6,798 matches
-
să se desfășoare sub ochii cititorului și în alte planuri, toate purtătoare de sensuri fine și distincte, dar mai ales în planul profound al propriei existențe: “Încet - încet am pierdut / acea blândă linearitate, / luând înfățișarea unui cactus, / de care se agață orice fir de praf. / Mi-am complicat existența, / dar am câștigat / noi raze de lumină, / turnate-n unghiuri noi ale ființei.” (Compensație) sau:”Sus, un cer îndepărtat, / albastru. / Sub mine, un astru. / În mine, universul reflectat. / Infinitul? / Mister plin de
VAVILA POPOVICI, “SCRISORI DE DEPARTE” de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 613 din 04 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343768_a_345097]
-
cu cumnată Minicăi care m-a supus la un adevărat interogatoriu despre relația mea cu cumnată ei. Pe cât posibil am evitat răspunsurile mai concrete. Cumnată Minicăi a concis în final că aceasta își pierduse mințile și din acest motiv se agățase de mine. Totuși se ruga la Dumnezeu să-i dea mintea înapoi pentru a urma drumul cel bun. După amiază de duminică am petrecut-o cu alti vecini a lui baci Crișan, unii mineri la Haneș. S-a băut multă
MARILE DILEME de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 619 din 10 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343802_a_345131]
-
-și dovedi această iubire pe care nu o clamează la răspântii, ci o trăîește cu adevărat. Cortul acesta care închide sufletul și îl ține ca pe o pasăre captivă, este supus cu vremea degradării și cu timpul ajungem să ne agățăm de viață cu toate puterile noastre. Iar el, îmi închipui că se zbate și își dorește eliberarea ca să se întoarcă la Domnul de la Care a primit viață, căci pentru viață a făcut Domnul toate cele ale Lui. Și mai mult
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET (25) de ION UNTARU în ediţia nr. 634 din 25 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343849_a_345178]
-
și luase deja viteză când Grigore văzu pe cel mai vulnerabil dintre frați între linii. Cu sufletul la gură, reuși să-l înhațe și să-l zvârle într-un vagon cu ușa deschisă. Fratele mai mare abia reuși să se agațe și el de scara ultimului vagon. Cum în marfare nu poți să treci dintr-un vagon în altul, iar trenul lor a mers fără oprire în multe gări succesive, micuțul Mihai a călătorit o vreme singur într-un vagon care
COPII ROMÂNI ÎN LAGĂRELE NAZISTE (III) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 624 din 15 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343883_a_345212]
-
pentru băut, se schimbă cu hainele cele mai bune pe care le avea, își adună într-o pungă puținele lucruri de valoare și părăsi totul fără să se uite înapoi, grăbindu-se către viitorul despre care îi vorbise asistenta. Se agățase de Nicu, așa cum se agățau scaieții toamna de cozile oilor. El îi găsise de lucru imediat, ca vânzătoare la taraba cu încălțăminte din piața unui mare cartier. Când nu avea clienți, rezemată de masa din piatră, urmărea cu privirea tramvaiele
VASILICA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1733 din 29 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343932_a_345261]
-
hainele cele mai bune pe care le avea, își adună într-o pungă puținele lucruri de valoare și părăsi totul fără să se uite înapoi, grăbindu-se către viitorul despre care îi vorbise asistenta. Se agățase de Nicu, așa cum se agățau scaieții toamna de cozile oilor. El îi găsise de lucru imediat, ca vânzătoare la taraba cu încălțăminte din piața unui mare cartier. Când nu avea clienți, rezemată de masa din piatră, urmărea cu privirea tramvaiele care opreau în stația de lângă
VASILICA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1733 din 29 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343932_a_345261]
-
