6,858 matches
-
norișori ce se umflau ca bășicuțele, de un alb verzui, catifelat și intens, erau cu totul altceva decât inofensivi nori de vreme bună. Și în coada ce o vedeam tot mai de aproape lumea observase că se întâmplă ceva, se agitau, își arătau unul altuia, priveau cu mâna streașină la frunte, din spate, din curțile ce le lăsasem în urmă se auzeau strigătele încântate ale copiilor și mulțumirea generală a crescut când au apărut, sclipind pe cerul festiv, cele cinci jucării
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
crupă, ca să îl liniștească, și pe urmă a scos o pătură zdrențuită și l-a învelit : parcă începuse să adie o răcoreală. îmi dădeam și eu cu părerea, întrebam, făceam inutile tentative ca să-l ajut, mișcându-mă și vorbind excesiv, agitat de o stranie nervozitate : eram șocat, desigur, dar infernala zi nu ajunsese la finișul său ! în această stare m-am grăbit să plec pentru a vedea dacă nu găsesc pe cineva dispus să-i dea o mână de ajutor birjarului
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
un semn prietenos cu mîna din ușă, ți-am lăsat banii pe masă. În clipa În care ajungeți În stradă, o luați la picior rîzÎnd, un pic afumați. I-ați tras o țeapă internațională, Îl vedeți de la distanță cum Își agită furios șervetul alb, Încercînd să vă zărească În mulțimea de turiști din stradă. E de rîs, dar e și de plîns. Acum, e mai mult de rîs, pentru că sînteți un pic matoli, așa că nu vă puteți opri din rîs. Și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
rude. Rămînem și noi cu gura căscată la prostiile pe care le spune. Pentru mai multă elocvență, se ridică În picioare și, din una În alta, ajunge În față, lîngă caporalul care tace, bucuros de spectacol. CÎnd vorbește, musculosul se agită, gesticulează necontrolat, ai senzația că o să cadă iar În cur. — A fost o operațiune comună, undeva aproape de granița cu Afganistan. Am stat două săptămîni În corturi, În deșert. Rușii fumau noaptea hașiș, se tatuau cu vîrful de la baionetă, ziua se
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
el. — Băăă... ia nu ne mai fă tu atîta tovarăși, zbiară o voce. — SSST! Ia tăceți! — Ia dă-te, dă-te dom’ne la o parte să vedem și noi cum arată Iliescu ăsta... Se face rumoare, oamenii se sîsÎie agitați unii pe alții, apoi se potolesc. Ion Iliescu Îndeamnă la calm, cere poporului să facă ordine, să nu participe la distrugeri fără rost, avem nevoie de disciplină, și nu de haos, poporul trebuie să acționeze ca o forță organizată. E
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
rumoare pașnică; e ora mesei și asistentele Încep să adune pacienții din grădini. La un moment dat se ridică o voce ce-l strigă pe unul care se pare că lipsește la apel. Petcu, Petcule! strigă ea. Clienții noștri se agită la fereastră și rîd. Petculeee! se aude iar, insistent. Mă Petculeee! Acum, vibrația vocii spune că răbdarea e pe cale să se sfîrșească. Un element care sparge plictiseala, bolundeii trag de zăbrele și rîd. Măăă, n-auzi? Petculeee! zbiară sora enervată
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
un zgomot târșâit, prăvălit, de parcă un tren fantomă ar fi apărut din tunel sau de parcă unul dintre demonii lui John Robert i-ar fi asaltat sub forma unui animal uriaș, care țâșnea din frunziș. Ceva mare și greu și extrem de agitat veni rostogolindu-se și alunecând pe povârniș și ateriză în iarba de la picioarele drumeților. Un moment mai târziu, acest ceva se dovedi a fi Tom. McCaffrey și Emmanuel Scarlett-Taylor, încă încleștați într-o trântă care începuse la capătul de sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
că-i din cauza băuturii, beau mult mai mult ca înainte“. „Am împins mașina? continua să se întrebe în timp ce amețeala i se risipea. Dacă aș reuși, în vreun fel, să-mi pun în funcțiune memoria.“ Începu să se învârtească pe pietriș, agitându-și mâinile, mișcându-și picioarele, mimând răsucirea volanului pentru întoarcerea mașinii („Am frânat?“), ieșirea lui din mașină, ocolirea vehiculului, împingerea cu mâinile, cu degetele desfăcute, ca niște stele. Dacă acum și le imagina ca pe „niște stele“, însemna că le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cu apă fierbine, gâlgâietoare, învăluit în aburii lăptoși. George rămase un moment uluit de brusca dispariție. Apa fierbinte îi împroșca picioarele și vaporii îi orbeau ochii. Apoi, în cavitatea albă, prelungă, de sub el, văzu ceva albastru și negru plutind și agitându-se la suprafață: cămașa de noapte. George își spuse: „Ar fi trebuit să-i scot cămașa. Dar, de bună seamă, nu-l puteam dezbrăca în timp ce dormea“. Se lăsă în genunchi, la marginea bazinului și apăsă cu forță cămașa albastră, simțind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
