7,971 matches
-
vârstă, exprimau prin oglinzile sufletului lor același lucru, ca două suflete gemene. În opinia mea, era atât de evident acest lucru, că rămăsesem ca hipnotizată privind portretul și nici nu am auzit când Dora a intrat. Cu scaunul acela silențios, alunecase ca o umbră. M-am trezit pur și simplu cu ea alături, privind cu o expresie profundă când la mine când la portretul ce mă fascinase. Când i-am observat prezența m-am întors surprinsă și am salutat-o: - Buona
DOAMNA ,,EINSTEIN' (FRAGMENT DIN ROMANUL INGRID, PUBLICAT ÎN 2015- EDITURA EDITGRAPH) PARTEA I de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368809_a_370138]
-
are rost să tot încercați, Prin planuri mârșave să deveniți mari Căci tot vouă vi se ia, pentru că furați! În lumea asta avem cu toții loc Nu este nevoie de nici o dispută Făcând rău la alții,prin orice mijloc De fapt alunecați voi spre calea abruptă! Suntem toți creeati din același lut Părinți noștri sunt Adam și Eva Furând ,vă izgoniți din Raiul cel Sfânt Trimitandu-va singuri spre Gheena! Referință Bibliografica: Sunt român! / Ellen Ada : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
SUNT ROMÂN! de ELLEN ADA în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368846_a_370175]
-
niciodată o “stare”, ci se schimbă constant sub impresiile integrate evenimentelor trecute. Personajele ei par tot timpul transportate psihologic în trecut, de evenimente prezente. Astfel, mobila uzată creează asupra Doamnei Ramsey din “Spre far”, o impresie puternică, atunci când privirea îi alunecă aspra acesteia. Alte motive și simboluri, în afară de timp, din opera Virginiei Woolf sunt: lumina, drumul, fluturele, barca pe mare, stejarul, toate tributare, sau convergând către motivul timpului, apoi înlănțuindu-se unele de altele, spre a recrea o conștiință universală, ca
TRĂSĂTURI DISTINCTIVE ALE MODERNITĂŢII ÎN OPERA VIRGINIEI WOOLF de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1649 din 07 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368914_a_370243]
-
JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Proza > PUTEREA RAZEI ALBASTRE (1) Autor: Viorel Darie Publicat în: Ediția nr. 1930 din 13 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Puterea razei albastre (1) " Cobori în jos, Luceafăr blând, Alunecând pe-o rază..." M. Eminescu Asta am vrut, asta mi s-a dat! De trei luni și mai bine stau de veghe ca o fantomă în podul Observatorului Astronomic situat în inima munților, departe de oameni și de tumultul orașelor
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1930 din 13 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368955_a_370284]
-
și printr-un șut puternic tip lumânare, i-o trimite lui Fulga. Fulga, ușor că fulgu’, traversează terenul și printr-o pasă dată cu călcâiul, precum la karate, trimite mingea în direcția porții adversarilor. E acolo unul de la Rapid, care alunecă și bagă fără să vrea mingea în plasă! Gooooool! De fapt ... autogol! Doi la zero pentru vlădici! Spre norocul acestora iar începe să plouă torențial! Ambele echipe, în frunte cu românu’ Rusu, o iau la goana spre pergola unde stăteau
PICNIC LA SYDNEY (POVESTIRE UMORISTICĂ) de RALUCA BOGDAN în ediţia nr. 1649 din 07 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368920_a_370249]
-
ne-o ia înainte și noi rătăcim pe-o scară de seară în așteptare. Anna: - De ce se întunecă porțile, de câte ori ascult inima pământului în care mă aflu? Văd scara, ating prima treaptă, totul fuge de sub tălpile pline de mișcare și alunec în golul acela imens dintre trup și spirit. Sufletul îmi zvâcnește dureros. Până în tâmple ajunge zvâcnetul. Nu știu cine-i băutorul de cafea din povestea ta. Ce știu e că sunt actor, cuvânt, scenă, copertina grea care se lasă pe rolurile jucate
CUIB DE PĂSĂRI SPIN (FRAGMENT) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368976_a_370305]
-
timp, "zaiafeturile negustorilor de vieți" amintesc acel balcanism nu întotdeauna benign care internalizează rătăciri și cutremurări. Dacă ar fi numai "albastrul brocart", intens și magnetic, lumea s-ar deschide mai ușor profunzimii frumosului,"Netulburată/ ordinea imperială/ prin a cărei respirare/ alunecăm urcând". Visul și legile sale atât de fluide însoțesc multe din versurile Mariei Calleya. E vorba despre o muzicalitate imanentă învăluind toate mesajele cărții. Poeta preconizează catharsis-ul global menit a se integra funcției ascendente a spiritualității. Fin eclectism nocturn
