3,926 matches
-
a-l ucide pe Pamfil Sălăgeanu, deși nu spune de ce și nici nu este clar dacă acesta a fost îndeplinit. Popa avea un puternic instinct de conservare, probabil unul dintre principalele motive pentru care a acceptat să treacă de partea agresorilor. Aristotel Popescu spune că Popa a fost consultat (uneori de Popescu însuși) și internat la infirmeria din Gherla în primăvara lui 1951. Pentru că bănuia că nu este sănătos, nemulțumit fiind de răspunsul lui Popescu că nu are boli organice, a
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
întors și a declanșat bătaia generală, în care Popa nu a reușit să distingă cine pe cine bate. Afirmă că, după încetarea bătăii, au fost împărțiți în două tabere și că a trăit dezamăgiri teribile din această cauză. Din 'comitetul' agresorilor făceau parte Zaharia și Juberian, dar și PBuliman avea să moară la scurt timp după această confruntare, dovedind cruzimea torturilor din Suceava. Păvăloaie ori Măgirescu, foști colaboratori direcți de-ai săi. Enumeră câteva dintre torturile la care au fost supuși
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
după această confruntare, dovedind cruzimea torturilor din Suceava. Păvăloaie ori Măgirescu, foști colaboratori direcți de-ai săi. Enumeră câteva dintre torturile la care au fost supuși: obligați să soarbă mâncarea fierbinte, bătuți individual, într-un crescendo continuu, întrucât echipele de agresori erau mereu schimbate sub pretextul că nu știau să bată, puși să frece podeaua sub greutatea unui bătăuș în cârcă. Popa l-a avut în fața sa la acest supliciu pe Romeo Proistosescu, căruia îi curgea sânge din cap, astfel că
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
l-a chemat la el pe Popa, l-a apucat de gât și i-a dat o palmă peste obraz atât de tare, încât i-a dislocat mandibula. Simțind că nu mai poate închide gura, Popa i s-a adresat agresorului său: Domnule Țurcanu, vă rog respectuos să binevoiți să-mi mai dați o palmă și de partea cealaltă, poate o să-mi puneți falca la loc'. Țurcanu a zâmbit și, ținându-i partea dislocată cu o mână, cu cealaltă l-a
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
împreună cu Sobolevschi, 'Cori' Gherman, Pătrășcanu, Tacu, Blaga, Soroiu, Ghițulescu, Paul Dumitrescu, Beșchea, Murărescu, Vasile Ionescu și alții. A fost torturat începând cu seara lui 6 decembrie de către Țurcanu, Gebac și alți suceveni, iar mai târziu obligat să treacă de partea agresorilor, îndeosebi la Gherla, unde a ajuns în iunie 1950. Numit de Popa 'Țanu' șef al camerei 103, a fost obligat să dea informații despre ceilalți deținuți direct ofițerului politic, prin aprilie 1951 semnând și angajamentul de informator. Fiindcă fusese student
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
colegi din Jilava i-au lăsat pâine la baie, Aristotel Popescu i-a denunțat gardianului pentru că îl ajutau, refuzând să mănânce cadoul primit. A fost, într-un fel, victima absolută a Piteștiului, pentru că, prin torturi îngrozitoare, a fost transformat în agresor doar pentru a fi acuzat că este unul dintre responsabilii crimelor din Pitești și Gherla și pentru a muri în condiții mizerabile în închisoare, fără a-și reveni vreodată sufletește. Gheorghe Popescu Student la Facultatea de Chimie din Timișoara, Gheorghe
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
fost prins în morișca sistemului la Gherla, acționând, într-un fel sau altul, pe tot parcursul șederii sale în penitenciar, deși nu s-a făcut remarcat prin nimic deosebit. A fost o victimă ca oricare alta, ajunsă în poziția de agresor probabil din cauza unei rezistențe mai slabe. Spre sfârșitul lui decembrie 1951 a fost dus la camera plantoanelor de la etajul III, unde mai erau Țurcanu, Popa, Stoian, Murărescu și Livinschi. Menționează libertatea de care încă se bucurau cei din 'comitete', Popa
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
București când a primit o condamnare de 3 ani de detenție. A fost torturat în cel de-al treilea lot din camera 4-spital, fiind introdus în celulă pe 19 ianuarie 1950. Fire sensibilă, total dezorientat de brutalitățile și absurditățile cerințelor agresorilor, care reclamau renunțarea la vechile credințe, a izbucnit: Spuneți-mi, vă rog, fiindcă nu știu cu ce să înlocuiesc acele valori morale. Nu știu încotro s-o apuc. Pe ce m-aș putea bizui, ca să reiau vreodată un alt stil
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
