3,053 matches
-
le plăcuse deloc. în fond, erau niște oameni foarte importanți acasă, în Ballina sau Westport sau din orice alt loc or fi venit. Așa că atunci când Brigit și cu mine am izbucnit în râs, oamenii ne-au privit ca pe o adiere de prospețime. Toți voiau să ne ia ceva de băut și să afle ce era așa de nostim. Dar, cu toate că am acceptat să ne cumpere de băut, la urma urmei un pahar gratis e un pahar gratis, nu le puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
-l scoată de urechi din rahat. Are și el pe undeva o turmă de hadicapați ca Păsărilă, Setilă și Fomilă, care trag și ei zmeiește de la buget, dar știe că nu poate să aibă bază în ei, că la prima adiere de pericol, trec urgent în tabăra lui Făt Frumos. Dar zmeul are și o mare calitate. Este extrem de familist. Dacă i-ai zădărât vreun frate, un cumătru de frate, sau mai știu eu, apăi nene, vine după tine cu toată
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
tot. O amorțeală rece îi cuprinsese membrele, țintuindu-l pe loc. Își cuprinse capul în mâini și închise ochii strâns. De acum, ursul era lângă el. Costi se aștepta să-i simtă răsuflarea pe obraji. Iar se făcuse frig, o adiere înghețată îl învălui dintr-o dată, venind dinspre locul de unde bănuia el că se apropie fiara. Apoi se făcu din nou liniște. Foșnetul frunzelor încetase și nici picăturile de apă nu mai curgeau de sus. Deschise ochii și îndrăzni să privească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
trei ceasuri, o porniră la drum și, nu peste multă cale, pătrunseră într-o poiană mare, umbrită de fagi scorburoși. Bătrânul luă plosca, bău o înghițitură de apă și, când vru să soarbă cu nesaț apa limpede de izvor, o adiere molatică îl învălui, făcândul să dea drumul vasului, care alunecă pe iarba îngălbenită. Arunci bunătate de apă și eu mor de sete! spuse cu uimire o femeie înaltă, urâtă, îmbrăcată într-o haină verde, din mușchi, acoperită cu o coroană
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
de expresia mea. ― Ok, bine. Putem pleca acum? ― Absolut, zise Maria și am urmat-o În timp ce ieșea pe ușă. Am respirat ușurată când ne-am văzut afară. Străzile nu erau foarte aglomerate și vântul nu era mai mult decât o adiere. Părea o zi perfectă pentru o plimbare. ― Ok, deci unde anume mă duci? am Întrebat-o pentru a treia oară pe Maria, care mergea lângă mine fără să scoată un sunet. ― Bine, Îți spun, zise În cele din urmă. E
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
ochii - care îmi priveau ochii... Mă uitam în ochii mei ca și cum nu erau ai mei. Cred că atunci era, ca și în adolescență, până azi, un fel de exercițiu, cum să zic, etic. Mi-era rușine la cea mai mică adiere de abatere de ochii mei care mă priveau în ochi. La cămin nu aveam decât oglinda din dreptul chiuvetei. Dacă mă aplecam peste chiuvetă, îmi vedeam aproape tot capul. Dacă puneam un scaun, îmi vedeam doar o parte din corp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
Descurajat și înfricoșat, s-a învârtit pe loc. I se părea că toți copacii se apleacă și-l apasă ușor cu ramurile lor, ascunzându-l privirilor. Auzea voci, fără să înțeleagă cuvinte, auzea muzică, fără să înțeleagă de unde vine, simțea adierea unui vânt care se întețea și care făcea frunzele să se miște forțat, haotic, în foșnet înfricoșător. A încercat să fugă, dar picioarele-i erau grele și se forța să facă fiecare pas. S-a oprit năucit. Nu putea să
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
sunt pretențioși. Pot fi cei mai buni prieteni. Dar trebuie îngrijiți cu mult suflet, nepoate, trebuie să le vorbești blând. Așa cum vorbești cu oamenii... Bunicul vorbea monoton, cu voce blajină, plimbându-și mâna ușor pe capul băiatului ca într-o adiere caldă de vânt. Tudorel închisese ochii. Auzea ca prin vis vorbele bătrânului, din ce în ce ca venind de mai departe, transformându-se în șoapte calde, plăcute. Adormise. Pentru că nu mai avea putere să-l ducă în brațe, bunicul l-
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
sfârșit, te simți extraordinar de pur. Te simți ca un spirit eliberat de trup, imaterial; și ți se pare că ești în stare să atingi frumusețea de parcă ar fi un lucru palpabil; și simți, un fel de comuniune intimă cu adierea vântului, cu copacii care înfrunzesc, cu irizațiile apelor râului. Te simți ca un Dumnezeu. Îmi poți explica acest fenomen? Și-a ținut ochii ațintiți asupra mea până când am terminat de vorbit, apoi a întors capul. Pe fața lui era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
