6,323 matches
-
intestinale în prezența oricui, ba le și comentează. Protagonistă și factor coagulant al romanului, Augusta nu e doar prima „doamnă” a țării, e deținătoarea puterii supreme, absolute, sub acoperirea docilului Bazileu. Regimul instituit de neîncoronata regină Dracula e un despotism absurd, grotesc. Ca unealtă îi slujește tânărul amant, căpitanul de securitate Bob Orlando, o pușlama isteață, răsfățat al femeilor. Prin el septuagenara își retrăiește junețea aventuroasă, punctată de momentul trecerii de la fetie la o feminitate orgiastică cu participarea unui ofițer neamț
NEAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
genist, la războiul din Est. Realitatea crudă a vieții militare, de la simplele aplicații la asaltul decisiv, la baionetă, sau la așteptarea îngrozită sub barajul focului de artilerie se revelează, în chip asemănător cu viziunea din scrierile lui E. M. Remarque, drept absurdă și monstruoasă. Îngrețoșat de „patriotismul trăncănitor” al generalilor și erou al unui război pe care nu l-a dorit, N. arată acuzator spre cei care, la adăpostul funcțiilor înalte, trimit pe front fără nici o remușcare oameni care ar fi trebuit
NICULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288456_a_289785]
-
pierd voturile atunci când consumă mai multă brânză decât fructe. Toate acestea sunt explicații posibile, dar nu suntem câtuși de puțin tentați să le adoptăm. Nu există vreo legătură plauzibilă, care să convingă, între un antecedent și o consecință. Aceste exemple absurde pun în evidență valoarea explicațiilor nomologice pe care le considerăm de la sine înțelese și pe care ne bazăm în mod normal creditându-le cu valoare explicativă. Cu toate că multe afirmații nomologice sunt evidente, ele au o mare importanță deoarece ne ajută
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
levitaționale, pe când cea secundă instalează sentimentul singurătății și al destrămării clipei de grație. Versurile din cărțile care au urmat accentuează această a doua mișcare, evoluând în sfera gravității, cu sau fără conotații ironice, a viziunilor sumbre ori chiar grotești și absurde. Universul muzical se restrânge, sufocat de invazia tot mai agresivă a lucrurilor maculate, viața e amenințată de fantoma nopții și a morții. Corelativ, notația lapidară, fulgurantă cedează locul compunerilor descriptiv-narative ample, în chip intenționat prozaice, ca și când degradarea lucrurilor și a
NICOLESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288447_a_289776]
-
vestesc întoarcerea la un nou început, ci, ca la Lucian Blaga, un paradis în destrămare: „îngeri obosiți cu penele umede/ înoată în văzduhul albastru”. Sau, altundeva, îngerii capătă un statut de soldați, în fața cărora a scrie poezie devine un gest absurd. Spectacol imaginar (1985) și Poeme (1987) încheagă din notații convergente o lume reificată: domnie a materiei inerte și opace, informe, infernale în ultimă instanță. Imaginile dominante sunt negative, poeta vorbește de „ruinele vârstei”, trăiește starea de „prea târziu”, își simte
NICOLESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288447_a_289776]
-
de Moș Anghel sau de personajele din ciclul haiducilor, de a se înscrie cu succes în ordinea realului. Ei sunt aprioric niște învinși, ceea ce apropie literatura lui Istrati de povestirile de tinerețe ale lui Mihail Sadoveanu, dar și de literatura absurdului, așa cum este teoretizată de Albert Camus. „Opera istratiană - afirmă criticul - pune problema absurdului, fără a se încadra într-o literatură a absurdului.” Metoda critică inaugurată de O. încearcă, totuși fără strălucire, să-și lărgească aria de cuprindere în volumul 5
OPREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288554_a_289883]
-
