3,112 matches
-
Înainte mergea Oprică, sorbind dintr-uu muc de țigară, scuipând cu sete. Ăilalți, după el, trăgând cu praștiile în vrăbii. Treceau peste grădina oltenilor, săreau gardurile putrede și de acolo tăiau maidanul până la rampa gropii. O, frumos mai era primăvara când albea Cutarida de flori de salcîm! Și mirosea, mirosea... Da căldura așa, ca o mînguere. Copiilor rebegiți de cu iarnă, ce le mai plăcea! Se opreau lângă bordeiul lui Grigore și se așezau turcește lângă gunoieri. Haidacii beau țuică. - Bun basamac
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mâinile din buzunare. Scuipa des, cu scârbă și-avea o vorbă a lui, de-o știau toți: - Bă, dacă dreptatea ar fi o sârmă, aș îndrepta-o eu! Să fi avut cincizeci de ani, da nici nu-i dădeai, deși albise devreme. Obrazul - proaspăt, subțire, sănătos. Se apropia de tejgheaua negustorului și cerea cu o voce puternică de se auzea până în fundul cîrciumii: - Coană Lino, dă-mi și mie o sticlă de lampă numărul doi! Asta era măsura cu care începea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
plasa care-i despărțea, ca și când i le-ar fi dat lui. Începuse să-i placă și ei manglitorul. Era tinere-ltinerel și-o zăpăceau ochii lui veninoși și plini de poftă. Bozoncea se ramolea. Trecuse și vremea lui. Începuse să-i albească părul pe la urechi. Pleca repede, să nu-l mai vadă pe Paraschiv. Și-acum că scăpase, pe ea o căuta. Îi spuse lui Gheorghe: - O să vedem noi ce-i cu legea starostelui. Mi s-a urât să le ia el
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
greșește. Caramangiul zvârli șapca. Părul îi cădea pe frunte. Era ca o fiară, încordat și fioros. Vorbi: - Ai uitat cine-i mai mare peste voi! Șase am îngropat până acum, Paraschive! M-auzi tu? Nu te uita că mi-a albit părul... Se făcu că trece pe o parte și se azvârli. Pungașul se plecă. Pumnul călifarului căzu în gol. O clipă îl avu în mină. Putea să-l împungă dintr-o parte, dar oboseala nu-l părăsise încă. Parcă nu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și-atunci nici negustoritul nu mai mișca. Unii proprietari lăsau pereții netencuiți. Ba, spre Filantropia, se încinseseră și câteva prăvălii. În octombrie care trecuse a dat și un potop de ploaie peste Cuțarida. Prăpădul începuse devreme. Pe la prânz cerul se albise tot. Dinspre margini se adunau norii, vălătuci-vălătuci. Apoi s-a iscat un vânt. Gutuile galbene se scuturau în grădini. Muierile alergau prin curți după rufe. Le luase vijelia cu prăjini cu tot. Alergau și ocărau. Marița se păruise cu o
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
zăpada crescută peste noapte. Chip de te urnește! Erau îmbrăcați subțire, cu niște paltoane jerpelite, de căpătat. Pe Dumitru îl țineau arsuri sub ochi și nu putea să se miște. Zgîrîia din când în când coardele țambalului cu cozile bețișoarelor. Albise tot și parcă se mai subțiase, ca și când i s-ar fi tras tot sângele din trup. - Nu ne lăsați, fraților! se târa la picioarele lor starostele. Nu ne lăsați, nu mai pot nici eu, nici Dumitru... - Cântă, nene Mitică, ceva
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cântați mai departe. Nu se poate să nu scăpăm de aici... - Să nu ostenești! îi striga starostele din zăpadă, înghețat. Lupii se întoarseră, încercară de câteva ori să se apropie de cei căzuți, dar cântecul contrabasului îi speria. 341 Anghel albise și el, și în jurul gurii făcuse o spumă care îngheța, învîrtea înverșunat arcușul, aplecat peste instrument, nemaiștiind nimic... Dumitru privea coaja verzuie a zăpezii și umbrele nemișcate din jur. Mitică Ciolan zăcea cu ochii înțepeniți lângă el. Cum murise, cu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ca para putrezită, tot ai fi tras pe nas! Ușa veche, șuie, abia ținută în țîțînele ruginite, neunsă cu gaz de când lumea, scârțâia lung, și în prag se arăta mama pământului, a de-o 344 seamă cu timpul, Marghioala. Mai albise, te uitai prin ea: obrazul, cum e pergamentul. Nu mai vedea, dar de auzit, tot auzea. Punea palma descărnată la ochi, să n-o dovedească lumina, își subția genele ca o buză și se uita lung pe câmp. - Care ești
