7,946 matches
-
ai stricat aranjamentele pentru duminica asta, vrei să mă lași cu buza umflată? - Chiar așa! a intervenit Jana. Ce, nu putem să ne mai distrăm și azi? Plecăm seara, ca de obicei, e părerea mea și cred că... - Gura! a țipat Mișu mânios. Am zis că plecăm și asta vom face. E clar, toantelor? - Băi! S-o faci toantă pe mă-ta, nu pe mine! Auzi? s-a repezit Angelica la el, amenințându-l cu o furculiță murdară în mână. Te-
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359659_a_360988]
-
din 24 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Violeta a reușit să pună un picior pe pragul portierei deschise și să reziste. Toată gura i se uscase de teamă și nu reușise să scoată vreun sunet. Cu o ultimă sforțare, a țipat cât a putut de tare: - Ajutooor! Polițiaaa! Ajutooor! - Nu țipa, tâmpito, f...i gura mă-tii! Intră! a strigat el și a lovit-o cu pumnul în spate. Aproape în același moment a simțit o lovitură puternică în cap și
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359657_a_360986]
-
A fost adusă lângă victimă, ținută strâns de brațe, unde cel care părea a fi șef i-a pus aproape aceleași întrebări. - Am mai spus. Nu știu cine este omul acesta.... Am vrut să-l ajut... Nu, n-am văzut nimic.... Am țipat după ajutor și... Fugeau.... Au fugit încolo, a întins ea un braț indicând exact direcția opusă. Da... Cred că au fugit că țipam eu după ajutor... Or fi fost doi sau mai mulți... nu știu... Cu ploaia asta.... N-am
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359657_a_360986]
-
mai spus. Nu știu cine este omul acesta.... Am vrut să-l ajut... Nu, n-am văzut nimic.... Am țipat după ajutor și... Fugeau.... Au fugit încolo, a întins ea un braț indicând exact direcția opusă. Da... Cred că au fugit că țipam eu după ajutor... Or fi fost doi sau mai mulți... nu știu... Cu ploaia asta.... N-am văzut, ce să zic... Între timp sosise mașina Salvării. L-au analizat câteva clipe, i-au luat pulsul și l-au urcat pe
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359657_a_360986]
-
mai încercat o Aventură a Vieții, cea de a fi directorul unui teatru de provincie! Ceea ce, astăzi, în România săracă (și) pentru cultură, înseamna, efectiv, o nebunie. Una dintre acelea frumoase care, după ce te întrebi, uneori, cu buzunarele goale, și țipi, și înjuri, “Ce caut eu aici?!”, râzi, ca Zorba Grecul (pasagerul meu de lux, în taxi, la New York!), și mergi mai departe, la braț cu Amanta Thalia... În rest, am cunoscut multe idile care mi-au fermecat Viața, și Florența
TÊTE-À-TÊTE, NIG ȘI MIRCEA M IONESCU de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 1661 din 19 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359679_a_361008]
-
și în stânga, dar pricepu că este prea nevolnic față de fioroasele namile. Mai ales că hârca de baba Cloanța începu să șuiere printre măselele-i stricate: - Mie-mi amiroase a om! Și când văzu cele două căciuli cu ochi, începu să țipe ca o isterică, țopăind de colo-colo, arătând cu degetul ei țepos: - Cap! Cap! Cap! Auzind-o, toți croncănitorii din palat începură să transmită, în dreapta și-n stânga, noul cod, fără să înțeleagă despre ce era vorba: - Cap! Cap! Cap! Simțind
MĂRŢIŞOR-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359703_a_361032]
-
o fereastră drept pe acoperișul palatului și de aici, tot în sus, pe stânci, spre creierul munților. Insă Iarna, turbată de furie, ajunse în turnul lui Nor Vânat și, când văzu cum doarme beat, pe butoaie, îl plesni cu biciul țipând: - Scoală, bețivan puturos! Aleargă-ți vânturile buhăite și prinde mișeii care mi-au călcat palatul. - Cum? Ce? Hă? sări buimac Nor Vânat. Se rostogoli de pe butoaie și începu să urle ca turbatul: - După mineee! Se roti de vreo două ori
MĂRŢIŞOR-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359703_a_361032]