necesită întrebarea numărul 2. Răspunsul la această întrebare trebuie cunoscut tot timpul, deoarece, de starea în care se găsesc membri sistemului, depind foarte multe. Nu se recomandă derularea de adunări sau manifestări colective în momente în care membrii sistemului sînt agitați sau au o anumită stare de nemulțumire. Starea de nemulțumire trebuie aplanată prin alte metode, axate pe grupuri mici și, în momentul în care starea generală devine pozitivă, se poate desfășura o anumită acțiune, care să-i cuprindă pe toți
by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Science/1035_a_2543]
-
pe după ceafă și cu o mișcare fermă îi trecu peste buze bețigașul de ruj. "Fulg-de-Nea" făcu o grimasă de silă și de panică, iar ochii i se înroșiră brusc de lacrimi. Lucian zări la încheieturile lui două mici manșoane pufoase agitându-se în zadar. Și tu, Lucian. Doamna Chivu îl eliberă pe Călin și întinse mâna spre el. Mama zâmbea amuzată și împăciuitoare, c-o umbră de îngrijorare în colțul gurii. Ședeau cu toții la aceeași masă, în lumina puternică ce venea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
îi era ridicată către fața ei. Simți bețigașul de ruj trecându-i lunecos și gras peste buze, necurat, mirosind ciudat a ceva putred și dulce. De sub pleoapele coborâte, privirea ei îi fixa buzele căutând vreun retuș de făcut. Dar era agitată și în criză de timp și pe moment nu găsea nimic de corectat. Îi dădea drumul. Nu trebuie să vă rușinați, băieți, spunea doamna Poenaru. N-o s-ajungeți mai puțin bărbați dacă vă dați c-un pic de ruj când
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ochilor scena în toată imensitatea ei. Spatele scenei și spatele de mucava al brazilor înalți. Se pomenea printre brazi, într-o încrengătură de sârme cu care brazii erau ancorați, întinse oblic până la marginea podelei. Cineva în culise, o siluetă, se agita cu ochii pe băieți, plină de o energie poruncitoare. Nu era Doamna de la a treia ci o altă doamnă, de bună seamă mai mare în rang. Vocea ei șuieră șoptit: Îngerii! Luați-vă de mână! Atenție la sârme! Se supuseră
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
apăsă de geam. Peticul rămase lipit, strâmb. Erau mai multe cuvinte acolo, unele prea mici ca să le poți desluși de la distanță. Dar în mijloc puteai să citești clar cuvântul COMUNIȘTI, scris cu roșu. Luca Băleanu răcnea ca ieșit din minți, agitându-și brațele ridicate. Cătălin se uita la ei, mut, ca și cum i-ar fi văzut pentru prima oară. Urlau ca apucații. Ia uite, lui Lucian Anghel i se umflaseră vinele de la gât. Cătălin nici că mai văzuse vreodată așa ceva gâtul pur
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
pulbere... Fanfara începea din nou să cânte... Pe lângă tampon treceau stând de vorbă, în drum spre terenul de fotbal, Stoianovici și Crăciunescu. Abia acum. Pierduseră totul. Hei, Rareș! Rareș!... Din poarta stadionului, Radocea, c-o găleată veche în mână, își agita de zor brațul întins deasupra capului. Răcnea și îl chema prin semne în timp ce primii spectatori treceau pe lângă el părăsind stadionul. Rareș mai lua pe pantaloni încă o palmă de rugină când se lăsa să lunece de pe tampon în jos. Vrei
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
meci de fotbal, dar nici acrobațiile lui Anghel Datcu. Erau chiar și băieți care nu puseseră niciodată piciorul pe gazonul unui teren de fotbal... Rareș se uita atent la fețele din jur. Hei, Rareș! îl striga Radocea de peste capete tunse, agitându-și brațul ridicat. Ai venit să iei premiu' ăl mare? Stai un pic! Hei, Rareș! Două fete de lângă el, umăr în umăr, chicoteau în secret, cu capetele înclinate, tâmplă în tâmplă. Chicoteau și altele. Așteptând cu încordare cele ce aveau
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
studențimii părăsea cu grăbire interogatoriul început și, în toiul murmurelor, se muta undeva lateral, pe un interval dintre staluri, asupra asistentului universitar Grossman. Asistentul Grossman nu mai stătea pe locul de dinainte, ci alerga pe interval în jos, către rector, agitând un ziar deasupra capului. Striga ceva, însă amfiteatrul avea o acustică ciudată și mai ales cei aflați în spatele lui, mai sus, nu-l putură auzi. Dar asistentul Grossman ajungea la masa rectorului urcând în fugă cele câteva trepte și abia
