8,856 matches
-
spun „Am avut niște dureri cumplite În piept !“ Și nimeni nu va putea dovedi că n-a fost așa. Și, chiar dacă vor putea s-o dovedească, cu nu știu ce aparat special, am să spun, pur și simplu, că... — Emma. Da ? spun absentă. Și Îmi stă, de data asta pe bune, inima. Jack se află la cîțiva metri de mine. E Îmbrăcat ca de obicei, În jeanși și pulover și Îți sare În ochi de la o poștă Între toți avocații În haine de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
spate, ca să-i arăt foarte clar ce bine mă distrez cu tipul.) SÎnt la un metru de el, cînd individul se Întoarce cu fața, vorbind la mobil. — Bună ! Încep veselă, dar el nici măcar nu mă aude. Se uită la mine absent, după care se Îndepărtează, dispărînd În mulțime. Am rămas singură În colț. Fuck. După ceea ce mie mi se pare că este o eternitate, mă Întorc, cît de jemanfișistă pot. Jack e În același loc, așteptînd. Îl privesc furioasă, cu fiori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Mă rog, sunt niște oameni dragi. Au imaginat felul ăsta ocult de a mă face să Înțeleg că nu va trebui să plec singur. - Evident că vorbesc tot timpul despre tine și se tem că ai putea deveni arbitrul lor absent. - Așadar, dacă mor eu, pot să moară și ei, a continuat Ravelstein. Dar ăsta era felul lui de a lua lucrurile În glumă. Îi plăcea bârfa, Însă interesul real pe care i‑l inspirau oamenii e greu de descris. Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
nu cântă? BRUNO (Revoltat.): Are draci! Tot timpul ne joacă feste. GRUBI (Enervat.): Ia dă o fisă! BRUNO: N-am! GRUBI (Către MAJORDOM.): Aveți o fisă? MAJORDOMUL (Căutându-se.): N-am. GRUBI (Către VIZITATOR): Aveți o fisă? VIZITATORUL (Căutându-se absent, total absorbit de jocul său amoros.): Poftim. GRUBI: Mulțumesc. (GRUBI se apleacă, introduce fisa într-un dispozitiv invizibil, undeva în adâncul gropii, reacție de tonomat; o melodie penibilă.) BĂRBATUL CU TOMBERONUL (Așezându-se și el pe marginea gropii.): Cântă! MAJORDOMUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
în podea. Nici o reacție. DOAMNA CU VOAL și BĂRBATUL CU ZIARUL privesc extrem de excitați către cei doi.) BĂTRÎNUL CU BASTON (Lovind și mai tare cu bastonul în podea.): Nu te supăra... (Nici o reacție. BĂRBATUL CU VIOLONCELUL cântă preocupat, captat, pasionat, absent.) BĂTRÎNUL CU BASTON (Lovind secunde în șir cu bastonul în podea.): Da’ încetează dracului, odată! (BĂRBATUL CU VIOLONCELUL se oprește din cântat și ridică privirile mirate către BĂTRÎNUL CU BASTON.) BĂTRÎNUL CU BASTON (Bate continuu cu bastonul, iritat; când realizează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
da, desigur... CASIERUL: Vrem să spunem... cât poate rezista un călător prin ploaie... fără ploaie? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Absolut interzis.): Fără ploaie!? HAMALUL (Înrăit.): Fără ploaie! CASIERUL (Privind la chipul transfigurat al CĂLĂTORULUI.): Am zis ceva... rău? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Absent, preocupat de un gând.): A, nu. Nu știu... Eu, știți... nici nu mă pot gândi la așa ceva... Și de altfel aceste întrebări... sunt total rău-voitoare. HAMALUL (Speriat.): N-am vrut să vă facem un rău, domnule... CASIERUL (La fel.): Domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
acest nor, domnule, e un nor blestemat, care ajunge deasupra stației noastre... și se topește brusc. Ați căzut într-o cursă, da... Trebuie să fugiți. CASIERUL: Noi... am considerat că e de datoria noastră... să... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Deprimat și absent; răspunde mecanic și se adâncește tot mai mult în sine.): Da, da... E foarte bine că mi-ați spus... E atât de bine... HAMALUL: Nu vrem să fim vinovați... de o eventuală... Nu? (Către CASIER.) Cred că avea dreptul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
confesiv, pe CĂLĂTOR.): Vrea să rămână singur cu dumneavoastră... CASIERUL: E o bestie, să nu vă lăsați impresionat. HAMALUL: Întotdeauna face așa... CASIERUL: O să vă întrebe o mulțime de lucruri. O să vă întrebe dacă sunteți fericit... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Joc absent.): Dacă sunt fericit? CASIERUL (Plin de vitalitate.): Da, da... Pune o mulțime de întrebări. O să vă descoasă... E un mare perfid... HAMALUL: Știți, o să vă spună că și el a fost, cândva... călător prin ploaie... Să nu-l credeți! E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
