3,167 matches
-
de costume peste hăul căscat Între un eu și alt eu... Rochia Mathildei se rotea În aer ca un carusel, Înghițind unul după altul mulțimea de costume ce se agățau de ea. Privindu-le cum dispar unul câte unul În abisul fără fund, Înconjurat de tufișuri de păr de culoare arămie, cinicul Își aduse aminte de o știre pe care o citise cu ani În urmă În Evenimentul serii, care relata următorul fapt: pe 13 iunie a.c., chiar de Ziua Națională
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
absolută era imposibil de atins de o ființă umană, chiar și de una care migrase Într-un alt regn, așa că se mulțumi, stând proțăpit pe scaunul lui, cu starea de mișcare relativă care-i conferea posibilitatea de a-și scurta abisul din lăuntrul său, pentru a-l transla apoi, trăgându-l de un fir, afară... Din când În când, În ciuda concentrării sale, câte o frunză se mișca fie pe umăr, fie pe alt ram, antrenând prin mișcarea ei, printr-un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
taină, o nălucă despre care nu mai pomenești nicicând. Atâția ani, Încât nici el nu mai era sigur dacă Într‑adevăr văzuse atunci largul mării sau fusese doar orizontul cerului, Încât singura mare adevărată rămăsese pentru el acvamarinul din hărți, abisul se colorează cu o albăstreală intensă, iar adâncimile cu o nuanță mai Închisă. Cred că ăsta era și motivul pentru care ani de zile va refuza să meargă În concediu la mare, când toată lumea de la noi se ducea, fie prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
o gură deschisă rotund, ca un pește, Încât Dionisie presimți În privirea camuflată, În gura ca de pește, o anume fățărnicie, o detașare voită, poate considerație, dacă nu doar o moțăială de lunatic. Căci astfel merg doar lunaticii, duși peste abisuri de mâna Atotțiitorului, de o cutezanță care nu vede hăurile, de o nesăbuință ce vine dintr‑o credință ancestrală, de forța păgână a trupului În care Încă mai dăinuie credințele străbunilor care se prosternau În fața lunii; mersul lor cu mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
jilavă, luminată de scânteieri vâscoase; glasul său -, deșteptarea sa -, i‑ar fi tras pe toți În bezna hăului pe deasupra cărora Îl purtau ei pe umeri, tot mai pieziș și mai sus, așa că toți ar fi pierit la grozăvia trezirii, În abisul care se căsca sub ei, În negura de nepătruns a peșterii, unde nu biruia lumina torțelor, Însă adâncurile adâncoase erau aievea În cugetul lor treaz de lunatici: auzea cum se surpa piatra sub tălpile goale ale acelora care‑l purtau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
sunt iertate păcatele? Poate tot așa, câinele pe care‑l duceau pe brațe, ca pe mielul Domnului, ca și băiatul ce‑l strângea la piept pe câinele Kitmir, ca pe mielul jertfit, ca pe un idol păgân, purtându‑l peste abisuri și hăuri, ținându‑l la piept ca un păstor cuvios, cu ochii‑n pământ, neîncumetându‑se nici el să se uite În ochii Întunecați ai lui Kitmir, obloniți de albeața somnului, ochi brumării, ca pruna, Închiși pe jumătate, aproape stinși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
putea avea deci o morală În sine. Poate doar următoarea sentință: Între Plenitudine și Aparența plenitudinii este greu să faci o demarcație netă din perspectivă morală. „ Nu i‑a reușit nici chiar celui numit Maestru“, zicea Franckel. „Aplecându‑se peste abis, nici el nu și‑a putut Înfrâna mulțumirea deșartă de a Încerca să‑l umple cu Sens.“ De aici ar putea rezulta o altă morală, care ne‑ar putea sugera o Înțelepciune paremiologică, și anume că e periculos să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ale blajinilor, va da de unele potriveli cu viața sa spirituală. Astfel Îi va Încolți gândul de a‑și depăna rătăcirile - de la anarhism și ateism până la adevărul credinței - ca apoi să vestească lumii iluminarea sa: civilizația contemporană se prăvălea În abisuri. Antichristul era la ușă, deja Își punea Însemnul său rușinos pe locuri ascunse: sub sânii femeilor și pe șalele bărbaților. În momentul În care Nilus Își Încheiase opusul biografic, Începură să apară foiletoanele mai sus‑numitului Krușevan. Sămânța căzuse pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