ei copilăresc. Câte cinci lei în plus, doar atât modifica de fiecare dată. Dacă vindea două perechi, avea prânzul asigurat. Se repezea la chioșcul albastru de pe colț și își comanda trei mici pe care-i mânca cu un zâmbet fericit agățat în colțul buzelor. Era riscant, dar o înnebunea mirosul care se împrăștia printre tarabe încă de la primele ore ale dimineții. Fusese cât pe ce să fie prinsă o dată, când patronul apăruse la tarabă fără să-l vadă venind pe intervalul
VASILICA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1733 din 29 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343932_a_345261]
-
privea Hristos, cetatea Ierusalimului se desena la orizont semeață, încordată, cu toate simțurile ascuțite. El, Mesia cel promis, venea la ultima întâlnire însoțit de vuietul mulțimii care-I calcă pe urme, încă din Metania. Alaiul acesta ca de nuntă se agățase cu cerbicie de persoana Mântuitorului încă de la episodul învierii lui Lazăr, cel mort de patru zile. Ca și în alte dăți, Iisus înfruntă moartea altora, arătându-i neputința, rușinând-o. Așa avea să se întâmple și cu propria Lui moarte
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI ŞI REFERINŢE DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI NOSTRU IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342593_a_343922]
-
bucurii și dezamăgiri, informații pe care le receptăm cu ajutorul lor, creierul dumică totul noi nu facem decât să ne folosim de ele, indiferent dacă le-nțelegem sau nu, pentru că altfel am fi surdo-muți. Surdomuții nu vorbesc, nu aud, dar se-agață de gălăgia interioară, gesticulând prin semnele lor, alcătuind și ei aceleași cuvinte pe care noi le-ascultăm sau le țipăm în mijlocul comunicării de care ne agățăm cu toții. Nu știm câți vorbim cuvinte sau nu, nu există majoritate sau minoritate pentru
LITERE ȘI CUVINTE de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2058 din 19 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/342743_a_344072]
-
sau nu, pentru că altfel am fi surdo-muți. Surdomuții nu vorbesc, nu aud, dar se-agață de gălăgia interioară, gesticulând prin semnele lor, alcătuind și ei aceleași cuvinte pe care noi le-ascultăm sau le țipăm în mijlocul comunicării de care ne agățăm cu toții. Nu știm câți vorbim cuvinte sau nu, nu există majoritate sau minoritate pentru noi oamenii, doar litere și cuvinte. Referință Bibliografică: Litere și cuvinte / Mihaela Moșneanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2058, Anul VI, 19 august 2016. Drepturi
LITERE ȘI CUVINTE de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2058 din 19 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/342743_a_344072]
-
sangvină crește, creierul nu mai este hrănit în mod adecvat de sistemul circulator și apar tulburări de raționament. Fiind față în față cu sistemul de blocare al trenului, în caz de urgență, se aruncă asupra lui cu ambele mâini, se agață de el, presiunea de aer din circuitul de frânare scade la zero și toate roțile trenului se blochează într-o fracțiune de secundă. Vagoanele continuă mișcarea cu roțile blocate într-un infern de zgomote și după câteva secunde totul se
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP.3 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2058 din 19 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/342753_a_344082]
-
acest poet suntem într-o asemenea ipostază angelică : “și totuși... a plouat destul și încă orizontul e departe cu amintirile-ngropate printre riduri privesc din primăvară înspre toamnă deși știu că scenariul pe care-mi construiesc sentimentele e un plagiat mă agăț de fiecare clipă și nu vreau decât să te aud vorbindu-mi ca și când ai fi lângă mine pe aleea de piatră udă să urcăm cât mai sus... ” (teodor dume) Un misticism afișat în sensul în care acest autor afirmă despre
TEODOR DUME, O NOUĂ CARTE: AZIL ÎNTR-O CICATRICE de TEODOR DUME în ediţia nr. 1767 din 02 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342811_a_344140]
-