-
Publicat în: Ediția nr. 486 din 30 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului SUNT UN ARLECHIN N-am să știu niciodată cine a inventat sărbătorile. Pentru cei mai mulți, prilej de beție, de distracție (mă rog, fiecare se distrează în felul său, unii țipând isteric și dănțuind drăcește) - de întâlniri și prea puțin, de odihnă. Pe mine m-au deprimat totdeauna. Cred că e o moștenire maternă. Mama plângea la fiecare sărbătoare. Avea inima neagră, sufletul sfâșiat, era cât se poate de tristă. Pentru că
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 486 din 30 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359231_a_360560]
-
AI CRESCUT, LUCICA! Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 684 din 14 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului uite, ai crescut, lucica! ieri erai, doar,... atâtica! azi, ai devenit femeie; nasturii nu te încheie, sânii vor să dea pe-afară, țipă că mai ești, fecioară! buzele îți ard de sete, vrei - sărutul, să te-mbete. mijlocelul stă să plângă, palme - vrea, în jur, să-l strângă. coapsele, imaculate, mă îmbie la păcate și la cum te văd, ispită, iadul o să mă
UITE, AI CRESCUT, LUCICA! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 684 din 14 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345209_a_346538]
-
de fie-mea să cumpere ceva ... La televizor poliția romînă se lupta vitejește cu vreo patru fete, pe care le prinseseră pe bulevard acostînd bărbați ... una dintre fete s-a smucit din mîinile ofițerului ... du-te, mă, de-aicea! a țipat fata ... slabă, amărîtă, cu o rochie ca vai de ea ... eu am doi copii acasă, care mor de foame ... postul de televiziune, particular, relata “No coment!” scena, iar Iliria a început să țipe, isterizată: “Așa le trebuie ... să se ducă
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN CAP 15-18 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345060_a_346389]
-
ofițerului ... du-te, mă, de-aicea! a țipat fata ... slabă, amărîtă, cu o rochie ca vai de ea ... eu am doi copii acasă, care mor de foame ... postul de televiziune, particular, relata “No coment!” scena, iar Iliria a început să țipe, isterizată: “Așa le trebuie ... să se ducă dracului la muncă ... nu să dea cu p ... zda pe stradă după sulă ... ” Stai puțin, am calmat-o eu, nu ai înțeles ... fetele astea nu au nici o șansă ... unde să găsească de lucru
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN CAP 15-18 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345060_a_346389]
-
Un guvid mărunt, o pleașcă, o bacterie stupidă, o insectă pe care n-ar fi nimeni tentat s-o strivească ... Pe pod discuțiile continuau. Satul era împărțit în trei tabere: tabăra din stînga susținea că este tabăra din dreapta, tabăra din dreapta țipa că este tabăra din stînga, iar cei care perorau despre podul propriu zis, pe care îl băteau cu talpa și care gemea a prăbușire ca Imperiul Roman cînd trecea Dacia peste el la miezul nopții, erau consecvenți indiferent de direcția
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN CAP 15-18 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345060_a_346389]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > SUFLETUL - ALBATROS RĂNIT Autor: Stelian Platon Publicat în: Ediția nr. 415 din 19 februarie 2012 Toate Articolele Autorului Albatrosul rănit Prea departe și adânc țipă-n beznă un albatros, Ciugulind din valuri Luna, se rotește-n amintiri, Zborul lui planat atinge surâzând, valul spumos, Aripile-i bat egale, cum bat ploapele-n clipiri. Țin pe puntea navei sparte, pe genunchi însingurarea, Pun absența ta în prora