CU CARE VENISE. ÎN TIMP CE SE ÎNTORCEA LA PALAT, SPRE SFÎRȘITUL DUPĂ-AMIEZII, CERUL ERA ACOPERIT DE NORI DIN CE ÎN CE MAI NEGRI. zece Nu atît că s-ar fi luminat întunecimea aceea, dar Hedrock rămase multă vreme cu ochii deschiși. Era o noapte de abis. Și totuși parcă se schimbase ceva. A, da, firește, se gîndi el în cele din urmă: Acum era conștient. O clipă îi veni greu să prindă ideea că e vorba de două tipuri de nopți: pînă acum creierul său părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
pe care era captiv se răsucise în sus; carena ei imensă umplea atît placa din față cît și pe cea din spate și era vizibilă și pe panourile din dreapta și din stînga. În locul unde se aflase anterior era acum un abis al spațiului în care înotau doi sori albi, cu nuanțe gălbui. La început erau micuți, puțin mai mari decît niște stele strălucitoare. Dar creșteau. Creșteau mereu. Și mult spre stînga apăru un alt soare, mult mai mic. Cele două stele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
aprig cuceritor de zări, Să fi-ntreprins asaltul temutelor portale Purtând înfrigurată mândria forței tale Mai sus și mai departe spre noi evaluări, Să fi străpuns penumbra letargică și ceața Ce împleteau pe norme un neguros Dedal Ca, adâncind cu groază abisul numenal, În seara biruinții să-ntrezărești cum Vieața Se-ntoarce somnoroasă, în ciclul ei steril, Sub fard și mască, mimma unei absurde arte... Și totuși deasupra rotirilor deșarte Făuritor de sensuri, să te ridici viril; Și, beat de aderare activă
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
încercând să povestești un munte cu avalanșele lui cu tot, s-ar lăsa povestită numai o pietricică sau ceața de la gura prăpastiei; dar sunt convins că până și în tăcerea lor se poate desluși câteodată geamătul încleștării dintre vârf și abis. De asemenea, relatând lucrurile acestea cam greu acceptabile, nu încerc să descurc trama în care viermuiam orbit mai mult sau mai puțin de propriile mele retine : la început mă încăpățânam să înțeleg, în sensul obișnuit al cuvântului, dar înțelegerea aceea
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Zenobia, mă aștepta, dar eu știam că ea se afla dincoace, la capătul acesta, care poate că era capătul celălalt, și nu voiam să alunec încă în albăstriul tubului. „Sunt cuminte“, i-am spus și am zâmbit amândoi. Simțeam cum abisul fără sfârșit al tubului încerca să mă aspire, dar izbuteam să rezist. Lângă fruntea mea, Dragoș dormea neclintit și moale. Vedeam cum genele i se lungeau și fâlfâiau în undele luminoase. „Poate că ne vedem pentru ultima oară“, i-am
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Călătorie în abis Mă prăvălesc cu disperare în Hăul infinit. Abisul vrea să-nghită toate într-o clipă Aș vrea să cred că totul are un sfârșit Că-i ireal ce-n cugetarea mea se înfiripă. Zadarnic silesc căderii să îi pun zăgaz
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93384]
-
Călătorie în abis Mă prăvălesc cu disperare în Hăul infinit. Abisul vrea să-nghită toate într-o clipă Aș vrea să cred că totul are un sfârșit Că-i ireal ce-n cugetarea mea se înfiripă. Zadarnic silesc căderii să îi pun zăgaz, M´agăț grăbit de ciotul secundei ce urmează
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93384]
-
de bare. Îngrozit, am clipit o singură dată când am deschis ochii ai dispărut - un salt în timp și totul era irosit. Ai pătruns în lumina sălbatecă a lunii operai metafore străpungeai nepăsătoare clipele amestecai fără teamă distanțele nimiceai surprinzător abisurile metamorfozate părăseai violent existențele deschizându-te peste margini, însă luminile din irișii tăi îmi aparțineau numai mie. Ți-ai desfăcut bluza...