bătăi, șmotru, fandări, sărituri ca broasca, statul într-un picior, mâncatul din troacă pe burtă cu mâinile la spate etc. Pe 8 iunie 1950 a fost transferat din Pitești la Gherla, unde știa că va trebui să acționeze de partea agresorilor. A stat până pe 1 noiembrie 1950 în camera 105 împreună cu lotul timișorenilor, dar și cu alți deținuți: Emil Sebeșan, Ion Soare, Aurel Predescu, Ion Angelescu, Ioan Berghezan, Lucian Plapșa, Traian Niculescu, Gavrilă Latiș, Constantin Onișor, Silvestru Nanu. A fost scos
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
fiind repartizat în 'comitetul' camerei 96, alături de Pușcașu și Murărescu. A bătut în foarte multe camere de la etajul III până la eliberarea sa, în iunie 1951, participând la torturarea mortală a lui Vasile Dumitru. Romanescu era unul dintre cei mai tineri agresori și a cedat relativ repede, probabil din cauza unei constituții mai precare. El a fost rearestat, anchetat, judecat și executat la Jilava pe 17 decembrie 1954, iar în rechizitoriul de la proces a fost atașată o declarație a sa semnificativă: 'Mi-e
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
la oprirea torturilor, doctorul Ion Simionescu a fost o perioadă subsecretar de stat la Ministerul Sănătății în cadrul guvernului Ion Gigurtu (iulie-septembrie 1940). La Canal a fost supus torturilor fizice și morale, după cum au povestit mai mulți martori. Unii dintre studenții agresori de la brigada 13 l-au șicanat permanent. Odată au agățat o funie într-un loc pe unde trecea Simionescu, care s-a făcut inițial că nu o vede; au pornit de aici reproșurile: Ce, te faci că nu vezi funia
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
cu mult zel' la bătaia cruntă de pe 25 decembrie, pentru a-i demonstra lui Țurcanu că nu pactizează cu 'bandiții'. A fost inclus chiar în 'comitetul' camerei, alături de Adrian Prisăcaru, Popa 'Țanu' și alți doi deținuți. A fost folosit ca agresor și în alte camere din Pitești până în martie 1950, când a fost transferat la Brașov, după discuții cu directorul Dumitrescu, colonelul Nemeș și Țurcanu. Nemeș i-ar fi spus că la Brașov vor avea condiții mai bune, vor primi pachete
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
avea ca motiv real cunoștințele temeinice despre implicarea lui Nemeș și a administrației în exportarea sistemului criminal de la Pitești în alte închisori. Iosif Steier (Staier, Stainer, Staer) Puținele informații existente despre el se rezumă la atragerea sa rapidă de partea agresorilor, încă din 31 decembrie 1949. Popa 'Țanu' pretinde că era condamnat pentru trecere frauduloasă de frontieră înspre Ungaria și că trecuse de partea acțiunii fără a fi bătut, la propunerea lui Țurcanu. A torturat la Pitești și la Canal, de unde
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
acțiunii fără a fi bătut, la propunerea lui Țurcanu. A torturat la Pitești și la Canal, de unde se pare că a fost eliberat prin primăvara lui 1951, având probabil o condamnare de 2 sau 3 ani. Ion Stoian Un alt agresor foarte tânăr, dar dintre cei care s-au manifestat în cel mai sadic mod cu putință, Ion Stoian s-a născut la 7 ianuarie 1929 în comuna Vasile Roaită, județul Bacău, și a fost arestat pe când era încă elev de
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
lucrat la tipografia IPA din București, dar a fost rearestat la Lugoj, unde se afla, de Paști, la cumnata sa, și reîncarcerat la 20 aprilie 1952. Nu a beneficiat de avantaje ori favoruri în libertate din cauza colaborării sale cu echipa agresorilor, dovadă fiind faptul că s-a angajat destul de greu. Amintește însă că, în august 1951, a primit vizita lui Vasile Pușcașu, eliberat și el, care l-a întrebat dacă a luat legătura cu Biroul Inspecții din Direcția Generală a Penitenciarelor
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
ar dori să le predea. Șerbănescu pretinde că a avut o încercare nereușită de a lua legătura cu șeful Biroului Inspecții din DGP în toamna lui 1951, fiindcă asta era înțelegerea lui cu Sucegan. A încercat să motiveze și alți agresori înainte de eliberarea sa, spunându-le lui Murărescu, Cerbu, Stoian, Gheorghe Popovici și Pușcașu că și ei vor fi eliberați mai devreme dacă sunt sinceri în acțiune, recunoscând implicit că organele statului erau implicate în bătăi. Mai mult, a afirmat că
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Timaru i s-au întins curse pentru a conduce un program de rugăciuni și povești, care, mai târziu, va fi considerat ședință legionară, ce va constitui prilej de tortură suplimentară. De altfel, când Țurcanu a intrat în cameră alături de alți agresori (Livinschi, Popa, Mărtinuș, Pușcașu, Murărescu, Fuchs, Steier, Rek, Juberian), prima replică s-a legat tocmai de aceasta: ' Ce faceți aici, bandiților? Țineți ședință legionară?'. Timaru și apoi Duduța l-au înfruntat: ' Cine ești tu? Și cum îndrăznești să ne insulți