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
bagajul cultural asupra insului care-l deține, fiindcă amprenta livrescului este omniprezentă, putând fi identificată atât în manifestările prozaice ale existenței, cât și în momentele de răscruce ale traseului ontologic al eului. Cuprinzând flash-uri din realitatea contemporană - știri care agită lumea, sau doar observații (pseudo)științifice -, dar și din reminiscențe ale epocii comuniste (muncitorime înghesuindu-se în mașini sordide, îndreptându-se spre locuințe sordide etc.), cartea ridică banalul cotidian, acest amalgam, generator al unui somn incendiar, la rang de artă
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
imun, fiind conștient că, neavând mai mult decât o viață / nu pot avea mai mult decât o frică, iar această complicitate /complementaritate sui-generis e, în consecință, benefică, permițându-i poetului să privească, oarecum olimpian, zbaterile sterile, generate de stupizeniile care agită viețile celor mai mulți, politica, mafiile, teroriștii cei pașnici etc., din moment ce există peste tot numai teama de crize și teama de legi, peste tot / surogate și stres și nevroze, psihoze, intoxicații, / datorii obligații, constrângeri, favoruri, corupții / valorivulgarisme, management și jaf. De aceea
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
scoală și aruncă în foc minunata pătură a starețului, primită cadou de la Veneția și în același timp aruncă în apă (oceanul era aproape) și cizmele cele grozave la care starețul ținea foarte mult. Într-o primă etapă starețul sare nervos, agitat: ”Ce faci frate? Țineam mult la ele. Cum ai putut să-mi faci una ca asta?” Dar, după un timp, îi spune: ”știi, de fapt îți mulțumesc, căci prin fapta ta mi-ai adus aminte că nu trebuie să am
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
mai fie călător. Care să renunțe la condiția de călător. Care să renunțe la așteptare. Să devină ca orice obiect al gării, căci un călător care ar aștepta într-un loc unde nu e nimic de așteptat, care s-ar agita într-un loc unde orice efort e zadarnic, ar strica armonia"... Nu, nu glumesc. Dealtminteri, știu că totul vi se pare bizar. Pustiul nu-l poate înțelege decât cine l-a trăit. Și dacă vă întrebați cum se poate ca
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
de obicei: ― Ai vorbit? ― Da. ― Și totul e bine? ― Dimpotrivă, răspunse ea, e prost. ― Adică? ― Toată lumea e îngrijorată de dispariția mea. Nu mai crede nimeni în istoria cu vacanța. Sânt convinși că am fost răpită sau chiar mai rău. Se agită, mă caută peste tot, adăugă ea, incitîndu-mă, fără să vrea, să-i ating punctul cel mai dureros: ― Te caută cu câini polițiști? Am văzut-o devenind brusc palidă. ― Iartă-mă, uitasem, am încercat să îndrept gafa pe care o făcusem
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
lui fiind în închisoare. Saint-Just a vrut să continue lectura, dar Tallien a venit la tribună și l-a dat la o parte. Și, deodată, îmbătată de acest curaj, Adunarea se dezlănțuie. Strigă și, în vacarmul care izbucnește, Robespierre se agită în zadar, palid, cu buzele tremurătoare. De fapt, bătălia s-a rezumat la puține replici schimbate, după care s-a auzit strigătul "Sîngele lui Danton te înăbușă!"... A fost votat decretul de punere sub acuzare a triumviratului Robespierre, Saint-Just, Couthon
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
până la lăsarea întunericului peste pământ, apoi s-a apucat a-și țese pânza fir cu fir. A așteptat, a doua zi, între două frunze uscate, să-i sară mâncarea în pânză. Liniștit, aștepta cu nerăbdare și deodată pânza s-a agitat; în ea sărise un greieraș. Acesta a încercat din răsputeri să înfășoare vietatea, iar în final a reușit. În altă zi, un copil dorise să-i strice pânza și așa a și făcut; seara, păianjenul s-a ambiționat și a
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
din neferi cire, cu teroris mul sindical și manifestațiile à la Mai 68-ul francez), ororile hooligan-ismului din spațiul britanic (văr bun cu glugismul negru tip racaille din banlieu-rile franceze), apetitul troțkist al „indignaților“ care vor să ocupe Wall Street, agită suburbiile Romei, răvășesc Spania, presează referedumul englez împotriva UE ș.a.m.d. Se visează o Europă socialistă, antiamericană și (deci) filorusă, pradă unor vechi și (demonstrat) falimentare utopii bolșevizante. Egalitarismul ucigaș de valori, relativismul alienant, anticreș tinismul pustiitor de suflete
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]