10,749 matches
-
care i-o provoca. — Oare până când avea să continue acea tensiune? Oare Noriko ne va putea fi de ajutor? Oare ce putere aveau tehnicile sadice pe care le exersaserăm până acum, drogurile, șampania, camerele de hotel de la care se putea admira vederea panoramică asupra Tokio-ului? Nu ne făceam griji din pricina aceasta. Însă nu puteam Îngădui să scadă tensiunea care ne anima. El Îi spusese odată că, pe măsura ce se apropie de moarte, oamenii devin din ce În ce mai romantici, iar ei nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
plănuise cum Își vor petrece seara, totuși Keiko Kataoka sfârși prin a-i pune aceeași Întrebare. În seara aceea, era mult mai emoționată decât atunci când se Întâlneau cu Kyōko sau cu celelalte fete din bar. Bărbatul bea șampanie Krugg 1979, admirând priveliștea Tokio-ului scăldat În lumini. Pentru noaptea aceea pregătise trei dâre de praf prețios, trasate cu grijă, fiecare a câte zece centimetri, dar Keiko Kataoka nu trase pe nas decât jumătate dintr-o dâră. Voia săși păstreze luciditatea. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
fi Împins spre acest oraș necunoscut, decât ca și cum aș fi venit din propria mea voință. În măsura cunoștințelor pe care le aveam eu, Arcul de Triumf era sinomin cu un loc foarte Îndepărtat. Tocmai mă Întrebam dacă se cădea să admir acest monument așa de aproape, când limuzina Volvo a pătruns Într-o piață pavată cu piatră cubică. Piața Concorde, mi-a șoptit șoferul. Cu toate că era miezul nopții, Piața Concorde era scăldată Într-o lumină gălbuie ce se revărsa dinspre o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
lungul străzilor ce porneau iradiant din piața centrală, clădirile erau aliniate Într-o ordine perfectă. Dacă locuiai Într-un astfel de oraș, erai obligat, vrei-nuvrei, să ai o percepție a perspectivei, m-am gândit eu. Era pentru prima oară când admiram un peisaj urban care depășea cu mult sfera de percepție vizuală a omului. Aveam o senzație de sufocare și În același timp simțeam un sentiment bizar și masochist de siguranță. Hotelul se afla la distanță de câteva străduțe față de cursul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
tuciuria veni înapoi și-mi zise că Frau Lange vrea să mă vadă. Am mers pe un hol lung și întunecat, care găzduia o puzderie de pești împăiați, dintre care pe unul, un somon minunat, m-am oprit ca să-l admir. — Frumos pește, am remarcat. Cine e pescarul? Ea se întoarse enervată spre mine: — Nu-i nici un pescar. Numai pești. Ce mai casă e și asta pentru pești, pisici și câini. Numa’ că mai rău îi cu pisicile. Măcar peștii îs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
am întrebat, la care Becker dădu din cap. Bine, poți să faci raportul mai târziu. I-am vorbit apoi sergentului: — Până sosește duba, o să rămâi lângă cadavru, sergent? El luă poziție de drepți: — Da, domnule. — Tu ai terminat să-ți admiri lucrul manual? Da, domnule, zise Becker. Atunci hai să mergem. Ne-am întors la mașină. — Unde mergem? mă întrebă. — Aș vrea să verificăm câteva dintre saloanele astea de masaj. — Evona Wylezynska este cea cu care trebuie vorbit. E proprietara câtorva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
lui o contrazicea. Am decis să nu pomenesc de asta. — Cum ziceam, e doar o încercare. Evona se ridică și se scuză pentru un moment. Când se întoarse, era însoțită de fata al cărei spate lung fusesem obligat să-l admir. Acum era îmbrăcată cu o rochie și părea că îmbrăcată era mai neliniștită decât când fusese dezbrăcată. — Ea este Helene, zise Evona așezându-se din nou. Helene, ia loc și povestește-i domnului Kommissar despre bărbatul care a încercat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
un pic însuflețirea, Herr Hirsch se dădu la o parte și mă pofti în tăcere într-un hol care era plin cu vaze chinezești, bronzuri, farfurii cu model albastru și sculpturi din lemn de plută în vitrine de sticlă. Am admirat astea în timp ce a închis și a încuiat ușa de la intrare, iar el menționă că în tinerețe fusese în marina germană și călătorise mult în Orientul Îndepărtat. Conștient acum de mirosul delicios care umplea casa, mi-am cerut scuze și i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
ferestre, pe niște postamente, erau așezate busturile lui Hitler și Göring. M-am minunat nițel de faptul că Himmler lăsase capul lui Hermann Grăsanu’ acolo, știind cât de mult se urau unul pe celălalt. Poate că Himmler pur și simplu admirase bustul ca pe o piesă de sculptură. Și, apoi, poate că nevastă-sa era fiica rabinului-șef... După aproape o oră, Heydrich ieși în cele din urmă pe ușile duble din fața mea. Ducea o servietă și îl goni pe aghiotantul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