Din ea au ???nit doi bujori by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83729_a_85054]
-
-l avem. Și pentru că-mi vorbise despre greci, am vrut să-i povestesc despre fecioarele care undeva în Grecia veche dansau și cântau, ținîndu-se de mână, și, cântând încă, se desprindeau, una câte una, din cerc și se aruncau în abis. Vroiam să-i spun că eu aș fi dansat și aș fi cântat alături de ele, dar n-aș fi putut să mă desprind din cerc. Până la urmă i-am povestit altceva, cum, odată, am mers o noapte întreagă printr-un
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Alergi sau dormi, rămâi la fel de aproape sau la fel de departe de țintă. Dar, firește, există cercuri și cercuri. Există cercul fetelor din Grecia care cântau și dansau ținîndu-se de mână. Ele se rupeau din cerc doar pentru a se arunca în abis. Cercul era viața, puntea de deasupra abisului. Și există cercul din noaptea aceea când am mers în jurul unei cabane. Ținta era atunci dincolo de cerc, în afara lui. Trebuia să mă smulg din cerc ca să ajung unde trebuia. În care din cele
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
la fel de departe de țintă. Dar, firește, există cercuri și cercuri. Există cercul fetelor din Grecia care cântau și dansau ținîndu-se de mână. Ele se rupeau din cerc doar pentru a se arunca în abis. Cercul era viața, puntea de deasupra abisului. Și există cercul din noaptea aceea când am mers în jurul unei cabane. Ținta era atunci dincolo de cerc, în afara lui. Trebuia să mă smulg din cerc ca să ajung unde trebuia. În care din cele două situații mă găsesc, prin urmare, acum
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
când am mers în jurul unei cabane. Ținta era atunci dincolo de cerc, în afara lui. Trebuia să mă smulg din cerc ca să ajung unde trebuia. În care din cele două situații mă găsesc, prin urmare, acum? Ce se află dincolo de cercul meu? Abisul sau cabana? Și ce este adevărat? Ceea ce îmi amintesc sau vântul pe care-l aud? Somnul de peste noapte sau nedumerirea de peste zi? E greu de trăit pe un cerc, domnilor. Oriunde în altă parte lucrurile sânt cât de cât logice
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
în care te afli. Asta te tulbură. Ridici din umeri și-ți spui că e totuna, poate, dacă rămâi pe loc sau îți târâi picioarele de-a lungul cercului. Dacă te revolți, faci o săritură din destin. Fie și în abis. Dar trebuie să ai putere pentru această săritură. Mi-e somn. Voi continua mâine. M-î-i-n-e. Există "mîine"? Pe un cerc nu există decât amintiri pe care calci mereu, ca pe șopârle, sau "azi". Voi continua azi. Atunci, ca și acum
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
și așteptam. Mă temeam să adorm și să mă trezească soneria telefonului din somn. Atunci era și mai rău... Când suna, încercam să mă stăpânesc. Auzeam cunoscuta respirație șuierătoare urmată de un mârâit și stam așa, suspendată parcă deasupra unui abis în care mă puteam prăbuși în clipa următoare, așteptând țăcănitul aparatului de partea cealaltă... Aproape automat, făceam apoi numărul judecătorului. Dar nu mai speram să-mi răspundă nimeni. După două-trei apeluri închideam... Într-o seară, în loc de mârâitul unui câine am
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
cu capul în palme și am căutat să-mi aduc aminte. Orice. Numai să mă încredințez că nu era așa cum mă temeam. Atunci m-am gândit din nou la fetele din Grecia care dansau, cântau și apoi se aruncau în abis. Adevărata tărie este de a dansa și de a cânta înainte de a ne prăbuși" mi-am zis și eram gata să mă scol; să cânt și să dansez pe nisip, iar apoi să mă arunc în valuri. Dar nu m-
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
se pot întâmpla multe; lucrurile sunt mai puțin controlabile, euforia degenerează, uneori, în acte antisociale, în crimă. O sărbătoare nu este o garanție a înțelegerii; mai degrabă un hiatus; o falie între grijile de ieri și cele de mâine. În abisul dintre ele, Magistratul proiectează un paradis temporar: imaginea unei comunități unite, îndestulate, cu respect față de Lege, de instituțiile civile, față de Biserică. Fenomenul religios a fost - în ultimii ani - minimalizat: Magistratul este ateu, iar Parohul, un spirit egumenic; nici ortodox, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
nu se va mai ști care sunt nebunii dintâi și care cei de pe urmă; nici un personaj nu va fi inventat, doar evenimentele: nu va scăpa nimeni!” Vei încerca să dai o formă literară urletelor, comenzilor, ședințelor de psihanaliză, adevărate interogatorii, abisului de după lobotomie, de-abia ai scăpat de o trepanație: îți vei aminti tot. Cele petrecute până acum nu vor schimba soarta Stațiunii; nici cele viitoare, e hotărâtă dintotdeauna. Din când în când, VOCEA îți va spune pe cine să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]