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mea. A, oricum, mulțumesc, zise Violet, strecurând agrafa în geantă. E un mister cum am putut s-o pierd. De obicei, nu cad. Pe platforma de servicii? adăugă ea, perplexă. Ce ciudat. Sophie, care se afla chiar lângă ea, se albise la față; ochii ei semănau cu două găuri imense pe fața ei micuță. Violet nu înțelegea ce însemna acest lucru, în schimb Sophie sigur înțelegea. Mă privi un moment, puternic afectată, după care își lăsă privirea în pământ. Desigur, Violet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
sentimentul probabil că era reciproc. —Oricum, m-a înhățat și m-a tras în spate, aici, dedesubt. Lui Violet îi tremura vocea. Întinse mâna; Sophie se și repezise să i-o strângă. Am văzut cum încheieturile degetelor lui Violet se albeau în timp ce aceasta se ținea strâns de tot de mânuța lui Sophie. Mi-a pus mâna la gură, deci n-am putut să țip. La început nici nu mi-a dat prin cap, din cauza șocului. La urma urmelor eram la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
care nu mai era acum decât un șir de ruine arse. Purta o tunică scurtă și sandale decolorate; pe cap avea o cască pe care s-a grăbit să și-o scoată înainte de a mă strânge în brațe. Războiul îl albise înainte de vreme, iar chipul îi era mai colțuros ca niciodată. În jurul lui stăteau vreo doisprezece pedestrași, în veșminte bufante și cu panașe pline de pete, pe care mi-i înfățișă drept frații săi. Abia făcuserăm câțiva pași că un ofițer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
urgență? Ce naiba mai era și asta? Traversă holul și deschise ușa de la bucătărie. Acolo îl văzu pe Edward punându-și semnătura pe o tastatură electronică ținută de un bărbat în salopetă de livrări. —Edward, ce se întâmplă? Păru să se albească la față. —A, dragă. Pot să-ți explic. Pur și simplu trebuia să scăpăm de ele. Ocupau prea mult spațiu; stricau tot apartamentul. Așa c-am făcut-o. Au dispărut. —Despre ce Dumnezeu vorbești? Cutiile alea pe care le-ai lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
prins de o glumă, apoi se uită din nou la ea. Cuvintele nu dispăruseră. Nici nu le citise greșit. Cuneiformele, din perioada vechiului Babilon, se citeau tot Abraham mar Terah anacku. Eu, Avraam, fiul lui Terah. Shimon simțea cum se albește la față. Îl cuprinse un fel de panică grețoasă, începând de la cap, apoi scurgându-i-se prin piept până în măruntaie. Ochii i se bulbucară până când literele deveniră încețoșate și nedeslușite. Eu, Avraam, fiul lui Terah, am grăit astfel în fața judecătorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ai echipei americane de la Ierusalim erau deja treji, ieșiți de sub duș și informați, ea dormea după o noapte albă la bar cu... — Cineva a fost înjunghiat în Ierusalimul de Est noaptea trecută. În strada de lângă bazar. Un comerciant. Maggie se albi la față. —Un comerciant? Ce fel de comerciant? —N-am idee. Asculă, Maggie. Știu că ai încercat să vorbești cu colonialiștii, să afli ce se întâmplă. Dar trebuie să ridicăm miza aici. Se pare că băieții răi din ambele tabere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
o ilustrată veche). Mă văd dintr-odată În uniforma unei școli de instrucție pentru ofițeri: mergem din nou agale spre sat, În 1916, și (precum Maurice Gerald și comandantul Henry Pointdexer) am schimbat hainele Între noi - Iuri poartă pantalonii mei albi sport și cravata cu dungi. În scurtul răstimp de o săptămână al șederii lui la noi În acel an, inventasem o ciudată distracție pe care n-am descris-o nicăieri. În mijlocul unui mic teren circular de joacă, În fundul grădinii, exista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
întreg văzduhul, soarele, pământul cu toate vietățile de pe el și oamenii o așteptau mult. O aștepta nespus de mult și ea cu toți ai casei lor. Afară mirosea a sărbătoare. Pomii și gardul văruiți, cu numai o zi înainte, erau albi și curați, iar primele frunze și mugurii, ce-și îndreptau căpușorul spre soare, parcă o salutau. Pe lângă gard, înfloreau primele flori de primăvară; narcisele, lalelele și stânjineii. Tufa înaltă de liliac înflorit din fața casei, ce se asemăna cu un munte
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
întreg văzduhul, soarele, pământul cu toate vietățile de pe el și oamenii o așteptau mult. O aștepta nespus de mult și ea cu toți ai casei lor. Afară mirosea a sărbătoare. Pomii și gardul văruiți, cu numai o zi înainte, erau albi și curați, iar primele frunze și mugurii, ce-și îndreptau căpușorul spre soare, parcă o salutau. Pe lângă gard, înfloreau primele flori de primăvară; narcisele, lalelele și stânjineii. Tufa înaltă de liliac înflorit din fața casei, ce se asemăna cu un munte