ALBATROS RĂNIT de STELIAN PLATON în ediţia nr. 415 din 19 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345224_a_346553]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > SUFLETUL - ALBATROS RĂNIT Autor: Stelian Platon Publicat în: Ediția nr. 415 din 19 februarie 2012 Toate Articolele Autorului Albatrosul rănit Prea departe și adânc țipă-n beznă un albatros, Ciugulind din valuri Luna, se rotește-n amintiri, Zborul lui planat atinge surâzând, valul spumos, Aripile-i bat egale, cum bat ploapele-n clipiri. Țin pe puntea navei sparte, pe genunchi însingurarea, Pun absența ta în prora
ALBATROS RĂNIT de STELIAN PLATON în ediţia nr. 415 din 19 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345223_a_346552]
-
Topindu-i nemurirea. Se prelinge la colțul mesei, Rumenind mărul, ce iscase discordie. Prințesa musca, îndemnată de propria-i zodie. Și se-mplini sorocul clarului de luna, Sub alean de nuntă, luna e nebună, Mireasa-i vrăjita, mirele-i lunatic. Țipă de durere aerul sălbatic. Sunt că cei doi plopi, tremurând prin frunze, În bătaia lunii, doar iubiri pe buze... Totul se destramă, până-n ziua bună... Dragostea-i fantasma, vis sub clar de luna. Nu-mi pune inelul tău... - Nu-mi
ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMANI CONTEMPORANI DIN INTREAGA LUME de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 415 din 19 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345226_a_346555]
-
milă, răsuna înfricoșător ca un ecou. L-a înșfăcat de piept, l-a aruncat, zdrobindu-l de peretele colțuros. « Ai pierdut pariul, ți-ai vândut sufletul pentru câțiva arginți, ageamiule. Răsuflarea înghețată il cuprindea ca un bici. Sunt vinovat ! ai țipat cu ultimele puteri. » Vinovat ... vinovat. Ecoul. S-a sfârșit. Chinurile te-au lăsat, te-au abandonat, au scurs din tine seva. Prin ceața minții auzi zgomote, voci. “Respiră slab. Resuscitează-l.” O căldură plăcută mângâie fața. Soarele... Ai deschis pleoapele
DEZILUZII de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 415 din 19 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345233_a_346562]
-
bicicliști. Ieșind pe zona de carosabil, am crezut că a fost un accident. Și oamenii era nedumeriți, nu știau ce se întâmplă. După ce camionul a intrat din nou pe zona pietonala, oamenii au început să se agite, să fugă, să țipe și atunci ne-am dat și noi seama că este ceva în neregulă”, a continuat Florin Pepene, care spune că a văzut că era gol camionul, si a crezut că va exploda. „Am văzut oameni sub roțile camionului. Nu au
„Aici nu se prea încalcă regulile de circulație, ca în România, lumea era relaxată. Cine s-a gândit că intră un tâmpit și omoară oameni?!” () [Corola-blog/BlogPost/338680_a_340009]
-
are o ieșire care ne umilește sau când un călător cu alură de luptător sumo ne împinge repetat în metrou, avem oare aceeași reacție pe care am avea-o dacă propriul nostru copil ar face oricare dintre aceste lucruri? Am țipa la managerul nostru, l-am repezi? Am jigni funcționarul? Am scutura de guler călătorul musculos? Probabil că nu, dar nu pentru că nu avem aceste porniri, ci pentru că ne abținem. Din motive ce țin de rigorile sociale, dar mai ales dintr-
Data viitoare când vei mai țipa la copilul tău „obraznic”, imaginează-ți cum reacționezi când șeful tău ridică tonul într-o ședință () [Corola-blog/BlogPost/338719_a_340048]
-
sintagma „te iubesc ca pe propriul meu copil“ poate avea valențe aproape negative și efecte ce n-au nici o legătură cu dragostea maternă. În final, aș mai adăuga o idee, cred, lămuritoare în acest context. Când au un comportament dificil (țipă, sunt îndărătnici, necooperanți etc), copiii ascund adesea o nevoie neîmplinită pe care nu știu să o exprime altfel decât codificat. De altfel, câți dintre noi cunoaștem și stăpânim comunicarea asertivă, în care ne verbalizăm direct dorințele și nevoile, fără să
Data viitoare când vei mai țipa la copilul tău „obraznic”, imaginează-ți cum reacționezi când șeful tău ridică tonul într-o ședință () [Corola-blog/BlogPost/338719_a_340048]