cafea și am scuturat din cap: Înțeleg foarte bine, i-am zis. Probabil că și eu aș fi făcut la fel. Doar că îmi doresc ca acest Vogelmann să fi putut să o găsească. Nu se putea să nu-i admiri, m-am gândit. Probabil că nu-și puteau permite serviciile unui detectiv particular și totuși merseseră înainte și angajaseră unul. Probabil că-i costase toate economiile lor. După ce ne-am terminat cafeaua și eram pe picior de plecare, am sugerat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
în asta din capu’ locului. Am luat declarația lui Lange și am aruncat o privire pe ea. — Să nu credeți că nu m-am întrebat eu însumi același lucru. — Și ai găsit un răspuns? Un bărbat pe care l-am admirat. Un bărbat în care credeam. El m-a convins că ceea ce făceam noi e pentru binele Germaniei. Că era datoria noastră. Kindermann a fost cel care m-a convins. — Nu o să le placă asta în instanță, Reinhard. Kindermann nu joacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
din subsol scaunul cu secretara principală bătând la computer. — Noemi dragă, mai odihnește-te și tu, spuse cu blândețe Corodan. Ochii mari, frumoși, saturnieni ai secretarei se întoarseră spre director. — Multzumesc, spuse ea cu simplitate. Corodan continua s-o privească, admirându-i profilul palid, perfect desenat, pieptul plin, specific rasei ei, talia îngustă, de naiadă, linia fin curbată a șoldurilor. „Păcat că n-are picioare”, medită el dând cu ochii de locul unde trupul lui Noemi și al tuturor colegelor ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
poftiți cu mine, le zise pedagogul, scuturându-și tweedul și aranjându-și pălăria. Îi conduse la baza unui turn, de unde luară liftul până în vârf, pe un fel de terasă deschisă. — Sistemul nostru e foarte simplu, zise pedagogul după ce îi lăsă să admire priveliștea întregului așezământ. El se bazează pe stimularea motivației de a învăța a fiecărui copil, cuplată cu o disciplină de fier, liber consimțită. Copilul dumneavoastră a apucat să învețe ceva? — Nu, răspunse comandantul. — Excelent, zise pedagogul. Noi nu primim decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
ar fi să-i fac în necaz, pe Aderca, liricul, autorul poeziei Medievală, pe care-l prefer prozatorului. De ce? Fiindcă așa vreau. Din literatura universală, firește prefer pe Edgar Poe, Samuel Coleridge, Rimbaud, Mallarmé, Mauréas și Rilke. În proza noastră admir pe Matei Caragiale, autorul Crailor de Curtea-Veche și a nuvelei Remember. De asemenea, îmi place subtilul prozator I. Vinea, complexa d-nă Bengescu și rudimentarul Rebreanu. F. ADERCA: DE VORBĂ CU ION BARBU Zece ani de poezie Deosebești patru momente în
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
ne scapă de la inanitatea totală. Poeziile din Plumb ale lui Bacovia îmi apar astăzi ca aparținând unei alte epoci. În orice caz, interregnul lui Bacovia s-a terminat. E adevărat că o netăgăduită durere se mărturisește în versurile lui și admirăm în ele un simț rar al desenului. Dar o poezie depresivă, de spovedanie și atmosferă, poezia care nu conține un principiu liberator, e o poezie lirică și ca atare nu mă interesează. Cât privește Arghezi, îl consider un autor de
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
a mâhnit deunăzi numindu-l pe Moréas "mare poet de mâna a doua". Ori, noi îl considerăm pe Moréas din Stanțe, la fel ca și pe Rimbaud din Iluminații, un foarte mare poet, pur și simplu. Iată motivele: La Rimbaud admirăm geniul "euristic", o lume și un mod nou de a simți anexate domeniului poetic. El evocă aventurile, și mai temerare, desfășurate la marginile spiritului: marile înfăptuiri ale lui Galois sau ale lui Niels Abel. La Moréas (Moréas tot cel din
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
veghi. Poate că, în drumurile prin trecut al unei vieți astăzi închinate binelui general, stă o tinerețe entuziastă, oprită cu mirare la desfătarea aparențelor. Bănuiam poate caietul de versuri, smuls din alte mâini, și ars, din oroarea de a fi admirat în ceea ce e încîntător și provizoriu, ca o corolă și nu voit și concludent, ca un rod. O ipoteză confirmată de altfel de toate legendele geometrilor-înțelepți. Platon a fost cel dintâi să dea focului o podoabă ce face mai mult
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
mâna vreunui meșter iscusit se pierd în marele efort colectiv. Opera lui Galois nu poate fi despărțită de a comentatorilor săi, printre care cităm în special pe Betti și pe Camille Jordan. Când contemplăm teoria ecuațiilor, așa cum ne-a parvenit, admirăm în realitate acel monument obiectiv în care motivele și intențiile se topesc într-un tot unitar. Sigur e drept să dăm numele lui Galois întregului edificiu, fiindcă el este ctitorul. Nu trebuie împins însă fetișismul până la a-i atribui paternitatea