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
a fost inutil, îngrozitor de inutil. Afară doar..." Începu să ciocănească pereții. * Melania Lupu îl văzu prima și tresări. Dascălu semăna cu un diavol, îngrozitor de murdar, cu fața mânjită și părul în ochi, cu hainele sfâșiate. Râdea și dinții îi străluceau albi pe obrazul smead. Dădu cu ochii de Nucu Scarlat și se înspăimîntă. ― Ce-ai pățit? Se răsuci spre bătrâni urlînd: Voi?! Din cauza voastră? Voi i-ați făcut asta! Căruntul gemu. Abia putea vorbi. ― Nu sânt ei vinovați. Lasă arma, te
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
leșina. Inginerul îi examină chipul umflat și râse blând. ― Nici n-ai încăpea. De altfel, se brodește bine. I-o dăm pilotului. ― Hai, Mirciulică, suflă Melania la urechea cotoiului. Mi se pare că o să tragem un pui de somn. Alexandru, albit de groază, îi privea fără grai. Peste ochii maiorului se lăsă o pânză groasă. Strânse tare pleoapele și se sprijini de Azimioară. ― Au măști la ei! Cum dracu'?! comentă stupefiat locotenentul. ― E diabolică! Diabolică!! ― Ce facem? ― Ia legătura cu Ciobanu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Ce lovită este iarna de-o scîntee de ninsoare. - Să-mi rămâi cu bine fată, eu mă duc să cat acum (325) Cele două sori a tale... Se porni din nou la drum, Trece codri de aramă, de departe vede - albind Și aude glasul mândru al pădurilor de-argint. Noaptea-n rouă e scăldată, lucioli pe lacuri sboară, Lumea umbrei, umbra lumei se amestec, se - nfășoară, (330) În pădurea argintoasă iarba pare de omăt, Flori albastre tremur ude în văsduhul tămîet
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
somn mișcă piciorul Ca să-și legene ficiorul. Focu-n vatră se potoale, E-o căldur - așa de moale Și sub candela smerită Ea adoarme zugrăvită; Iar cămașa stă să-i cadă De pe umeri de zăpadă, De pe munții sânului, 95 {EminescuOpVI 96} Albi ca floarea crinului, Așa dulci și plini și dragi, Pe-a lor culmi având doi fragi, Și rotunzi și dragi și dulci, Fruntea pe ei să ți-o culci. Adormise - așa frumos Cu-a ei mâni lăsate-n jos, Sub
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
și a scutura casa cea mică în toate încheieturile căpriorilor ei. Șerpi roșii rupeau trăsnind poala neagră a norilor, apele păreau că latră, numai tunetul cânta adânc ca un proroc al pierzării. Prin acel întuneric des și nepătruns, Făt-Frumos vedea albind o umbră de argint, cu păr de aur despletit, rătăcind, cu mînile ridicate și palidă. El se apropiă de ea și-o cuprinse cu brațele lui. Ea căzu ca moartă de groază pe pieptul lui, și mînile ei reci s-ascunseră-n
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
de argint și bătut cu pulbere de raze. Iară din întinsele pustii se răscoleau din năsip schelete nalte... cu capete seci de oase... învălite în lungi mantale albe, țesute rar din fire de argint, încît prin mantale se zăreau oasele albite de secăciune. Pe frunțile lor purtau coroane făcute din fire de raze și din spini auriți și lungi... și încălicați pe schelete de cai, mergeau încet - încet... în lungi șiruri... dungi mișcătoare de umbre argintii... și urcau drumul lunei, și
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
tatălui lui Tinsley, o șalupă veche, Într-o plimbare până la mica insulă aflată nu departe de plajă. Eram toate Întinse pe puntea din spatele vasului. Era o zi Însorită și cu briză, ideală pentru bronzat. Lauren și Tinsley purtau amândouă bikini albi foarte sumari, pe care Îi foloseau numai pentru bronzat. Își aduseseră de asemenea o geantă uriașă cu ținute de schimb pentru diverse activități nautice, inclusiv costume Hermès pentru scufundări, schi nautic și sărituri. Le-am povestit că Îl cunoscusem pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Întinzând mâna. Vorbea cu un ușor accent francez. —Marci, nu-mi mai spune „Sophie“. —Sylvie este căsătorită cu Hunter, adăugă Marci, exagerând cuvântul „căsătorită“ Într-un fel deloc necesar, m-am gândit eu. La această veste, Sophia păru să se albească În mod evident, În ciuda faptului că fața ei era dată cu pudră albă. Și-a pus o mână pe pian, ca și cum ar fi vrut să-și mențină echilibrul. —Hunter, te-ai Însurat? Întrebă Sophia, privindu-l acuzator. —Poartă verighete la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]