cu succes în ordinea realului. Ei sunt aprioric niște învinși, ceea ce apropie literatura lui Istrati de povestirile de tinerețe ale lui Mihail Sadoveanu, dar și de literatura absurdului, așa cum este teoretizată de Albert Camus. „Opera istratiană - afirmă criticul - pune problema absurdului, fără a se încadra într-o literatură a absurdului.” Metoda critică inaugurată de O. încearcă, totuși fără strălucire, să-și lărgească aria de cuprindere în volumul 5 prozatori iluștri, 5 procese literare (1971), unde sunt prezentate, precedate de câte un
OPREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288554_a_289883]
-
învinși, ceea ce apropie literatura lui Istrati de povestirile de tinerețe ale lui Mihail Sadoveanu, dar și de literatura absurdului, așa cum este teoretizată de Albert Camus. „Opera istratiană - afirmă criticul - pune problema absurdului, fără a se încadra într-o literatură a absurdului.” Metoda critică inaugurată de O. încearcă, totuși fără strălucire, să-și lărgească aria de cuprindere în volumul 5 prozatori iluștri, 5 procese literare (1971), unde sunt prezentate, precedate de câte un scurt comentariu, reacțiile criticii vremii la apariția unora dintre
OPREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288554_a_289883]
-
mîine”) ale dictaturii, într-un regim totalitar. Cel ce schițează o împotrivire este anihilat în acest distrugător angrenaj care - temă recurentă - oprimă și izgonește iubirea. Dacă „tragedia într-un act” Cântul 35 („România literară”, 1968) era un exercițiu de teatru absurd, în turnură beckettiană, în Comme des cafards sur un plafond laqué (1998) precumpănesc înrâuririle din teatrul ionescian. Sugerat de mecanica schimbului de replici purgate de sensuri, „vidul” se încercănează de angoasă. Un episod aparte în scrisul de autor dramatic al
OMESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
Cenușa, Reqviem pentru domnișoara Amélie). În teatrul lui O. parabola se nutrește din substanța etică, ancorând în tragic (Treizeci de arginți) sau în grotesc. În farsa Sentim..., pustiirea lăuntrică, mecanizarea gândirii, pervertirea ireversibilă a esenței sufletești sunt sugerate prin dialogul absurd, cu ilare dezarticulări de logică și cu un schimb de vorbe fără sens. O „versiune liberă”, cu nervuri de parodie și ingeniozități de limbaj, după Un yankeu la Curtea regelui Arthur, romanul lui Mark Twain, este piesa Regele și yankeul
OPREA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288553_a_289882]
-
Sosie en cavale, apărut în 1986 la Paris, este întâmpinat favorabil de cronicarii literari francezi, iar Bernard Pivot îi consacră una din emisiunile sale de televiziune. Perspectiva neorealistă necruțătoare și ironică se întâlnește în proza sa cu cea fantastică și absurdă, având ca obiect al observației societatea românească din deceniile postbelice. Schițele cu care O. își începe activitatea literară anunță un scriitor maturizat, mânuind cu precizie și suplețe tehnici ale prozei scurte. Punctul lor de plecare este faptul cotidian, adesea anodin
ORLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288589_a_289918]
-
sunt și escapadele neoavangardiste ale lui P., care nu fac figură de acte de răsfăț livresc, fiind depistabile mai cu seamă în Alergarea copacului roșu (1985), care cuprinde și texte în proză, unele dintre ele de mare petulanță imagistică, aparent absurdă, de fapt criptat-expresivă, uneori cvasiurmuziene (în fond enigmatic-alegorice). Esențială este deschiderea religioasă, mai pronunțată în timp, însă fără prefaceri spectaculoase de strategii expresive. Numeroase versuri se referă la transcendență și redempțiune, iar unele titluri sunt în sine edificatoare (Vine lumina
PANAITE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288648_a_289977]
-
erotismul când suav, cănd șocant și ciudat: „în gâtul tău curge o rochie lichidă”; „în timp ce pe brațe/[...] țin corpul tău cât o linguriță”; „și totuși între noi e un fulg îmbrăcat în calau/un cadavru cât o mică păpușă”. Peisaje absurde proiectează imagini halucinante, nu departe de picturile lui Salvador Dalí: câmpul este invadat de paturi de fier ca niște schelete, ori „sufocant, peisajul topit/răsuflă adânc, se oprește, răsuflă”. Tot în anul 1945 P. a semnat, alături de Gellu Naum și