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Exemplul lui Riemann e dătător de măsură. Acest băiat de păstor din ținutul Hanovrei valorifică pentru prima dată, în domenii de cercetare aride, intuiția fizică a fenomenelor. Până la Riemann, numai intuiția geometrică, spațială, părea să aibă virtute investigativă. * Trebuie să admirăm deci drumurile tăinuite ale creației matematice geniale, care (tocmai ca topologia, în definiția lui Poincaré: arta de a raționa exact pe figuri greșit făcute) pare a fi, împingînd lucrurile până la butadă, arta de a judeca bine cu idei rău sau
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
strict personală și deci necontrolabilă; între poet și cititor se rup, astfel, multe din treptele ce ar trebui să-i unească; și, deși ceea ce pare arbitrar are o lege lăuntrică, totul rămâne într-un ermetism voit și cu atât mai admirat cu cât e mai greu de pătruns. Deși e în scădere, printr-o astfel de particularitate, influența lui Ion Barbu asupra poeților tineri în ultimul deceniu a egalat aproape influența lui Tudor Arghezi...1 Eugen LOVINESCU Ion Barbu a început
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
de Barcelona a fost achiziționarea unei case situate chiar pe plaja din orașul vestitei Sagrada Familia. De la ferestrele celor șase dormitoare ale vilei, fotbalistul are vedere directă la mare. Până și din piscina interioară și chiar din pat, Ronaldinho poate admira superba priveliște. Kaka și CR7, vecini Pe cele două staruri de la Real Madrid, Cristiano Ronaldo și Ricardo Kaka, îi despart doar 400 m. Reședințele acestora sunt situate într-o zonă rezidențială a Madridului, numită La Finca, ce dispune de trei
Vezi aici cele mai luxoase case ale fotbaliştilor - GALERIE FOTO () [Corola-journal/Journalistic/69437_a_70762]
-
modele menajere, amante sau prostituate. Atelierele se populează de femei umile care își expun nuditatea pentru bani puțini. Din corpuri viguroase debordează însă seducția, atracția sexuală, chiar dacă arta se străduiește să sublimeze dorința și să ceară ca frumusețea să fie admirată în sine. Estetica, ca și viață privată, se impregnează de moralitatea omului educat. Firește că o astfel de „interdicție” etică în receptarea artei nu putea naște interior decât o lume fantasmatică rareori mărturisită. Niciodată dorința nu a putut fi, în
FRUMUSEŢE ŞI FARMEC de DAN CARAGEA în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364317_a_365646]
-
și puterea preacucerniciei sale de muncă susținută, pe care o desfășoară și acum, și bine face că are această atitudine față de viață, față de semenii și cunoscuții lui ce nu sunt puțini și care, dacă sunt sinceri, îl apreciază și îl admiră foarte mult, fiindu-i cât se poate de recunoscători, așa cum încerc să-i fiu și eu!... Cu alte cuvinte, așadar, Părintele Isidor Berbecar - preot slujitor la Biserica „Duminica Tuturor Sfinților” din comuna Botiza, județul Maramureș, este și ne este (re
MARAMUREŞ, O ICOANĂ VIE A SPIRITUALITĂŢII AUTENTICE ROMÂNEŞTI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364316_a_365645]
-
la un regiment de jandarmi și trimiși la instrucție grea, de patru-cinci luni, în care timp "răcanii" trebuiau să capete meșteșugul războiului și puterea morală de a înfrunta “inamicul roșu” până la sacrificiul suprem. Acești băieți frumoși, pe care i-am admirat într-o fotografie făcută cu mândrie în uniforma Oastei Țării, aveau să lupte, în perioada de instrucție, cu un inamic imaginar la fel de rapace precum cel real. Exigența extremă a gradaților, uneori inumană, rigorile iernii și alte conjuncturi, necunoscute investigatorului grăbit
ACTUL DE LA 23 AUGUST 1944 ŞI...VOLUNTARII DIN CIOHORĂNI de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 965 din 22 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364350_a_365679]
-
invitația pe care le-am lansat. Am aflat cu bucurie că Parlamentul României a legiferat Ziua Limbii Române la această dată, pentru a se sincroniză cu frații noștri români de pește Prut. Bine și mai tarziu, decat niciodată! Sunt de admirat românii din Republică Moldova unde s-a celebrat Ziua Limbii Române (și nu limba moldoveneasca, așa cum le-ar plăcea unora să se zică) încă din 31 august, 1989. Poemul „Limba noastră” de Alexe Mateevici (27 martie 1888-24 august, 1917) a
LIMBA NOASTRĂ CEA ROMÂNĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 971 din 28 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364352_a_365681]