9,323 matches
-
sponsori)” (Soos, 2005, p. 21). Această abordare este consistentă cu definirea organizațiilor drept un sistem de norme valid pentru membri săi (Lane și Ersson, 2000, p. 34). Complementar definițiilor oferite de Soos și Lane și Ersson, Panebianco (1988, p. 53) accentuează rolul jucat pe plan intern de i., văzând-o drept „procesul prin care o organizație încorporează valorile și normele fondatorilor săi”. Concluzia ce rezultă în urma definițiilor menționate este că i. poate fi dihotomizată drept existentă sau non-existentă, ci este o
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
fi conceptualizată drept încercarea de controlare a condițiilor și metodelor de lucru și stabilirea bazelor cognitive și legitimității pentru autonomia lor ocupațională (DiMaggio și Powell, 1991, p. 70). Acest tip de izomorfism este caracteristic mai mult organizațiilor decât instituțiilor, deoarece accentuează aspecte specifice, profesionalizarea fiind greu de detectat în cadrul instituțiilor datorită naturii complexe a acestora. Cu alte cuvinte, profesioniștii, organizațiile create de aceștia și mecanismele educației formale, socializării și recrutării produc o bază cognitivă și o legitimitate comună care determină transformarea
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
principală a constituit-o creșterea PIB-ului și dezvoltarea forței de muncă. A devenit însă limpede că, pentru majoritatea țărilor dezvoltate, creșterea economică nu a diminuat sărăcia și celelalte probleme sociale. Cu timpul, s-a recuperat dimensiunea socială a dezvoltării, accentuându-se importanța calității creșterii, a dezvoltării nu doar economice, ci și sociale sau umane, lărgindu-se sfera conceptului de dezvoltare. Începând cu anii ’60, contestarea măsurării venitului ca indicator adecvat al dezvoltării a devenit tot mai evidentă - începe dominația indicatorilor
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
cu potențial exploziv. Astfel de explozii sociale distructive le putem găsi în revoluții, revolte sau mișcări sindicale care nu pot fi soluționate prin negociere/parteneriat. Inundații masive pun pe prim-plan nevoia de regularizare a cursurilor apelor. Cutremure de amploare accentuează nevoia consolidării clădirilor și introducerii unor condiții de securitate în construcții. Apariția unor factori cu efecte destructive importante - sărăcia și excluziunea socială, amenințarea războiului, mai ales a războiului nuclear, terorismul politic - face din acestea probleme manifeste, putând chiar ocupa poziții
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
2 mld USD până în anul 1989, cu un maxim în 1988 al exportului net, echivalent cu 9,3% din PIB. Dezechilibrul financiar extern a fost acoperit de un dezechilibru economicosocial intern. Pe măsură ce criza reală, resimțită în nivelul de trai, se accentua, bugetul de stat, în loc să înregistreze deficite din ce în ce mai mari, era aprobat și executat cu excedente semnificative. Pentru a face față cheltuielilor cu plata datoriei externe, a fost instituit un regim de austeritate al cheltuielilor publice, în paralel cu o creștere a
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
de intrarea în disoluție a însuși statului sovietic. În cadrul CAER, schimburile economice nu se făceau în dolari sau alte valute occidentale, ci în ruble transferabile. Așadar, importurile României din acest spațiu au trebuit să fie trecute în dolari, ceea ce a accentuat criza de valută. Al doilea motiv este reprezentat de schimbarea mecanismului de finanțare a economiei. În economia de comandă, finanțarea prin plan a întreprinderilor se făcea, faptic, prin bugetul de stat și prin bănci. Sarcina întreprinderilor era de a îndeplini
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
presupune luarea în considerare a tuturor aspectelor ce țin de participarea, implicarea indivizilor în viața socială. Începând cu 1990, în România a avut loc o explozie a s., primul val fiind înregistrat în 1991-1993, când gradul de s. a fost mult accentuat de ponderea mare a persoanelor aflate în s., amplificată de o prelungită criză economică. Majoritatea populației experimentează starea de s., însă în mod diferit, prin condiții dificile de viață sau doar suportând efectele degradante ale acesteia. Categoriile afectate grav de
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
liniară, ci este dependent de mediul extern. S.o. ca proces - este una din primele abordări ale domeniului și încearcă să analizeze modul în care organizația răspunde intereselor eterogene ale stakeholders-ilor. Alegerea rațională. Modelul este orientat către performanța organizației și accentuează importanța procesului de luare a deciziilor, însă ignoră etapa implementării acestora. Etapele unui proces de alegere rațională sunt: conștientizarea existenței unei probleme; - definirea problemei și a cauzelor; - formularea alternativelor pentru rezolvarea problemei; - identificarea criteriilor de evaluare a alternativelor; - selectarea celei
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
formularea alternativelor pentru rezolvarea problemei; - identificarea criteriilor de evaluare a alternativelor; - selectarea celei mai bune alternative. Haosul. Sensul dat acestui nu este sinonim cu cel de dezordine, ci, mai degrabă, corespunde cu apropierea de ceea ce este natural, impredictibil. Susținătorii modelului accentuează faptul că predictibilitatea funcționării unei organizații sau formularea unor reguli procedurale pentru obținerea unei structuri controlabile este iluzorie pentru că organizațiile nu funcționează în medii în care schimbările sunt lente și previzibile. Orice schimbare a mediului sau a intrărilor într-o