a ființei tale? Aș vrea să rămân în ochii tăi! O luminiță, un foton...” În volumul Apa, semnat de d-na Mirela-Ioana Borchin, iubirea palpită sub toate formele, umple toate spațiile „goale”, asemenea unui fum, unui izvor de munte, respiră agățată de necruțătorul timp, lăsându-se purtată prin toate anotimpurile, savurând fiecare răsărit și fiecare înserare. „Dar, ceea ce singularizează cartea, ceea ce o impune, cu deosebire, ceea ce o face memorabilă, inepuizabilă, sub raport ideatic, semantic, compozițional și stilistic, este statutul ei de
VALENTINA BECART, PESTE FIECARE PIATRĂ – TRUPUL MEU DE APĂ – MEREU ŞI MEREU... de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342764_a_344093]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > TE AGĂȚAI DE INIMA MEA Autor: George Pena Publicat în: Ediția nr. 1788 din 23 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului T Admiram sedus picăturile ploii, ca în suflet să mi te fixez; țipam prin ploaie, ne simțeam bine, și-mi venea să
TE AGĂŢAI DE INIMA MEA de GEORGE PENA în ediţia nr. 1788 din 23 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342873_a_344202]
-
ploii, ca în suflet să mi te fixez; țipam prin ploaie, ne simțeam bine, și-mi venea să cânt, să dansez. Vara sosea cu hohote de grâu, cu cicori de ploaie cântând; tu, cu rochia udă ca-n copilărie, te agățai de inima mea râzând. Și fugeam către sat pe un drum, ținându-ne de mâini amândoi; o, pământul era de apă acum, și-ți vedeam sânii, aproape goi. Referință Bibliografică: TE AGĂȚAI DE INIMA MEA / George Pena : Confluențe Literare, ISSN
TE AGĂŢAI DE INIMA MEA de GEORGE PENA în ediţia nr. 1788 din 23 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342873_a_344202]
-
tu, cu rochia udă ca-n copilărie, te agățai de inima mea râzând. Și fugeam către sat pe un drum, ținându-ne de mâini amândoi; o, pământul era de apă acum, și-ți vedeam sânii, aproape goi. Referință Bibliografică: TE AGĂȚAI DE INIMA MEA / George Pena : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1788, Anul V, 23 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 George Pena : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
TE AGĂŢAI DE INIMA MEA de GEORGE PENA în ediţia nr. 1788 din 23 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342873_a_344202]
-
nr. 1788 din 23 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Se scutură toamna în clinchete de frunze, zac brume istovite pe umbra unei crengi, se-ascute frigu-n ceață și,viața în clipite, mai tremură o frunză, în urme de poieni. Și-agață lin paltonul pe un suspin de bocet, se face că n-o vede, cum stă,blând,la cerșit, și tremură nătânga, cu scuturări din gene, când mâna și-o așează pe somnu-i înlemnit! Și cade firul vieții din frunza-ncercănată, puzderii
TOAMNA ULTIMEI FRUNZE de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1788 din 23 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342877_a_344206]
-
trezit într-un pat al Spitalului de Urgențe Floreasca, din București. Deschise ochii și își aduse aminte imediat de acel șoc, dintre cele două somnuri. Lângă patul în care era întins, o fată îmbrăcată toată în alb, aranja niște pungi agățate de un stativ.” Doctorița rezidentă care-l îngrijește (și care se îndrăgostește, până la urmă, de pacient) are un nume care-i amintește de ea... Se prezentase „Liana”, un nume atât de familiar... Titi avu o tresărire“Cum, Liana? Ce înseamnă
RECENZIE. ( VALENTINA BECART). ROMANUL TIMPUL ŞI RĂSTIMPUL, AUTOR TĂNASE CARAŞCA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1780 din 15 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342807_a_344136]
-
Era ora trei dimineață și cu excepția celor câțiva călători veniți odată cu el, ce se târau de-a lungul liniei care tăia faleza în două, viața de noapte a orașului nu mai era animată în pustietatea întunericului deranjat de câteva lămpi agățate în vârful stâlpilor. În întuneric, doar doi căței ce se jucau în vecinătatea unui gard viu neîngrijit, scoteau peisajul dintr-un tablou cu natură moartă. Liniștea mai era tulburată și de șușotelile valurilor Dunării ce se loveau de malul drept