odinioară, în odăița scundă de la mansardă, când o cucerisem întîia dată tot cu ajutorul lacrimilor, am simțit și acum pașii ei care se apropiau șovăielnici, o mână care îmi mângâia părul. Apoi șoaptele ei îmi sunară în urechi, încet, ca o adiere! ― Taci... nu trebuie! Deși mina era gingașă iar șoaptele sfioase, în clipele acelea de crispare mi se părură monstruoase, sfidătoare, adevărate unelte de tortură. ― Lasă-mă! am strigat năbușit, dîndu-i la o parte mâna. Și continuam să plâng mai tare
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
străbătută de o cărare, iar în față, deasupra ei, se proțăpise luna. Pe acele de brad erau agățate picături pline de lumina ei, apoi, când s-au mișcat de la locul lor, unele s-au stins. Au căzut mai ales la adierea vântului rătăcit printre copaci. Acum, mai târziu, aș putea să-ți spun că erau o nimica toată. Că pădurea era cea care vuia și, numai o singură dată, acceleratul de noapte, în depărtare. Îmi treceau prin minte numai marșuri, nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
să aștept din nou, mi-am spus eu când n-am găsit nici cheia, nici soneria și m-am cuibărit într-una din cabine. Ușile de un verde profund așteptau pe jumătate deschise să fie bălăngănite de cea mai firavă adiere. A venit o adiere firavă. Cincizeci de uși au scârțâit în același timp. Eram din nou față în față cu luna. Păi, bineînțeles că pe acest mal de lac și sub această lună a trăit orb și a murit Eberhart
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
mi-am spus eu când n-am găsit nici cheia, nici soneria și m-am cuibărit într-una din cabine. Ușile de un verde profund așteptau pe jumătate deschise să fie bălăngănite de cea mai firavă adiere. A venit o adiere firavă. Cincizeci de uși au scârțâit în același timp. Eram din nou față în față cu luna. Păi, bineînțeles că pe acest mal de lac și sub această lună a trăit orb și a murit Eberhart, mi-am spus și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
te chemă, nu pleca, vreau să stau de vorbă cu tine. ridice dar n-a putut, a vrut să zică ceva dar nu și găsea cuvintele, așa că aștepta mai departe să vadă ce se poate întâmpla. A simțit cum o adiere de aer împreună cu o ușoară febră îi străbat corpul iar în fața lui se așeză persoana despre care credea că mai mult zboară decât merge. -Norocel, trebuie să știi că am alergat mult ca să te găsesc și acum sunt tare bucuroasă
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
copacii au spirit ca și omul de aceea suferă atât de mult când li se produce intenționat sau din greșeală vreun rău. În joacă ei și-au scris numele pe fagul lui Costinel, producând copacului răni, îmbolnăvindu-l grav. La adierea vântului creanga nu se mai legăna, dacă vântul spulbera, frunza nu mai cânta, așa că fagul încetul cu încetul în moarte intra. Costinel era tare necăjit pentru că nu mai avea, ce să-i dea de mâncare porcului. Pe gânduri stând, în
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
explica originea celor ce sunt în putere s-o vindece -, hotarul dintre dreapta judecată și întunecarea ei poate la fel de ușor a fi încălcat, precum poate fi încălcată sensibilitatea demnă de un sugar, ce pornește să scâncească chiar și pentru simpla adiere de vânt, care tocmai și-a schimbat un pic direcția. De vorbit despre motivele pentru care ajunsese ea la azil, nu mai vorbiră, însă efectele traiului ei de acolo nu încetau să demonstreze că ele există, totuși. Zilele nu conteneau
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
turcești. Probabil, pescari. Țărmurile se apropie vertiginos. Cel din stânga aparține Europei, cel din dreapta Asiei Mici, dar, din câte observ, nu diferă unul de altul. Europa e contaminată, probabil, la Istanbul, de misterele tulburi ale Asiei, iar Asia e "spurcată" de adierile logicii europene. Asta îmi stârnește alte gânduri. Uităm, în genere, că n-a existat un singur imperiu roman. Și, poate, noi, românii, ne tragem, mai degrabă, din Bizanț decât de la "Rîm". Ne lipsește rigoarea latină, caracteristică Romei, în schimb putem
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
