198,372 matches
-
lui Petru Groza de lîngă facultatea de medicină, așa s-au dus nenumăratele busturi bărboase ale clasicilor fericirii pe pămînt, coclite prin parcuri și prin grădini publice, așa s-a dus și statuia lui Lenin din fața Casei Scânteii și tot așa era s-o pățească și bietul Dobrogeanu Gherea, asimilat și el, prin lectură înfierbîntată, grupului de întemeietori. Moartea (sau numai criogenizarea) simbolurilor comuniste a reactivat memoria de grup și disponibilitatea spațiului public, ceea ce a făcut ca, imediat după 1990, fie
Monumentul public și perver(tirea)siunea magică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12142_a_13467]
-
trebui să cobor. Mi-am zis însă că mai încolo aveam să mă lămuresc cumva, odată ce fiecare linie trece la un moment dat printr-o stație centrală, că, prin urmare, nu e cazul să mă panichez. Viitorul nu mai era așa de negru, puteam să-mi trag sufletul, pe jumătate țelul mi-era atins. Pe geam se zăreau lanuri, împestrițate cu pâlcuri de maci - ieșisem din oraș. "- Mergem la țară?" l-am întrebat politicos pe călătorul cel mai apropiat. "- Avem o
Printre coșmaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12149_a_13474]
-
unor spații comerciale corespunzătoare. Și, oricum, ar fi trebuit cumpărat mai întâi Consiliul, cu lanțul său de garaje. Un nou val de lacrimi mă podidi. La contactul cu ele, mirosul de levandă al pernei se învioră. Și m-am trezit așa, nitam-nisam, într-un pat destul de larg ce plutea pe calme valuri. în jur, dalbi nuferi bolborositori jucau pe unde, piereau în adâncuri - adevărate flori de stil.
Printre coșmaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12149_a_13474]
-
nu suferă prin inadecuare. Cu tot ce mișcă, chiar și aiurea, pe scenă. Public matur, care crede de mult în toate multiplicările de înlănțuiri obscure din Tannhäuser; public tânăr, dispus să se amuze la Don Giovanni, foarte "giocoso" în drama așa interpretată pe scenă. Eclat-ul operei wagneriene se impune imediat în simfonie: orchestra în uvertură, orchestra în orgia sonoră (Baccanala), evocare a infernului desfrânat, a nimfelor și faunilor înconjurând pe zeița Venus, Baccanala lovitura de trăznet de la începutul operei. Orchestra
Wagner și Mozart la Opera din Budapesta by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/12164_a_13489]
-
cu atît e mai probabil ca exagerarea voită să indice o atitudine ironică sau ludică. Procedeul e probabil universal, dar selectarea cifrelor diferă de la o limbă la alta, de la cultură la cultură. în Puțină... aritmetică (1971), Al. Graur amintea că "așa-numitele numere mari nedeterminate, adică numere mari care nu trebuie luate în înțelesul lor precis, ci exprimă numai ideea că e vorba de o cantitate foarte mare" erau diferite la greci (care preferau termenul indicînd "zece mii") față de latini (la care
Hiperbole numerice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12137_a_13462]
-
a luminii."( Arta Popescu) Sau cînd stăteam cu toții pe scenă, actori și spectatori, înghesuiți într-o imaginară stație de pe strada Mîntuleasa și așteptam tramvaiul să ne ducă, să ne ducă, să ne rătăcim, să ne pierdem, la țigănci sau aiurea. Așa am pățit de curînd, într-o după-amiază de duminică. M-am trezit că mă îmbrac și ies pe ușă cu pași grăbiți, temîndu-mă să nu pierd tramvaiul. Tramvaiul Popescu, despre Popescu, cu Popescu...Am ajuns în Piața Sf. Gheorghe, m-
Un tramvai numit Popescu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12139_a_13464]
-
de geam și bolborosesc. Ce să caute teatru' în tramvai, donșoară, sau poate ai tras ceva mai mult ca mine, hai ?!" În timpul acesta, a dat și din mînă, arătîndu-mi nu foarte vag și o direcție, pe care am urmat-o. Așa am ajuns într-. Am urcat traversînd un alai de nuntă, privindu-l drept în ochi pe violonistul oacheș care anima distinsa adunare și, pe furiș, pe cei cîțiva actori pe care-i cunoșteam. Sau nu. Era frig și mi se
Un tramvai numit Popescu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12139_a_13464]
-
și altfel. Sînt povești succesive spuse în orașe succesive, pe voci diferite, în ritmuri diferite. Deși sînt născută și crescută aici, mărturisesc că nu le cunosc pe toate aceste "orașe"-lumi. Sau le cunosc, dar nu le-am străbătut niciodată așa. Din centru spre margine, de la kilometrul zero, la Mîntuleasa, Pache Protopopescu, Obor, Lacul Tei și retur. E dramatismul poetic al lui Cristian Popescu, înăuntru și afară. Bucurii, euforii, bahice și nu numai, boieri și aurolaci, angoase, creatori, familia, scrisul, Arta
Un tramvai numit Popescu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12139_a_13464]
-
idee, ce călătorie, ce lumi! Cîtă ironie! Și a sorții... "Da, Doamne. Să stau liniștit. Ca un azil de bătrîni. Cu toții nemișcați. Aproape aliniați. Cu părul albindu-le numai pe-o parte, cum crește mușchiul pe copaci. Dar arătînd răsăritul. Așa să mă prindă sfîrșitul. Nici mai, nici chiar, nici prea, nici foarte. Și nici măcar Popescu. Nu, Doamne. Nici măcar atît." (Arta Popescu, Societatea Adevărul S.A., 1994). Sar din tramvai.