MUZICALE de BAKI YMERI în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368977_a_370306]
-
Acasa > Stihuri > Mozaic > ÎNTR-O NOAPTE DE AJUN Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 1454 din 24 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului am pironit timpul să nu alunece pe autostrada soarelui dar el nebunul a țâșnit ca o rachetă lepădând una câte una potcoavele lovind în ușa de la șură în care necheza un mânz abia fătat pe-un braț de paie amirosind a pelincuțe cu julfă și a
ÎNTR-O NOAPTE DE AJUN de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369007_a_370336]
-
putem dăinui, să existe această simfonie perfectă; dirijor avem, partitura ne-a fost dată, fiecare instrumentist trebuie să știe să-și acordeze instrumentul pentru un sunet cât mai curat. Menținerea unui echilibru permanent în jurul nostru este necesar pentru a nu aluneca în haos. Am mai amintit cândva de „Teoria Haosului”, de efectul „aripii de fluture”, de cercetările care au dus la concluzia că „cea mai mică schimbare a parametrilor inițiali pot produce un comportament complet diferit al unui sistem complex...”, teoria
ARMONIE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1905 din 19 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368972_a_370301]
-
fund.. A FOST UN MIRACOL, că mai multe minute până să ajungă tatăl lui el a înnotat în disperarea de a-și menține viața!! L-o fi terifiat chiar vocea de care-mi zicea.. De sub hipnoza a reieșit că a alunecat din bărcuță... Apoi, tot sub atenta îndrumare a psihologilor s-a pus la punct o metodă de a le spune adevărul.. Precum că fratele, unchiul lor și tatăl nu a supraviețuit..și, este Îngerul ce i-a salvat..! Planul ingenios
FRATELLO.. (II) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369043_a_370372]
-
o va depăși ușor, își va stinge însă curând mugurii încruntării și va lăsa vălul cald și argintiu al luminii să-i mângâie obrăjorii. Bucuria împlinirii rugii pe care o avea ticluită încă înainte s-o murmure cu ceva nazuri, aluneca cu pași ușori și lini, așijderea iuțimii cu care razele soarelui vor împresura și netezi degrabă crețul încruntării. Slobozi cu un oftat crispat și o bâlbâială încă încrâncenată, abia reținută, un refuz deloc ascuns, nițel răstit iar buzișoarele crude i
ULTIMA POVESTE PENTRU ANAMARIA !... DE ION DOREL ENACHE ANDREIAŞI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370849_a_372178]
-
Sînt dulce-amare aceste amintiri învăluite în candoarea frazei în care înfloresc cuvitele ce desenează amintiri precise, si nu vagi, lunecoase. Citez copios, pentru ca aceste amintiri încep să structureze un român în cele din urmă, un român în care personajul principal alunecă pe fluxul amintirilor, pentru a structura „avatarurile” generației noastre. „Noi am invatat poezii în românește la grădiniță, nu în engleză, ca acum. Cântecelele noastre erau alea cu „Ceață lui Pițigoi”, dar și cele gen „Poporul, Ceaușescu, România...” Pe Moș Crăciun
NOI, CEI CARE „NU ŞTIM NIMIC” de IOAN LILĂ în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370843_a_372172]
-
destul de tare, ne dădeam peste cap și mare curaj aveam de sfruntam orice primejdie ce putea să se ivească în această aventură a noastră! Făceam bătături la mâini, așa de tare țineam mâinile strânse pe brațele de lemn, să nu alunece! El ne-a învățat să fim curajoși în viață, să nu ne fie frică de nimeni și de nimic, nici de întuneric, că nu există bau-bau iar împreună cu mama, după baia de seară, rugăciune și cină, țineau ora de „educație
ACASĂ- FILĂ DE JURNAL de VASILICA ILIE în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370867_a_372196]
-
Te văz pe dedesubt de colbul acela de pudră și ... jur că ești Eu în persoană, aia din vremea în care eram tânără, amorezată și fără minte destulă. Starul planetar abia acum simți un solz micuț și rece de teamă, alunecându-i pe sub cămașa de bumbac - vestimentație ecologică și la modă în vara aceea caniculară. Era aproape convinsă că țața obraznică i-ar fi putut citi, de ar fi vrut, în palmă, așa cum ea, Diva, își punea secretarea particulară să-i
FRAGMENT DE ROMAN, FEMEIE IN FATA LUI DUMNEZEU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370866_a_372195]
-
învesmântate în purpura și aur, miros a sudoare de om. Trucul nu o impresionează. Mărțina știe că este doar o butaforie ieftină, comercială. Colo, un șir de rochii negre, de călugărițe. Alt rând, din mantii albe și cruci sângerânde!! Femeia alunecă și-n vortexul incipient, rece și mai subțire că limba unei spade sarazine, o se lasă că într-o cadă plină cu apă moale de ploaie. Devine ușoară. Imponderabila. Trupul ei fizic vine, pleacă... de la o relicva la alta. Acum
