3,081 matches
-
dintr-un cer răsturnat în altul; vântul se scurge cotrobăind spasmodic visele impersonale ale clienților din magazinul de mărunțișuri; te caut în buzunărelul din colț... e plin, încărcat de cuvinte speriate țâșnind de-a valma valsând imperfect; pătrund mai departe țintind adânc între cele două ovale cu axele intersectându-se instantaneu în infinitul apropiat; dogorești și ți se scurge clocotind limfa din ansamblul rănit de copilul minune, zâmbind năstrușnic și misterios... vreau să-ți fur lanțul ce mi l-ai dăruit
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
Echipamentul electric de amuțire instalat în abatoarele ei costa mult și pe deasupra era lent (dacă era folosit cu grijă). Dar cel puțin în privința asta, ea era destul de tradiționalistă, fiind convinsă că nimic nu era mai eficient ca o lovitură bină țintită cu un satâr pentru porci și vite. Ea a continuat de asemenea să furnizeze servicii specializate pentru tăierile rituale, deși mulți evrei și musulmani începuseră să se opună acestei practici: dar piața încă exista, argumenta ea, și trebuia aprovizionată. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
spuse el. Deși beți, ceilalți se dovediră a fi excelenți trăgători - cu excepția lui Louis, al cărui glonte se abătu cam un metru de la țintă și spulberă la o aplică. Femeile țipară și scânciră, dar nu se mișcară, nici măcar după ce fusese țintit mărul lor. În cele din urmă, veni rândul lui Graham. Nici măcar nu pusese până atunci mâna pe un pistol; dar știa că Mark Winshaw îl punea la un fel de încercare monstruoasă și dacă dădea înapoi, dacă îl părăsea curajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
bătu în ușă și unul din ofițerii de poliție își băgă capul și se uită înăuntru. — A văzut-o cineva pe domnișoara Tabitha? N-o găsim nicăieri. Operațiunile noastre sunt menite să protejeze cât mai bine viețile forțelor de coaliție țintind vastul arsenal al lui Saddam. Nu avem nimic cu poporul irakian. Rugați-vă pentru siguranța nevinovaților prinși în acest conflict. Nu se va termina niciodată nebunia? Michael stă în cabina hidroavionului, întinzându-și capul în față ca să vadă peisajul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
a identificat deja în comportamentul Teodorei anumite „disponibilități” (zice el), altfel-zis, dorința de bărbat, normală la o femeie... normală. Dacă Profesorul a sesizat-o, și e firesc să fie așa, nu-i rămâne decât să dea satisfacție orgoliului tipic masculin, țintind să-i cucerească inima în cel mai scurt timp. Și nu numai! Ceea ce înseamnă că Domnul R., acest „belfer tomnatic” (P.H.L.), sau chiar „iernatic” (aș zice eu), va depăși intenția mărturisită (Teodorei) de a o proteja de complicații, adică de
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
cu leul În timp ce cobora din mașină. Știa doar că-i tremură mâinile și, pe măsură ce se Îndepărta, Îi venea tot mai greu, aproape imposibil, să-și miște picioarele. Coapsele Îi erau țepene, dar mușchii Îi zvâcneau. Și-a potrivit carabina, a țintit Înspre locul În care capul leului se lega de spate și trase. Și nu se-ntâmplă nimic, deși apăsă pe trăgaci până crezu c-o să-și rupă degetul. Își dădu seama că n-a tras piedica și, În timp ce Își cobora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și, Într-o secundă, același bang!, strivitor. Se Întoarse și văzu leul, care acum arăta oribil, cu capul pe jumătate sfărâmat, târându-se către Wilson la marginea ierburilor, și omul cu fața roșie Încărcă scurta și urâta sa carabină, apoi ținti cu grijă - bang! se auzi din nou detunătura și masa de carne galbenă, târâtoare și grea Îngheță și capul mutilat Îi alunecă ușor În față, Macomber, care stătea singur cu arma Încărcată-n mână pe câmp, unde fugise, În timp ce doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
din nou În spatele lui, și Macomber Își reîncărca arma scăpând cartușe pe jos, punându-i piedica, soțându-i piedica, iar când ajunseră În dreptul bivolului și Wilson zbieră „Stop!“ și mașină derapă, gata să se răstoarne, Macomber căzu-n picioare, trase piedica, ținti cât putea de aproape de partea superioară a spatelui rotund și negru care-i galopa În față, ținti și trase din nou și apoi din nou, și din nou dar gloanțele, deși-l nimerise cu toate, nu aveau nici un efect vizibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