Un tramvai numit Popescu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12139_a_13464]
-
o celebritate națională - iar din acest punct iar vom fi extrem de originali: spre deosebire de slugărnicia anterioară, cea de acum va servi unui scop nobil. În situația care se conturează, nu vom avea decât o alternativă: ori alegeri anticipate, ori guvern de așa-numită "uniune națională". Cine ar profita de pe urma unui guvern reprezentându-i pe toți actanții din Parlament? Evident, formațiunea sau formațiunile care controlează forul legislativ! Abia în această perspectivă se observă cât de nefastă este acțiunea PUR: ea are singura menire
Ciorba de chimicale by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12148_a_13473]
-
întrebat despre Mircea Cărtărescu, căruia i-ați citit Visul în franceză. Ați vrea să-i transmiteți ceva? "- Mircea, te-am așteptat aici, la Neptun, și n-ai venit! E groaznic. Trebuia să-ți povestesc viața mea, tu pe-a ta, așa ca-n romanele celebre." I-am fost profesor lui Cărtărescu la un curs de tehnica scrisului, în Germania. Nu-i învățam cum să scrie, ci cum să nu mai scrie așa cum scriau. E o problemă de limbaj, de a da
Raymond Federman "Sînt un seducător" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12169_a_13494]
-
ou pčre: Greene, Simenon, Ionesco"), următorul comentariu al lui Michel Grisolia la cartea în discuție aici: "Eugčne Ionesco nu avea decât prieteni. Cu toate acestea, câte procese de intenție nu i s-au intentat, mai ales pentru greșelile de tinerețe, așa-zisele simpatii fasciste? Pentru a răspunde detractorilor, Marie-France Ionesco a scris un fel de scrisoare de dragoste, dar și de punere la punct. Mai mult decât o hagiografie, este vorba de un eseu despre marele dramaturg, despre care se spune
Călătorind prin Ionesquie by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12144_a_13469]
-
cu mult mai însemnată decât cantitatea de muzică existentă și va sfârși atunci când volumul de muzică va fi infinit mai mare decât pofta pentru muzică. 7. Antichitatea greacă, de pildă, a prezentat semnalmentele unui ciclu cultural de tip sanguin; cultura așa-zisă modernă a Europei s-a pliat pe un model melancolic; societatea post-industrială și post-modernă pare a fi una de gen coleric, în timp ce viitorul se anunță a fi de soi flegmatic. 8. Muzica savantă a fost erodată și cariată pe parcursul
Un model sonor temperamental by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12141_a_13466]
-
și îi dau pe întrecute bobîrnace lui Năstase. Iar Băsescu și Alianța DA nu fac destule declarații, la cît "spațiu" li se rezervă în emisiuni. Ziarele care pînă mai ieri dădeau de pămînt cu Băsescu își manifestă plenar, ca să zic așa, libertatea de a-l lua în brațe pe noul ales al patriei. Și cu cîtă artă fac asta. Nu pot trece, de pe o zi pe alta, de la atacul la beregată, cu dezvăluiri care mai de care mai apelpisite despre trecutul
Proba libertății by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12172_a_13497]
-
că nu..., încerc să-l întrerup. -Nu, ce ? Nu mă mai întrerupe! Tu nu vezi la teve ce se petrece ? Degeaba zic ăștia care au făcut PSD-ul să fluiere în biserică după ce a pierdut alegerile, că Iliescu a fost așa și pe dincolo. Nu a fost. Uite: s-a ținut de cuvântul pe care și l-a dat, adică să-și elibereze ortacul cu care a făcut și a dres... Nici nu se putea treabă mai faină în ziua aniversării
"Iliescu, nu uita, revocarea-i arma ta"... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12171_a_13496]
-
se fi molcomit. Stau, acum, laolaltă, lipsite de dramatisme de prisos, ca straturile luminoase ale unei aure, după ce Filip își împarte, în final, jurnalul cu Eliza și adevărul se întregește din jumătăți. În lupta cu minciuna, arta a învins întotdeauna." Așa se termină, îndulcindu-se liric, după înșirarea atîtor cruzimi, romanul lui Radu Sergiu Ruba. Cu imaginea aurei care se destramă pentru a-i face loc unui copil, chipului uitat undeva, în sertarul cu povești despre o lume colorată și dreaptă
Amintiri la schimb by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12181_a_13506]
-
rețineți ghilimelele) se află, cum sugeram, undeva la jumătatea biografiei (și-ar fi găsit oricând o rațiune aruncate undeva prin jurnal) și a ficțiunii (unele povestiri par mici piese de mozaic scăpate din frescele romanelor). Caracterul povestirilor - le voi numi așa, fără grija de a fi exact taxinomic - alternează și, în același timp, contribuie la menținerea "suspiciunii". Un extraordinar text Despre intimitate, personal, confesiv, nejucat, curajos în felul lui își găsește astfel loc lângă o minunată broderie ficțională cum e mica