PAUN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288723_a_290052]
-
aptitudini evidente de reporter, P. frazează simplu și elocvent, „aude” enorm („vocea” străzii, a ambianței, este deosebit de vie în scrierile sale), dialoghează cu dezinvoltură. Stilul se păstrează în romanele Asfalt (În adânc) (1998) și Tancul (2003), acum însoțit de îngroșarea absurdului. În primul text, niște muncitori se ocupă cu săparea unor gropi tocmai când evenimentele din decembrie 1989 bat la ușa istoriei. Intriga celui de-al doilea roman se dezvoltă pornind de la faptul, puțin obișnuit, al intrării unui tanc, „într-o
PATRASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288714_a_290043]
-
fiind ambianța semisătească, locul unde se dezbat opiniile și se caută explicații raționale pentru ciudata întâmplare e la o petrecere, eveniment la care participă, alături de cel pățit, figuri exponențiale ale comunității: preotul Petrian, profesorul Olaru și Barandabulă, „nebunul satului”. Parodia, absurdă, se extinde și la nivelul subiectului discuțiilor, care degenerează treptat în pălăvrăgeli despre comunism, terorism, intrarea României în NATO ș.a.m.d. P. se remarcă din nou prin disponibilitatea de a voala sarcasmul în tonalități discrete, de simplu observator. SCRIERI
PATRASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288714_a_290043]
-
Robin și Teribila spirală. Proza din Generoasele cercuri (1989) se înscrie și mai bine în acest program auctorial al unei scriituri hiperrealiste: un cadru scenic abia schițat, al unei lumi de periferie, industrializată abuziv, în care se ghicește univoc trama absurdă sau paradoxală care animă conștiințe oarbe uneori - un muncitor eșuat în viață din cauza unui incident din adolescență provoacă același tip de incident, în care victimă va fi de data aceasta un tânăr surprins în aceeași postură, așadar repetabilitate în spirală
PAUN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288727_a_290056]
-
povestesc). Cu volumul Hanibal (1972) poetul se adâncește tot mai mult într-un trecut ce se identifică în cele din urmă cu legenda, cu istoria (Orfeu, Nestor, Arhimede). Meditația sa caută acum alegoria generalizatoare, elogiind rațiunea împotriva forței, spiritul împotriva absurdului, în poezii concentrate și semnificative pentru existența cetății sau pentru temele eterne. Subintitulate și „parabole civice”, poemele sunt totuși minate de un anume scepticism al vârstei, de o oboseală, de o nostalgie dureroasă a unicității într-un prezent mereu repetabil
JEBELEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287669_a_288998]
-
în parcă”, „Hamburgheria salvează țara”, „vrem Securitatea fără securiști”, „matriotismul” (varianta noastră de patriotism), „aceste vremi de veselă restriște”, „erotizarea României” sau asociații de idei precum aceea că Blaga și Ceaușescu ar fi „fața și reversul aceleiași monede calpe”, concluzie absurdă care pleacă de la premisa unui cult al geniului în cultura română, care generează „delirul elitist al ființei”. Lucrarea, dincolo de experimentul unui discurs descătușat, „de-crispat” (H.R. Patapievici), se susține prin texte precum Găuri în hartă. Cartografii culturale central-est europene (Europa
MIHAILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288130_a_289459]
-
sofistica lor specială pe care o cred metafizică, a celor chemați a fi „tovarăși”, când nu sunt decât niște bieți oameni, cu vicii și prejudecăți transistorice. M. nu putea să ignore un tip de viziune și procedee dramaturgice proprii teatrului absurd, cultivat în epocă. Intuiția și insistența în a respinge ferm apropierea de vreun model îl conduc însă spre alcătuirea de metafore scenice susținute prin concretețea unor dialoguri cu aspect de pălăvrăgeli ridicole pe teme cu pretenții, din care, brusc, se