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
specialitate nu excelează la capitolul definirii termenului, autorii preferând, mai degrabă, să critice definițiile anterioare și să ofere, la rândul lor, o definiție pe care ei înșiși o apreciază ca fiind vulnerabilă. Însă, ca o caracteristică generală, definițiile tind să accentueze un element sau altul al s.. S. este un plan general, formulat la nivel de scop, obiective generale și principii. Din această perspectivă, s. nu precizează succesiunea activităților și a obiectivelor intermediare necesare atingerii scopului sau a misiunii. Distincția este
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
cu probleme, în general; - servicii sociale: învățământ și asistență medicală gratuite. În ultimul timp se vorbește (de exemplu, Ravaillon, 2004) despre o creștere economică în beneficiul săracilor: o dezvoltare a economiei care să favorizeze distribuirea rezultatelor creșterii economice cât mai accentuat în direcția persoanelor sărace. Majoritatea guvernelor lumii dezvoltă strategii și programe antisărăcie. Cele mai multe dintre aceste strategii, în special în cazul țărilor cu un nivel scăzut de dezvoltare, sunt stimulate de intervenția organizațiilor internaționale în calitate de donor, dar există și țări care
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
și construirea unui sistem național de servicii de asistență socială. Alocațiile pentru familie și pentru copii reprezintă o altă componentă a sistemului de protecție socială cu o contribuție importantă la ameliorarea standardului de viață al populației. Din 2004, s-a accentuat focalizarea alocațiilor pentru familiile cu copii, prin introducerea formelor de suport bazat pe testarea mijloacelor pentru familiile monoparentale și prin reconfigurarea alocației pentru familiile cu mulți copii. Până în 2006, aceste alocații au fost condiționate de participarea școlară a copiilor de
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
către „metropolă”. O altă formă de dependență este subliniată de HYPERLINK \l "Cardoso" Cardoso (1972) și HYPERLINK \l "Falleto" Cardoso și Falleto (1979) - cea a săracilor față de bogați sau față de suportul statului bunăstării, inegalitatea, sărăcia și excluziunea socială a acestora accentuându-se pe măsura ce crește decalajul dintre „centru” și „periferie”. Apare, astfel, un cerc vicios în care inegalitatea socială generează și, în același timp, este cauzată de subdezvoltare; cu alte cuvinte, un cerc al dublei dependențe care face ca ieșirea
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
nu doar la nivelul statului-națiune, ci la nivel regional și global. Există o serie de trăsături comune între teoria globalizării și cea a modernizării în încercarea amândurora de a explica dezvoltarea socială. Cea mai importantă trăsătură regăsită în ambele teorii accentuează un anume tip de „etnocentrism” - faptul că direcția ce trebuie imprimată este cea specifică proceselor de „americanizare”/„europenizare” (în termeni de dezvoltare tehnologică și economică, dar mai ales în termeni de promovare a valorilor specifice democrațiilor occidentale). Pe această coordonată
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
unitatea de analiză, care nu mai este statul-națiune (ca în teoria modernizării și dependenței), ci lumea însăși. Diferența, în acest punct, derivă din perspectiva ideologică și sociologică de abordare. În timp ce teoria sistemului mondial are la bază elemente neomarxiste (conflictualism) ce accentuează caracterul violent și revoluționar al transformărilor sociale necesare promovării dezvoltării sociale, teoria globalizării își trage seva din structuralism și funcționalism, susținând ideea unei tranziții graduale, progresive. HYPERLINK \l "Etzioni" Etzioni (2002) arată că schimbările graduale, pozitive dintr-o societate capătă
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
caracteristicile de sistem ale socialismului și capitalismului: formele mărfii ca atare, extinderea comodificării asupra puterii de muncă și modalitatea prin care acest proces este justificat deopotrivă în economie și în sfera politică, drept manifestare a libertății. Teorii reflexive Teoriile reflexive accentuează faptul că transformările postcomuniste implică nu numai o reorganizare instituțională, o separare instituțională mai adâncă între economie și politică, prin dezvoltarea infrastructurilor pieței, a sistemului bancar, redistribuirea drepturilor proprietății și a responsabilităților manageriale asupra firmelor și, în ultimă instanță, reconfigurarea
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
economică poate să-și facă apariția la marginea unei ordini existente reprezintă o manifestare a independenței sferei economice. În termenii acestei conceptualizări, economiile planificate, subordonate partidului-stat în socialism au reprezentat un caz istoric în care aspectul de interdependență a fost accentuat până la dispariția autonomiei dintre cele două sfere. Din acest motiv, unele analize ale transformărilor postcomuniste pleacă de la premisa că eșecul regimurilor comuniste și abandonarea sistemului ca atare s-au datorat unor cauze nonsistemice, întâmplătoare (Thom, 1996; Elster, Offe și Preuss