-
ateneu, am lăsat fotografia pe jos, scrijelind în praf un singur cuvânt „Plecați”. După aceea, m-am întors în clasă și, în pauză, le-am propus prietenelor mele să vizităm ateneul. Când au descoperit fotografia și mesajul, au început să țipe și au luat-o la fugă, împingându-se care să treacă prima prin gaura din perete. Ajunse înapoi în curtea școlii, nu m-am mai putut abține și, râzând, le-am spus că eu am pus fotografia acolo. Nu m-
Cum am descoperit bârlogul vampirului Racoviță sau Expunerea unui impostor cinic () [Corola-blog/BlogPost/338692_a_340021]
-
Literatura > Eseuri > CAI VERZI PE PEREȚI Autor: Mihaela Doina Dimitriu Publicat în: Ediția nr. 2254 din 03 martie 2017 Toate Articolele Autorului Orice artist se confruntă cu apariția spontană a cailor verzi pe pereții ego-zen-iști , atunci când are migrene matusalemice. Ei țipă, nechează conform dispozițiilor conjuncturale. Caii aceștia locuiesc în crame de paie, apocaliptic de multicolore. Obișnuiesc a ține post sâmbăta și duminica, atunci când carnea anime-urilor: viață și moarte, zboară în sejur creativ, conștient. Culmea e, fără să știe căluții ,că
CAI VERZI PE PEREȚI de MIHAELA DOINA DIMITRIU în ediţia nr. 2254 din 03 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340235_a_341564]
-
fii banal, laș sau... Rănit din toate părțile cedezi, îți ceri scuze, te îndrepți frumos spre baie, îți clătești ochii, dar uiți să-ți speli sufletul...Și cum să-l speli fără să-l atingi, fără să-l faci să țipe când îl ustură? Nimic nu-l poate atinge! Îndepărtezi o jenă imaginară scuturându-ți mâinile, și zâmbești în timp ce pata rămâne... Dar nu e o pată oarecare, pe acolo plânge sufletul! Lui nu îi este rușine să o arate, doar ție
PE ACOLO PLÂNGE SUFLETUL... de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1837 din 11 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340320_a_341649]
-
unicul bărbat într-o casă cu femei.. a mormăit Retruț, prefăcându-se supărat. Nu era supărat absolut deloc, abia aștepta începerea meciului. Era fan Steaua, îi plăcea să vadă lupta de unul singur. Să se poată concentra la detalii, să țipe și să se manifeste nestigherit, ca și cum s-ar afla pe stadion, unde prefera să meargă cândva, când era mai tânăr și-i permiteau picioarele... Când s-au văzut singure: - Mamă, am o noutate ! zise Ancuța. - Spune, toată ziua m-ai
MESTECÂND ÎN CRATIŢĂ. FRAGMENT de NINA GONŢA în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340288_a_341617]
-
actuale", vol.l.(A-L), Edit.Napoca-Nova, Cluj-Napoca, 2016. Antologia literar-artistică Napoca-Nova, nr.12(3/2016), "Frumoasă toamnă bogată", Edit.Napoca-Nova, Cluj-Napoca, 2016. Cărți publicate: Cărți în colaborare “<< Zori în amurg>> - Paulian Buicescu și Costel Neacșu”, Edit. “Emma Books”, 2014. ,, Țipat în tăceri de Heruvimi,, Paulian Buicescu și Costel Neacșu”, Edit. “Emma Books”, 2015. Cărți de autor, ,,Eu sunt la ușa ta și bat", Paulian Buicescu, Edit. Hoffman, 2014. ,, Cu DUMNEZEU în fiecare zi !" Paulian Buicescu, Edit. Hoffman, 2015. În prezent
PROFILUL DE AUTOR PAULIAN BUICESCU de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340353_a_341682]
-
neliniștit prin cameră. Tocmai când se mijea de ziuă, plimbăreața bătu la poarta conacului. Paznicul care nu ațipise toată noaptea, anunță străjerii s-o ia în primire. - Deschide odată, dobitocule! - pițigăie cotoroanța. - Ai răbdare, cumătră! - Mă prinde soarele din urmă! - țipă ea disperată. - Că doar nu te prinde vreun pețitor din poveste tânăr și frumos ca lacrima! - trase paznicul de timp. - Nenorocitule, îți bați joc de mine? Lasă că te aranjez eu! Înspăimântat de amenințare, omul trase zăvorul și cotoroanța pătrunse
XIV. BLESTEMUL (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340380_a_341709]