RECENZIE. ( VALENTINA BECART). ROMANUL TIMPUL ŞI RĂSTIMPUL, AUTOR TĂNASE CARAŞCA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1780 din 15 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342807_a_344136]
-
ERAM FLOARE... Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1868 din 11 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Nurii tăi îmi străpungeau gândurile mă ardeau așteptările adormite pe brațe,tomnatic, se răzvrătise în mine un dor ce-mi ardea patimile, mă agățasem de sângele tău ca de o icoană,hieratic! Erai ca o foșnire de vânt decupată dintr-o iesle înțesată de friguri, mâinile tale miroseau a pământ, eu scormoneam după umbra-ți ascunsă prin ziduri! Întunericul avea miros fin de voluptate
ERAM FLOARE... de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342906_a_344235]
-
Se apropie de el și reuși să întindă mâna, să-l zgâlțâie, pentru ca să vadă, cu acel ultim dram de omenesc ce-i mai rămăsese, dacă moșneagul se mai găsea în viață. Mâna prinse în gol și de palmă i se agățară câteva particule fine de praf, pe care vântul le și smulse și le pierdu în neant, laolaltă cu ceea ce păruse a fi corpul bătrânului. Însă lui Toma nu-i mai păsa. Lepădă lătețul. Avea acum alte intenții. De fapt, nu
PROZA LUI DUŞAN BAISKI SAU DESPRE IREALITATEA IMEDIATĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1788 din 23 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342878_a_344207]
-
nr. 1756 din 22 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului ÎN AȘTEPTAREA TA Viața mea plânge, cântă cu tine In toamna istovită de vânt și ploi Simt mângâierea stelelor divine Iubite, în pântece se nasc vise cu noi. Plâng clipe, mă agăț de zori în trista umbrită-nsingurare Pe palma unui gând mă trec fiori Mă zbat între dorințe și uitare. Ai venit și te-ai pierdut în mine Cu toamna pe drumuri fără de sfârșit Suspină clipele, sângele mustește-n vine Cu tine
ÎN AŞTEPTAREA TA de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1756 din 22 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342979_a_344308]
-
și briza mării, mai ales de pe perele frumoase, cu început de rumeneală de pe piept, dar și de pe locul plăcerilor divine. Încercam să-mi fac de lucru, dar ceva mă chema să fiu iarăși mai aproape de ea. Mi-am lăsat voltele agățate de strapazanele bărcii și m-am așezat pe bancheta din fața ei. Era foarte atentă la ce o învățasem să facă, își mișca voltele continuu, ca să incite peștele și să muște din momeală. Eu am luat din nou borcanul cu cremă
PLIMBAREA PE MARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1756 din 22 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342982_a_344311]
-
Autorul le pregătește treptat și bine regizat o atracție ce-și găsește finalitatea exact în momentul în care Anca avea cea mai mare nevoie de suport. Salutară decizia autorului pentru Anca. Ce ar fi trebuit să facă aceasta? Să se agațe, acum când a aflat adevărul, de ceva ce niciodată nu a avut? Să-și lege viața de baierele minciunii? Nu. Bine gândit... fiecare om are dreptul la fericire. Gabi, prietena și confidenta Ancăi, este o femeie frumoasă, plină de viață
ISPITITOARE... ISPITA de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/343249_a_344578]
-
își dea seama ce este în ei, dar nici nu o interesa prea mult acest lucru. Peste tot domnea mizeria, mână în mâna cu un miros puternic de mucegai, ce-i înțepau nările. Sus pe tavan se vedea un bec agățat de niște lițe întortocheate. Drept în fața ei, la câțiva metri se vedea o fereastră întredeschisă cu un grătar de fier, iar în partea dreaptă era o ușă cărămizie, ce părea să fie încuiată. Încercă să se miște, dar sfoara groasă
RĂPIREA (3) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343257_a_344586]