca prin țărână? - Ba da! Și ce-i cu asta? Mă purifică și ele?! - Nu reprezintă și ele Mama-Natură? - ??? - Vrei să spui ceva și n-aud eu?... - Încep să mă luminez tot mai mult!... Măi, tu faci să mi se aprindă beculețele! Deci
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
perturbat destul de mult atenția. Totuși, havanul a culminat la intonarea celor trei mari mantre. Când, la cea de-a treia mantră s-a cântat: Shri Sahasrara... corul format de cei dinăuntru - la care s-au adăugat vocile celor așezați pe țărâna crudă de lângă mine - sa înălțat atât de puternic spre cer, încât Kundalini a sfărâmat orice opreliște de ego și superego și a țâșnit în forță spre culmile înzăpezite ale Nirvanei. Simțeam radierea pe fața mea și o vedeam și pe
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
ceasuri ale răstignirii, când duioasa emblemă „Bu-co-vina” se nimbează cu urcarea unei noi Golgote și când până și Candela veșnic de la Putna, înfiorată, își tremură sfântul ei sâmbure de lumină - primul nostru gând fie rugăciunea de profundă recunoștință, așternută pe țărâna dar și pe cuvântul celor ce se dăruiesc Supremului Sacrificiu, acolo unde noi stăruim a fi cu spiritul. Așadar, crâncenei jertfe din marea Vale a Plângerii, dar și din sfânta biserică a vredniciei străbune, care-i astăzi Moldova - o clipă
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Iancule, o dată la 'mpăratu'”, dar ne limităm la ultimele două strofe: ...” Dar vreme e deatunci, feciorii tatii, Și ia ascultă... Iar e jale-n țară... Ce-i asta, Iancule, de gem din greu stejarii? Ascultă!... Parcă Morții buciumară! Hei, greai țărâna ce ne-astupă gura Și grea-i durerea ce străbate leatu! Ascultă! Te așteaptă iarăși Morții ...Mai du-te, Iancule, o dată la 'mpăratu' (C.L. Cărți și reviste, din Revista Bucovina nr.4/1943) * „...Singura revistă străjerească deschisă exclusiv preocupărilor de
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
jos șubele și dormeau din picioare. Brigada noastră căra pămîntul din apropierea unei bălți curate și abia așteptam să vină amiaza. Cînd au sosit butoaiele cu mîncare și s-a ordonat încetarea lucrului, eu eram gata pregătit. Curățasem bine roaba de țărînă, iar acum am deșertat în ea cîteva gamele cu apă, m-am dezbrăcat pînă la brîu și m-am pus pe treabă. A trecut ceva timp pînă am început să năpîrlesc. Straturile de murdărie se desprindeau de piele ca resturile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
creste, Cine te cunoaște-n lume, Cruce fără de poveste ? (...) Sfântul îngropat sub tine Cine-l va mai ști de acum ? Cruce albă rătăcită Lângă margine de drum Brațele-ți de vânturi smulse Se vor pierde pe poteci, Numai brazda de țărână Nu-l va părăsi pe veci. Un concert al legendelor interbelicului, pe care nu l-au mai repetat niciodată și n-au îndrăznit să-l înregistreze, spunând că a fost exact ca viața celui căruia îi era dedicat : o singură
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
lume, dar nu în tonuri sumbre, ci albăstrui și feerice, ca într-o primă dimineață. Bine spun Cărțile Sfinte, ținutul zorilor va fi și acela al sfârșitului lumii, iar învierea trupurilor va avea loc acolo unde Adam a ieșit din țărână. L-am invidiat, în acea clipă, pe băftosul de Kirk Douglas. Se zice că șmecherul și-a cumpărat, plătindu-l cu aur, un loc de veci chiar în fața zidului lui Saladin, în cimitirul speranței mesianice. Asta ca să fie sigur că
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
30 August și când un cor de soldați a cântat după vorbele lui mișcate, veșnica pomenire prelungă și tristă, veșnica pomenire pentru acei cari au fost în pământ străin îngropați și cari de multă, multă vreme s-au prefăcut în țărână. S-au rostit numele ofițerilor; ale soldaților nu. Și acum morții necunoscuți, morții anonimi, s-au râdicat în sufletul meu ca un popor de umbre dureroase din mormântul uitării trecutului... Triste umbre ale celor cari au murit înnainte de a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
merge la Crasnaleuca (globanschi). Apucă peste câmpuri la stanții unde oamenii desfac păpușoii firtelor. Se abate pe la coșare, hambare (standoale, când hambarul e mărginit din două părți e coșare), la mori; apoi la pluguri, la semănători. Pretutindeni drumurile sunt în țărână, și caii și trăsura stârnesc un colb oribil. Moșiile aceste au și câteva iazuri. Proprietarii fac și adăpători pentru vite etc. În iazuri sunt pești, pe care-i pescuesc antreprenorii. Înainte erau evrei, azi sunt români, și la Ichimeni și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
iar în sat la Peserevo ieșeau femeile la porți în calea soldaților cu căldări de apă. În general, vremea e caldă și frumoasă; trecem printr-o regiune de dealuri cu sate mari. Capre și oi, și vite bune. Drumurile de țărână foarte proaste. La Teliș am trecut peste calea ferată. 10 Iulie. Eri marș prin Lucovitz la Blesnicevo. Intrăm în regiune muntoasă, mai sărăcăcioasă decât până-acum. Casele leproase acoperite cu lespezi de piatră. Munți goi, pietroși, fără vegetație. 12 Iulie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
steagurile cu țăranii, răzeșii și boierii lor, când Mircea Vodă și Ștefan-Vodă cel Mare au bătut pe Turci care erau atunci cea mai tare împărăție, când au bătut pe Unguri, pe Leși, pe Tătari, amestecând sângele și oasele lor cu țărâna ogoarelor noastre! Iată cum arată scriitorii noștri și bătrânii, de la mărirea aceea, prin nemila vremii, care ne-a fost ca o maștihă, poporul nostru a căzut în râsipă vreme îndelungată, impilat de păgâni și de alte lifte, trăind în obidă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
eroului, suita regală definește statutul de inițiat al flăcăului. Oastea adunată din est are puterea lui Sol Invictus pentru că urmează traseul arhetipal al astrului. Calul strălucitor, cerut ca zestre fetei în colinda tip III, Tocmeala zestrei, are puteri hiperbolice asupra țărânii, specifice unei ipostaze a zeului solar fertilizator: „Și pe murgul cel din grajd,/ Înșălat și înfrânat/ Cu șalvarul mohorât,/ Numai aur și argint./ Și cu șeaua ’ndaurit,/ Face dâră pe pământ.” (Șerbănești - Dâmbovița). „Culoarea aurie a obiectelor legate de împărăția
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
poate propriul sfârșit Gheorghe Rădășanu surprinde prin modul reverențios în care își amintește de cei dispăruți, cunoscuți în viață, întotdeauna folosind formulele: "Bunul Dumnezeu să-i ierte toate păcatele" (p.39), "Dumnezeu să-i ierte păcatele și să le fie țărâna ușoară și amintirea veșnică" (formula repetată cel mai des) sau "A închis ochii ei frumoși și drăgălași pe vecie". Amintirile lui Gheorghe Rădășanu nu sunt o narațiune, diverse scene din viață revin pe parcursul rememorărilor, cu unele reluări sau precizări ulterioare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]