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
puternice ale sistemului în urma acestor schimbări s-au resimțit întocmai în Europa, unde Marile Puteri europene cu tradiția unei politici de forță au privit cu suspiciune politica nouă a cooperării sau au folosit-o în propriul interes. Criza economică a accentuat și mai mult tensiunile politice deja existente între puterile europene, până când, în 1939, războiul izbucnește din nou. În urma celui de-al doilea război mondial au fost aduse o serie de noi schimbări în ceea ce privește sistemul internațional, pe de o parte, și
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
Asia Centrală și de Sud și America Latină. Mai mult decât atât, creșterea numărului de actori în sistemul internațional creează noi falii mondiale de conflict, care nu sunt neapărat legate de interesele Marilor Puteri, dar care atrag foarte repede terți și se accentuează cu violență maximă. Este cazul, de pildă, al războaielor din Orientul Mijlociu sau din Africa subsahariană, precum și al celor din Indonezia și America Latină. „Războiul rece” (1945-1991) Configurația sistemului internațional în timpul „războiului rece” se distinge ca principală particularitate a acestuia - lumea este
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
poziția sa nu este contestată de nici un alt stat. În plus, în anii ’90, avem de-a face cu un proces intens de fragmentare a sistemului internațional, ceea ce conduce încă o dată la creșterea numărului membrilor sistemului internațional. Acest proces este accentuat suplimentar de războaiele etnice din Europei de Sud-Est (mai ales în fosta Iugoslavie) și de procesul de constituire și consolidare a statelor africane, sud-asiatice, din Orientul Mijlociu, America Latină etc. Pe fondul hegemoniei sistemice americane, politica statelor sistemului internațional suferă un proces
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
Pentland că a deveni un actor înseamnă, în esență, a dobândi un anumit grad de autonomie și o anumită capacitate de a influența alți actori (Pentland, 1976/1989, p. 12). Din această perspectivă compatibilă cu teoretizările liberal-pluraliste - și care nu accentuează exigența unității (omogenității) actorului -, unele OIG pot fi considerate, în anumite condiții, actori ai sistemului internațional. Există OIG care dispun de resursele necesare pentru a influența alți actori: expertiză, finanțe, capacitate decizională, sprijin și legitimitate populară, capacități de impunere a
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
sfera internă și ponderea sa în cadrul efectului agregat exercitat de toate variabilele asupra comportamentului internațional al statului. În al treilea rând, adepților nivelului doi li se impută, mai ales de către cercetătorii care optează pentru nivelul trei de analiză, faptul că accentuează descrierea în detrimentul explicației. Cei din urmă, de pildă, susțin că toate statele, fie ele democratice sau nu, alocă resurse semnificative pentru domeniul militar, și că există o regulă generală a sistemului internațional de formare a unei balanțe de putere atunci când
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
face, la început de secol, grupul de idealiști ce apelează la tiparul gândirii liberale ale secolului nouăsprezece. Într-o formulare elegantă, formalizarea relațiilor internaționale ca disciplină autonomă este într-adevăr dominată de structura mentală a paradigmei liberale de secol nouăsprezece, accentuând credința în raționalitate, egalitate, libertate, proprietate și mai ales, încrederea în posibilitatea progresului uman (Knutsen). Mai mult, spre deosebire de etapele ulterioare în care disciplina se află sub dominația metodologiilor „științifice” ale științelor sociale, debutul relațiilor internaționale este marcat de influența investigației
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
mai puțin încărcate de conotații peiorative. Dintre alternative, merită atenție termenii „liberali internaționaliști” și „pluraliști”, însoțit fiecare de calificativul „interbelic”, pentru a-i separa de teoreticienii liberali ai secolului al XIX-lea și, respectiv, de cei asociați tradiției politico-juridice americane, accentuând varietatea actorilor politici, domnia legii și legătura dintre anarhie și suveranitate. Idealismul utopic - principalele caracteristici Așadar, în majoritatea descrierilor, istoria formală a disciplinei relațiilor internaționale începe cu un moment idealist. Dar acest moment idealist nu s-a născut din neant
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
european și ajungând să cuprindă, actualmente, întreaga planetă. Societatea internațională a ultimelor trei secole poate fi descrisă prin trei vectori definitorii, cărora le corespund trei tradiții de abordare în relațiile internaționale, caracterizată fiecare de anumite procese specifice pe care le accentuează, în dauna celorlalte. O primă tradiție este cea hobbesiană, centrată pe conflict și război; o a doua tradiție este cea lockeană, care accentuează relațiile contractuale, de schimb, din relațiile internaționale (cum sunt relațiile de cooperare economică); a treia tradiție este
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]