suflețelului tău. șase în al patrulea loc: ești deja matur, dai deoparte capcanele tinereții tale, ți-ai ales cu înțelepciune prințesuța vieții tale, imaginea ei stăruie în oglinda spațiilor tale interioare, o zărești uscându-și părul lung și negru în adierea plăcută a khamsinului, vântul cald al ținutului faraonilor sacri, al marelui fluviu cu deltă verde, o zărești zâmbindu-ți, făcându ți semn de chemare dulce cu mâna. nouă în al cincilea loc: înmugurirea lumii tale face posibil începutul acestui drum
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
ridicați în brațe și trecuți pragul, fii oricât de frumoasă, oricât de blândă, oricât de iertătoare. nouă în al patrulea loc: ai prilej de mare bucurie, poți să râzi, să dansezi, din cerul tău cad floricele albe, pe care o adiere desprinsă din curcubeu le învârte în fuioare, în răsuciri uluitoare, poți să râzi, în jurul tău unduiesc perdele roz cu gust dulce, de zmeură, poți să dansezi, fluviul galben cântă pentru tine, din apă, pietre, frunze și peștișori de aur, cântă
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
la maxim și mă rog la regina ciocănitorilor să își facă, în noaptea asta un cuib mare, în trunchiul coșmarului meu. șase în primul loc: te întrebi de unde o fi ajuns în locul destinat ție și cuibului tău, pe aripile cărei adieri o fi sosit aici sămânța roditoare de baobab-bătrân-capricios, care a făcut posibilă dezvoltarea atât de bună a grădinii suspendate a dragostei tale, expansiunea ei în toate direcțiile, dar mai ales către cerul tău, de deasupra cerului celorlalți, cu toate plantele
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
și, din acel ținut, mase de aer au deplasat semințe până în ținuturile acestea, pe unde vă întâmplați tu și alesul inimii tale, și o sămânță, iată, a ajuns chiar aici, sub cuibul reapretat în fiecare zi al dragostei tale. înălțimi, adieri de tine toate lucrurile în viața mea fuseseră strivite, atrase de gravitația nemiloasă a ambițiilor fugare, ale mele, ale altora toate imaginile din această viață erau temătoare, dârdâind în ritmuri friguroase nu voiam să vină nimic, voiam numai o emigrație
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
necesare pe zi, nu ai nici cea mai pardonabilă vină vorbește, recită, scrie, ești liber să fii 49 19 pădurea după ce scrii acest poem înghite, rogu-te, ertapenem. înălțimi ale tale îmi țin umbră acum, prin vara de șes. fabrici adierea asta, care îmi vindecă atingerea, sărutul, mierea. ești alesul meu, fii înalt, strânge veverițe multe și vindecă-mă de plecările trenurilor înțepenite și ale avioanelor adulte. nouă în primul loc: ai intrat în pădurea păpădiilor înalte, nu ai cum să
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
broască țestoasă de galapagos, în apus, și privești îndelung la toată viața ta, prin cerul tău, cel de deasupra cerului celorlalți. înveți să vezi cum plutesc cuburile de aer concentrat, departe, deasupra lacului kanas, lacul tău secret, înveți să vezi adierile calde, nu să le simți sau să le auzi, să le vezi, să zărești adierile calde ale khamsinului, boarea primă verii tale, care îl călăuzește acum pe prințul tău drag cincizeci de zile, să îl aducă mai aproape de cuibul tău
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
tău, cel de deasupra cerului celorlalți. înveți să vezi cum plutesc cuburile de aer concentrat, departe, deasupra lacului kanas, lacul tău secret, înveți să vezi adierile calde, nu să le simți sau să le auzi, să le vezi, să zărești adierile calde ale khamsinului, boarea primă verii tale, care îl călăuzește acum pe prințul tău drag cincizeci de zile, să îl aducă mai aproape de cuibul tău fantastic organizat pentru primirea lui. privești toată viața ta, îți reamintești suferințele tale, și te
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
tigrul alb care pășește în urma ta legănându-și alura de val suplu, înalt, de la ritmul perfect al cadenței furnicilor albe vindecătoare, de la opturile de fericire desenate în aer de săndăluțele tale zburătoare, de la petuniile magice, ale căror clopote dansează în adierea khamsinului, vântul cald care durează cincizeci de zile. șase în al cincilea loc: privești la armonia grădinii suspendate a dragostei tale, te așezi pe prispă și admiri, din apropiere și până în depărtare, ornamentele suflețelului tău, tăietura de aur a construcției
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]