piedica, iar când ajunseră În dreptul bivolului și Wilson zbieră „Stop!“ și mașină derapă, gata să se răstoarne, Macomber căzu-n picioare, trase piedica, ținti cât putea de aproape de partea superioară a spatelui rotund și negru care-i galopa În față, ținti și trase din nou și apoi din nou, și din nou dar gloanțele, deși-l nimerise cu toate, nu aveau nici un efect vizibil. Apoi trase Wilson, și tunetul armei lui Îl asurzi și văzu bivolul Împiedicându-se. Atunci, țintind cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
față, ținti și trase din nou și apoi din nou, și din nou dar gloanțele, deși-l nimerise cu toate, nu aveau nici un efect vizibil. Apoi trase Wilson, și tunetul armei lui Îl asurzi și văzu bivolul Împiedicându-se. Atunci, țintind cu grijă, Macomber mai trase și el o dată și bivolul se prăbuși-n genunchi. — Bravo, bună treabă, spuse Wilson. I-am aranjat pe toți trei. Macomber era euforic, ca și cum ar fi băut. — De câte ori ai tras? Întrebă. — Doar de trei ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și când se apropiară Își smuci furios capul, mugind turbat, cu ochii ca de porc micșorați de furie. — Ai grijă să nu se ridice, zise Wilson. Dă-te mai Într-o parte și trage În ceafă, chiar În spatele urechii. Macomber ținti cu grijă-n mijlocul cefei care se zbuciuma furios și trase. Capul căzu-n față. — Asta-a fost. L-ai luat În șira spinării. Sunt o priveliște pe cinste băieții aștia, nu? Hai să bem chestia aia, zise Macomber. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
asta nu fusese decât cu trei ani În urmă. Simțea parcă tunica brodată cu aur cum Îi cădea grea pe umeri, În după-amiaza aceea caldă de mai, când vocea Îi era Încă la fel de calmă ca și-n cafenea, și cum țintise cu vârful rotunjit al spadei locul ăla plin de praf de pe greabănul taurului unde mușchii se făceau o cocoașă acoperită de peri scurți, coarnele mari, știrbite de la numeroasele lovituri date-n lemn, care se aplecau când el se pregătea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Își opri calul, care-și ținea urechile Împinse Înainte și-și mișca buzele nervos, Își opri ferm calul În fața taurului. Zurito stătea aplecat În față, cu pălăria pe ochi, cu sulița ținută-n unghi ascuțit sub braț, aplecată pe jumătate, țintind taurul cu vârful triunghiular de fier. Cu ochii pe taur, trăgând din țigară, criticul de rezervă de la El Heraldo scrise: „Veteranul Manolo a trasat o serie de verónicas acceptabile, terminând cu un recorte extrem de belmontistic care a smuls aplauzele obișnuiților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
de verónicas acceptabile, terminând cu un recorte extrem de belmontistic care a smuls aplauzele obișnuiților arenei și așa lăsăm loc tercio-ului cavaleriei“. Zurito Își potrivi calul, măsurând distanța dintre taur și vârful suliței. Cât el estima, taurul se adună și atacă, țintind pieptul calului. Când și-a aplecat capul ca să Înfigă coarnele, Zurito Îi băgă vârful lancei În cocoașa musculoasă care i se umfla deasupra umerilor, lăsându-se cu toată greutatea pe tijă. Cu mâna stângă trăgea calul care dădea cu copitele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
atacă năvalnic capa fluturată de Manuel. Manuel simțea că taurul era mai lent. Sângera rău. Întreaga parte stângă a trupului Îi lucea de la sânge. Manuel Îl tentă din nou cu capa. Și uite-l cum venea, cu ochii holbați, urâți, țintind capa. Manuel păși Într-o parte și-și ridică brațele, strângând capa pentru a face o verónica. Acum era din nou față-n față cu taurul. Da, uite-l că-și apleacă puțin capul. Și-l ținea mai aplecat. Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
aducă mai la Îndemână pentru ce urma. Țiganul se-ndrepta din nou spre taur, mergând doar pe vârfuri și călcâie, ca un dansator, ca să-l insulte, cu cele două bețe roșii săltând când mergea. Taurul Îl privea fără a-l ținti, dar pândindu-l, așteptând să se apropie mai mult ca să fie sigur că nu-l ratează, că o să-și bage coarnele În el. În timp ce Fuentes se apropia, taurul atacă. Fuentes descrise un arc de cerc, alergând cu spatele, pe când taurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