care... (Se așază pe geamantanele din jur și încep să joace zaruri, nepăsători și tot mai entuziasmați de joc; vor scoate exclamații și strigăte de plăcere) CASIERUL: Hm! HAMALUL: He, he, he... ȘEFUL GĂRII: Aș! (CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE se întoarce, absent, pe peron; îi privește pe cei trei care joacă zaruri; o privește pe IOANA; liniștit, senin, începe să urce scările care duc la camera de sus; deschide ușa, intră lăsând ușa deschisă; IOANA îl urmărește cu privirile; intră în casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
aceea maronie cu care se mânjesc cizmarii, veni cu plictis din cămăruța lui. Ținea un celular la ureche. Mormăi oftat: - Bine, am înțeles. Da’ n-am timp acu’. A venit un client. Treci că îți dau paraii, pe la cinci. Privi absent sacoșa bătrânului. Trei pâini, o legătură de praz și o sticlă de bere din asta nouă, „Comandor Günther“, cu gâtul lung, ca un lujer de crin. - Care-i problema? încercă să zâmbească. - Dați găuri? Tânărul ridică din umeri. - O gaură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
dat? Și ce-au mai bătut la săracu tata până l-a lămurit să se-nscrie la colectivă! L-a ținut și-n ladă, nu știu dacă ați auzit cum era metoda cu lămurirea poporului să intre la colectivă... Bătrânul sălta absent de pe un picior pe altul. Tânărul oftă: - Ne-a inundat veceul. De-un an s-a blocat și șefii nu mai vrea să-l repare. Zice că vine privatizarea și la noi. Și dacă e să cumpere cooperativa s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
A scris unul comunism, nu? Bine. Ține cât ține. Se plictisește lumea și vine altul și face ripleiso. A dat-o pe revoluție. Vine alții și face și ei ripleiso și o întoarce pe capitalism. V-ați prins?! Bătrânul ridică absent din umeri. Dădu să-și ia cureaua de pe tejghea. Meseriașul o prinse și o trase spre el. - Ca să fiu mai clar. Că mai gândim și noi, ăștia care încă ne dăm de tinerei, să știi dom’ Pancras! Chiar dacă stăm la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
nu se trecuse pe listele de ajutoare? Nu-i plăcea ce citea pe hârtia cu anunțul? Îl întrista Scheihainimé, care acum se retrăsese sub un baldachin galben și părea că se zvârcolește, chinuită de crampe grozave. Inochenta îl privi în absentă și continuă: - Și cu socrii. Ei erau mai altfel, veneau din altă lume. Ei erau intimi cu alde Lahovari, Polizu, Capșa, Blarenberg. Nume de mare respect la istorie...Poate ați auzit de ei. Îi mai dă acuma pă la televizor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
astea de criminali ai poporului?!“ Vă dați seama, ce mentalitate... Și-acu’ auzii că s-a trecut de ctitor la biserica de-o ridică la Șoptireanca, pă lângă aia veche. Cum vă cade la conștiință, generalul Goncea și biserica? Oficiantul, absent, așteptă ca bătrâna să-și termine confesiunea. Mai urmărea, cu coada ochiului, ce mai făcea neastâmpărata aceea de Scheihainimé. Răsturnată pe o sofa neagră, ciugulea un ciorchine de strugure, cu boabe mari, rozulii, aproape sângerii. Într-o oglindă cu ape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Șoptireanca. A scris și la gazetă de el. A avut o relevație în tren și s-a cam deplasat cu simțirea. Zice c-a văzut unul din ăia, cum e psihoza acuma. De-ai lu Chiru, știți cum... Aulius zâmbi absent. Urmărea fascinat mișcările celui de la toalete. - Tata, oftă Chiosea, l-a cunoscut bine pe Chiru ăsta. I-a fost și un fel de om de legătură la un momentdat, când s-a încurcat politica. Vroia să fugă din țară Chiru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
acel an. Vei primi scuze și dreptul de a-l urma pe dom’Aulius în fascinanta Sudica. Chiosea, ridicat și el în picioare, privea holbat spre bărbos. Bâigui: - Îl știam de Ilarion. Dacă vă referiți la aceeași persoană Acesta continuă absent: - Îmi place. Sunteți concentrat. Așa-i, Ilarion, nu vă mint. Ca să mă credeți, urmăriți desfășurarea scenetei de la cabine. Toma Preda, zis Biluță, omul cu vidanja, va mai scoate încă un braț din a doua, torsul din a treia, câte un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Le frământa, le strângea între degete, înfiorată de înțepături, un fel de mici mușcături ale unei dușmănoase vietăți zbătându-se să-i intre în carne, să se cuibărească în ea, găsindu-și culcuș în căușul palmei. Urmărea și el cățelandrii, absent, amuzat de hârjoana lor cu apa. Din când în când privea, la fel de amuzat, în jur. Din vechiul port nu mai rămăsese nimic. Singură banca pe care stăteau mai părea întreagă. Bătrâna clădire a căptăniei abia se mai ținea în picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