Povestiri pentru bărbați by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12176_a_13501]
-
irațional, veți spune, dar cu atât mai puternic. E votul în favoarea încremenirii, a speranței de a bloca societatea la acest moment când - au ei impresia - cineva, Tătucul, încă se gândește la ei. Marea mea dezamăgire sunt, însă, românii din străinătate - așa-numiții căpșunari. S-a creat iluzia că, trăind într-un mediu impregnat de democrație, ei vor dobândi instantaneu o mentalitate diferită de aceea a județelor din care provin. Ne-am înșelat profund. Doar în jur de treizeci de mii de
Colonia semi-penitenciară by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12174_a_13499]
-
O vorbă iresponsabilă, dar extrem de populară, afirmă că slaba prezență la vot a românilor e un semn de normalitate, că nici în democrațiile stabile prezența la urne nu depășește cincizeci-cincizeci și cinci la sută din electorat. Tehnic vorbind, lucrurile stau așa. Numai că în acea lume funcționează foarte bine instituțiile. În plus, nu am impresia că Occidentul ultimelor decenii a câștigat în coerență prin refuzul multora dintre cetățenii săi de a vota. Dimpotrivă, cred că problemele din ce în ce mai greu de rezolvat ale
Colonia semi-penitenciară by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12174_a_13499]
-
posibil să se audă tot mai isteric voci ale extremismului și ale narcozei numite "corectitudine politică". Ar fi însă de dorit ca toți acești "neimplicați", toată această adunătură pasivă să fie consecventă cu sine. Adică să nu pretindă beneficiile democrației - așa alterată cum este ea în România. Cei care n-au votat ar face bine să nu se mai vaite că lucrurile merg prost, că li s-a făcut scârbă de România. La fel și clasa pasivilor de pe margine, care sprijină
Colonia semi-penitenciară by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12174_a_13499]
-
fost considerat Brâncuși în Amarul Tîrg, din vecinătatea și apoi chiar de pe străzile căruia și-a început periplul, dacă n-ar fi dobîndit în prealabil o glorie mondială, dacă ar fi așteptat să fie omologat aci. E bine, ca să zicem așa, că s-a "integrat în Europa" și în lume înaintea țării noastre și că-l putem invoca azi ca martor impozant în pragul primirii României în Uniunea Europeană, cu nădejdea că astfel "Tîrgu-Jiul va aparține cu adevărat universalității", cum glăsuiește ziarul
Brâncuși dichisit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12180_a_13505]
-
Titanul și Părintele sculpturii moderne" ni se pare a nu fi fost tratată în mod pe deplin corect, înfățișîndu-se mai mult ori mai puțin alterată de o concepție convențională vizînd "înfrumusețarea" inoportună (pe șleau spus: parazitară) a creației brâncușiene. Chiar așa: "înfrumusețarea", ca și cum un resturator ar fi "corijat" cu penelul său trăsăturile unui tablou consacrat ori ar fi introdus notele sale într-o partitură clasică. Ni se oferă un conform unui gust îndoielnic, coafat și pomădat parcă spre a justifica nota
Brâncuși dichisit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12180_a_13505]
-
lui Harap Alb cazna amănunțitei observații, rodul ei s-a ivit totuși într-o seară, la o întîlnire literară din casa lui Beldiceanu (acolo se strîngeau condeierii Iașilor după strămutarea Junimii la București). "Raportul lui Gruber", dacă-l putem numi așa, sună concis și la obiect. Iată-l: "Creangă este un puternic tip senzual și auditiv, cînd scrie el e foarte emoționat, acum rîde singur, acum îi vin lacrimile în ochi, face felurite mișcări involuntare, transpiră greoi ca și cum ar merge repede
Decembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12189_a_13514]
-
viață și de carte în firea țiganului veșnic flămînd. Ei au "ureche" pentru cei care cîrtesc, se oțărăsc și se sfădesc necontenit, transformînd "năduful" într-un soi de mojicie răzbătătoare. Lumea lor e mai tot timpul cu susul în jos (așa o vede, la propriu, și Ochilă), o lume în care omul de tot ingenuu nu are ce face alta decît să privească neputincios cum "obraznicul mîncă praznicul".
Decembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12189_a_13514]
-
dând parcă semne de regenerare, ce vor fi imediat contrazise de mersul istoriei. În 1948, an de șoc și groază pentru literatura română, apar abia 11 romane, ca în 1892 sau ca înainte de primul război, în 1914-1915; în 1949, tot așa, iar până în 1955 numărul de 15 romane e o limită aproape de netrecut. Creșterea merge în anii următori treptat peste 20 de titluri, 30 sunt atinse în 1961, în 1964 suntem la 40 de volume apărute, ca în timpul celui de-al
Un monument dedicat romanului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12184_a_13509]