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
blamând Mișcarea Legionară în procesul său din aprilie 1949, motiv pentru care a primit una dintre pedepsele cele mai mici. Nu este clar dacă a fost sau nu torturat la Pitești, dar se pare că a trecut repede de partea agresorilor, probabil într-o nouă încercare de a profita de calitatea sa de membru PMR. În mai-iunie 1950 a condus acțiunea din camera 3-parter. Totuși, Toldișan nu a fost dintre cei mai sadici. Drept dovadă, la Gherla a încercat să îl
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
cinci la număr) din camera 4-spital dintre 25 noiembrie 1949 și februarie 1950, să îi scoată în camera de baie pentru declarații pe cei bătuți, să îi predea lista cu cei care pot fi folosiți mai departe în acțiune ca agresori, pentru a fi mutați în camere cu regim mai blând, să îi facă o listă cu cei din secțiile muncă silnică și temniță grea care trebuie torturați, dar și să tortureze. Ordinul de a bate l-ar fi primit în
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
eșuată de sinucidere, înghițind var cloros, după care presiunea exercitată asupra sa a fost slăbită. Prăbușit sufletește, a încercat încă o dată să se omoare, dorind să sară în golul dintre scări, dar accesul i-a fost blocat de unul dintre agresori. A participat la manifestările scabroase din timpul Paștelui din anul 1951, iar în luna august a fost transferat la Gherla, unde a lucrat în fabrică. A suferit un accident de muncă și a fost internat la infirmerie, scăpând astfel de
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
s-a ținut la distanță de ei, însă bătaia s-a pornit pentru că Vereșmorteanu a fredonat un cântec legionar. Una dintre victime a bătut în ușă și i-a raportat gardianului ce se întâmpla, dar Dumitrescu a sărit în ajutorul agresorilor și l-a lovit și el pe Constantin Juberian. Bătăile și autodenunțurile au durat până în aprilie 1950. La mijlocul lunii a fost transferat la camera 3-lagăr și menționează că, pe 20 mai 1950, a declarat tot ce știa 'din frică, nu
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
un coleg deținut l-a luat la întrebări, Voinea l-a înfruntat, provocând bătăile. A petrecut jumătate de an în camera 2, în care era șef Titus Leonida, iar la începutul lui 1951 a fost pus de Țurcanu să fie agresorul lotului clujean Blaga-Chebeleu, după care a fost numit planton. Transferat la Gherla în august 1951, a lucrat în atelierul de tâmplărie o lună și jumătate, fiind internat apoi în infirmerie din cauza unui icter negru. Despre ancheta de la Râmnicu Sărat spune
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Zaharia Arestat și condamnat pentru activitatea din cadrul Organizației Național-Creștine din Timișoara, Zaharia era o fire mai fricoasă, conform mărturiilor celor care l-au cunoscut. Această trăsătură l-ar fi determinat să cedeze destul de repede și să se alăture echipelor de agresori, Zaharia fiind descris de mai multe victime drept unul dintre cei mai cruzi bătăuși. În camera 3-subsol l-a luat la ochi pe Vasile Ungureanu, un deținut de 46 de ani care inițiase un grup de trăire duhovnicească în celulă
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
fecalele. După ce toți din cameră fuseseră bătuți și stivuiți, treceau din nou prin torturi, începând din vârful stivei până jos. În nebunia colectivă care s-a instalat, multe metode de schingiuire au fost născocite ori adaptate ad hoc, iar unii agresori manifestau preferințe pentru un procedeu sau altul. Ion Stoian, de pildă, unul dintre cei mai tineri participanți, arestat ca elev, avea o fixație morbidă pentru obligarea victimelor să ingereze fecale de pe un băț, pe care îl mânjea în acest scop
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
și Gherla s-au confundat cu dușmanii ideologici cei mai de seamă ai regimului comunist, o dovadă în plus că întreg sistemul a fost pus la punct înainte de a fi aplicat în închisorile din România. Victimele preferate ale echipelor de agresori erau reprezentanții de seamă ai tineretului legionar și reprezentanții Bisericii, fie ei preoți, fie studenți teologi, viitori preoți. Au existat numeroase cazuri de persoane torturate pentru simpla pomenire a creștinismului ori a ideologiei legionare. Octavian Voinea, de exemplu, a fost
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]