acolo, la Chiru. L-ar fi și găsit. Într-o zi nu s-a mai întors. Au găsit doar barca, o adusese apa la mal, goală, ca și cum nu fusese nimic în ea. Păstrămaț, îi spunea ăluia cu folcloru. O asculta absent. Cum de uitase că îl cunoscuse pe Păstrămaț! A mers cu el chiar și la Șoptireanca, să-i arate Cetatea Nouă. Fusese cu Păstrămaț în Baltă, dar nu-l luase decât până în Ghiolul Negru de la Lintițaru. Stăteau acolo și pescuiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ponton în lumina lunii. La un moment dat Bobby Dish alunecă, se lovește de pod, apoi cade în apă. Apa e infestată cu rechini zâmbitori. M-a bufnit râsul și am hohotit un timp, după care am închis ecranul. Mângâiam absent telecomanda și am remarcat că mâncărimea pe care o simțeam de la o vreme în palmă se datora unei mici excrescențe de plastic aflată deasupra locașului bateriilor. M-am uitat mai bine. Era în dreptul siglei ceva ca un fel de pătrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ființe lipsite până și de copilărie. La sfârșit mi-am exprimat curiozitatea cu privire la ceea ce se petrecuse. Z părea să-și fi revenit complet. Își aranja părul. X și Y se așezaseră la computer și studiau niște linii de cod, complet absente, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. - Conflictele logice sunt situații limită în care înțelegerea rațională a unui eveniment e inhibată de un paradox sau de o implicare emoțională activă. Nu am fost concepute pentru a rezolva asemenea conflicte. Gestionarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
naștere la Cavendish. Deci n-o să folosiți nici un fel de anestezic? Laura cea cu strungăreață s-a uitat la Alice. Săptămâna asta avea o bluză care o dezgolea și mai tare. Soțul ei, așa cum Hugo observase deja, era în continuare absent. Cercetările au arătat că îi fac rău copilului, a lămurit-o rapid Jake. Laura i-a aruncat o privire. —O întrebam pe Alice. Ea e cea însărcinată. Noi nu privim lucrurile așa, a spus Jake calm. Pe parcursul întregului proces ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ea și Amanda nu s-ar fi înțeles așa de bine chiar de la prima oră. Pe parcursul următoarelor s-a dovedit că Laura era o persoană care dorea să i se acorde din ce în ce mai multă atenție, evident fiind că soțul ei mereu absent nu-i dădea nici un fel de importanță. Hugo simțea că Laura avea un caracter instabil, virând spre disperat. Cu fiecare ocazie care i se oferea, Laura îi arunca priviri indubitabil provocatoare și, cu toate că și el era un bărbat căruia îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
groaznic, a zis Hugo. —De ce groaznic? E o problemă foarte comună. —Vreau să zic că e groaznic că ți-a spus chestia asta. Hugo simțea, împotriva propriei voințe, că un soi de spirit de camaraderie masculină îl lega de mereu absentul Fergus. —E o chestie intimă, nu? Amanda a ridicat din umeri. În orice caz, a trecut ea mai departe cu lejeritate, în final, Laura l-a trimis la o tabără de spermă. —Tabără de spermă? s-a încruntat Hugo. Ce naiba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
pentru care amplasamentul casei nu avea nimic extraordinar. Fine, uite o chestie deșteaptă pentru tine, l-a anunțat Neil într-o zi. Un cuplu care vrea să cumpere o casă în Bath. Și unde-i deșteptăciunea? l-a întrebat Hugo absent. Se chinuia să-și dea seama cum avea să reușească să îngrămădească în programul aglomerat din dimineața următoare o vizită la o librărie. Hugo spera că manualele de creștere a copilului aveau să-i lumineze acest univers întunecat. Neil a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
mamă care mai și muncește, reușea să se mențină în formă, atunci ce naiba o împiedica pe Laura, care nu făcea nimic? — Ce vrei să zici cu faptul că știi ceva ce n-am să-i spun ziaristei? a întrebat ea absentă, cu ochii ațintiți în continuare asupra coapselor Laurei. Aceasta, pe jumătate înfășurată în halatul de prosop, s-a întors către ea. Păi, e limpede că îți spun asta numai pentru că ești prietena mea. Pentru că am vorbit de adevăruri neplăcute și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]