gândea la spadă, nu la cum o să-l ucidă. Își gândea În primul rând pașii. Dar imaginile veneau peste el. Înaintând, atent la picioarele taurului, Îi atraseră atenția, Într-o succesiune, ochii, botul umed și deschiderea largă a coarnelor care ținteau În față. În jurul ochilor, taurul avea niște cearcăne ușoare. Își ținea ochii pe Manuel. Simțea că o să-l facă praf pe micuțul ăsta cu fața palidă. Acum, oprindu-se-n loc și Întinzând muleta roșie cu vârful sabiei pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Corto y derecho, scoase sabia din muleta, se poziționă În dreptul cornului ciobit din stânga, lăsă muleta În jos de-a curmezișul corpului său astfel Încât sabia ținută În mâna dreaptă să Întruchipeze la nivelul ochilor semnul crucii și, săltându-se pe vârfuri, ținti de-a lungul lamei sabiei umflătura dintre umerii taurului. Corto y derecho, se aruncă asupra taurului. Simți o lovitură și se trezi luat pe sus. Apăsă pe sabie când se Înălță și trecu peste taur, dar sabia Îi zbură din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cu sabia și cu muleta. Îi agită muleta-n față. Taurul refuza să atace. Manuel se poziționă lângă animal, țintuindu-l cu spada. Taurul nu se mișca, părea mort pe picioare, incapabil să mai atace. Manuel se ridică pe vârfuri, ținti și atacă. Din nou, același șoc, și simți cum este purtat În spate prin aer și căzu tare pe nisip. Acum nu mai avea cum să-l lovească cu picioarele. Taurul era călare pe el. Manuel zăcea ca mort, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
nu fi tâmpit. — Dă-te de lângă mine. Dă-te dracu’ de lângă mine. Se smulse de lângă Hernandez. Hernandez ridică din umeri. Manuel fugi spre taur. Uite-l, stătea acolo, cu picioarele bine Înfipte-n pământ. Bine, scârba dracu’! Manuel scoase sabia, ținti dintr-o mișcare și se aruncă asupra taurului. Simți cu spada intră cu totul. Până-n plăsele. Patru degete Îi intraseră și ele În rană. Sângele Îi curgea fierbinte pe Încheieturile degetelor și se trezi deasupra taurului. Taurul se clătină cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
altora mai vechi? Și, Între timp, În Îndepărtatele jungle umede ale Yucatanului, se auzeau topoarele celor care tăiau arborii de cauciuc. Avem nevoie de bărbați mari - sau mai degrabă culți? Joyce, de pildă. Sau președintele Coolidge. Spre ce trebuie să țintească studenții noștri? Pe de o parte, există Jack Britton. Dar pe de alta, Îl avem pe doctor Henry van Dyke. Se poate găsi o cale de mijloc? Să ne gândim la cazul lui Young Stribling. Și cum rămâne cu fiicele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
spuse. Eddie era fratele lor vitreg mai mare. Avea șapteșpe ani. Dacă Eddie Gilby vine vreodată noaptea și vrea măcar să vorbească cu Dorothy, știți ce-i fac? Uite-așa-l Împușc. Nick Își ridică arma și trase aproape fără să țintească, făcându-i o gaură cât palma În cap sau În burtă corciturii nenorocite de Eddie Gilby. — Așa. Așa-l omor. Păi, atunci mai bine n-ar veni, spuse Trudy, băgându-și mâna În buzunarul lui Nick. — Mai bine-ar avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
erau singuri și condamnați, cu trupurile rănite, sângerânde. Paralizat, Valerius asculta zăngănitul armelor, trosnetul oaselor rupte, fâșâitul cărnii membrelor tăiate, care zburau prin aer și, lăsând în urmă o dâră de sânge, cădeau apoi în zăpadă. Barbarii loveau cu furie, țintind sub armură, spre pântece, spre încheieturi, spre picioare. Fiecare lovitură avea o țintă precisă, fiecare rană provocată era o tăietură pe care nici un medic n-ar fi putut-o vindeca. Soldații căzură unul după altul; fură omorâți cu câte o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
îl lăsau să cadă descriind o curbă. Loveau de sus în jos, direct, ca și cum pumnii ar fi fost niște ciocane. Alții loveau niște korykos atât de mici, încât atletul putea trece pe lângă ele sau pe dedesubt, ajungând în partea cealaltă, țintind și lovind din nou sacul, pentru a-i mări amplitudinea mișcării. Alții loveau sacii mari cu capul, cu pumnii și cu picioarele, apoi îi desprindeau din furci și îi luau în brațe, rosotogolindu-se cu ei la pământ ca și cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Se opri. Îi făcu semn lui Flamma să-și ia tridentul și să continue lupta de la egal la egal. Publicul era în delir. Umilit de clemența lui Valerius, Flamma luă tridentul, vădit furios. Începu să atace cu mai multă atenție, țintind când spre scutul adversarului, când spre capul acestuia. Umărul continua să-i sângereze, dar Flamma nu părea să-și dea seama. Continuă să fenteze. Valerius nu reacționă. Echipamentul greu, scutul roșu, masca lugubră care îi acoperea fața îi dădeau un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]