MAZILU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288074_a_289403]
-
originalitatea materialului dramaturgic, fascinația străfundurilor enigmatice, a reacțiilor iraționale, a determinărilor obscure, surprinse cu ironie enormă, simț al paradoxului ori cu sugestie fină. Se revelează astfel un dramaturg în descendență caragialiană, având remarcabile afinități cu teatrul expresionist și cu teatrul absurdului. SCRIERI: Dramaturgia românească între 1900-1918, Cluj-Napoca, 1983; Actori pe scena lumii, Cluj-Napoca, 1990; Lucian Blaga și teatrul, I-II, București, 2000-2003; Chipurile Traviatei. Reprezentația lirică, Cluj-Napoca, 2002; Dramaturgia prozatorilor. Gib I. Mihăescu. Seducătorul și umbrele, Cluj-Napoca, 2003. Ediții: Adrian Maniu
MODOLA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288201_a_289530]
-
la nedreptatea socială care a fost sclavia negrilor și a țiganilor până la treptata eliberare petrecută în a doua jumătate a secolului al XIX-lea (care coincide cu secularizarea averilor bisericești)1. Istoria este mereu insuficientă pentru a explica un prezent absurd, dacă este „citit” în termeni strict umani. Care să fie cauzalitățile ascunse în starea de mizerie ce condamnă la subzistență atâtea milioane de oameni ai planetei albastre? Există oare rațiuni istorice pentru faptul că treizeci și cinci de mii de copii mor
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Înțelegem acum de ce J.L. Borges spunea că „în orice promisiune e o urmă de veșnicie”. Promisiunea este emanația dorinței, deci a iubirii, a credinței și a speranței. A crede, a spera și a iubi sunt singurele forme de neutralizare a „absurdului” în limitele neînțelesului care, iată, promite sublimarea cunoașterii. A cunoaște fără a înțelege nu este o situație contradictorie, ci doar paradoxală. Ajunsă în acest plan de imanențe complementare, restituția hermeneutică a „infinitului” celuilalt coincide perfect cu adâncimile apofatice ale „misterului
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
pentru a intensifica luptele duhovnicești prin care sufletul său va dobândi pregustarea învierii celei de obște în darul vederii luminii necreate, precum și puterea lui Hristos peste începătoriile, domniile și stăpâniile întunericului. Rugăciunea de mijlocire pentru milioanele de victime jertfite în absurdul război mondial (1939-1945) s-a lipit zi și noapte de inima părintelui Sofronie, transformându-i mintea într-un altar sfânt pentru neîncetata jertfă către Domnul. Doar atingând prin răstignire, precum Hristos, abisul iadului făcut de mâna omenească, Sofronie avea să
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
romane/filme ca Portocala mecanică, Pretty Woman, mai recent Written on the Body etc. Atât de intensă este antipatia lui Bloom față de rock, încât el ajunge să compare festivalul de la Woodstock cu marșurile naziste! Asemenea aprecieri extreme, pur și simplu absurde, trecând mult dincolo de limitele unei firești neînțelegeri „culturale” intergeneraționale (generation gap), sunt puține totuși în întreaga lucrare. Nu ele îi dau măsura, ci maiestuosul, mișcătorul, tulburătorul, înaltul edificiu construit de Bloom în The Closing of the American Mind. Celelalte aspecte
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
în direcția contrară? Dacă poate, înseamnă că posedă o însușire la fel de miraculoasă, ca aceea a unui om care ar fi în stare să urmărească simultan demonstrația a două probleme euclidiene. Dacă ne gîndim bine comparația nu e cîtuși de puțin absurdă. Poate că e doar un capriciu al fanteziei mele, dar am avut întotdeauna impresia că mișcările neobișnuit de șovăitoare pe care le fac unele balene, cînd sînt urmărite de trei sau patru ambarcațiuni, precum și timiditatea și chiar spaimele cărora par
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]