VARA LEOAICEI, FRAGMENT DIN ROMANUL IN LUCRU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370852_a_372181]
-
înfipt într-o parte a nucii și la celălalt capăt al bățului punem momeală, o bucățică de șuncă sau de pâine. Partea cu momeala, era sub strachină. Șoarecele fiind atras de momeală,intra dedesupt pe lângă nucă, trăgea de momeală, nuca aluneca înlăuntrul stăchinii, astfel el era în cursă.Cădeau șoarecii în cursa noastră în fiecare noapte.Ziua nu erau probleme, că fiind noi prezenți, mișcându-ne nu se arătau, noaptea în schimb, cădeau în cursă, mereu. Deseori mă trezeam noaptea, auzindu
INGRID (4)FRAGMENT DE ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370844_a_372173]
-
bucată rumenă, acoperită bine cu muștar. - Ai pe cineva acolo, întrebă el amabil? Vasilica dădu din cap. Nu avea pe nimeni. El zâmbi din nou și începu să-i povestească despre capitală, despre străzi, despre magazine, despre terase, cu privirea alunecându-i ușor peste trupul ei. Fata îl privi, uitând pentru o clipă să mestece. I se părea că stătea de vorbă cu un alt fel de bărbat, care nu semăna nici cu tractoristul care o înghesuise zilele trecute în poarta
VASILICA de MIHAELA RAŞCU în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370971_a_372300]
-
vede apropiindu-se de stație un tramvai galben condus de un Nicu țanțoș și plin de sine. Șinele străluceau sub burnița rece, ca niște linii fără început și fără sfârșit. Vasilica atinse o linie cu piciorul, simțind cum tremurul acesteia alunecă în sus de-a lungul piciorului și i se înfinge în inimă. I se părea că nu mai purta botinele cu toc, ci papucii de gumă furați de la bătrână. Din pachet se ridica spre ea mirosul unic al micilor. Cât
VASILICA de MIHAELA RAŞCU în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370971_a_372300]
-
ele ,mai geloși... - Nu știu ce să zic,mai degrabă ăsta aruncase vorbele ca să vadă cine-i pică în plasă. Și nevastă-mea a picat fleașcă ! I-a aruncat săgeata lui Cupidon și a nimerit-o în plin. Pe urmă discuția a alunecat ușor spre politică,mie nu-mi plăcea subiectul,dar măcar nu m-afecta în mod direct. A doua zi am plecat amândoi să descoperim frumusețile comunei. Am urcat încet spre munte,ea era ca și mine o mare admiratoare a
CÂND DRACULA ÎȘI VÂRĂ COADA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370904_a_372233]
-
mă simt în stare. Mă ia cu amețeli...Încerc să răscolesc prin memorie cum am ajuns aici,între pereții albi ai acestui spital multisecular. Atât de vechi îmi pare. Mi se succed cu repeziciune frânturi de vise, mașina salvării, salvamontiști alunecând rapid în pantă, Marian urcat pe targă în mașină... Și cam atât ! Dar , poate... n-au fost vise ! - Te-ai trezit ? Întorc capul și-l zăresc cu piciorul stâng bandajat în întregime, suspendat în aer . - Unde suntem ? - În Brașov,la
CÂND DRACULA ÎȘI VÂRĂ COADA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370904_a_372233]
-
cine ar cunoaște-o. Gata, Mona! Ce se întâmplă cu mine? Voi face un om mare de zăpadă, așa ca atunci când eram mică și veneam la bunica să-mi petrec vacanța de iarnă” își spune ea și șterge lacrima care alunecă pe obraz * Au hotărât să se căsătorească, dar unde vor locui? -Datorită faptului că lucrez la bar în restaurantul lor, doamna Deac mi-a permis să locuiesc aici, dar după ce ne căsătorim oare ce o să facem? -Lasă, Edith, totul va
JOCUL DE-A VIAŢA 2 de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1928 din 11 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370927_a_372256]
-
ajunge în fața porții, ca să scurteze drumul Tina o ia prin pădure spre casa în care de câteva luni locuia mătușa ei, dar din cauza zăpezii care s-a așternut în ultimul timp se abate de la poteca pe care o știa și alunecă într-o râpă adâncă, de unde oricât se chinuie, nu reușește să iasă afară. „Dumnezeule, ce mă fac?! Dacă nu trece nimeni să mă ajute voi îngheța aici de frig”, își spune ea și simte o durere puternică în piciorul drept
JOCUL DE-A VIAŢA 2 de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1928 din 11 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370927_a_372256]
-
marginea râpei și pe care Nelu îl recunoaște că este al ei. Surprins, el se apleacă și pe când se chinuie să desfacă dintre ramuri fularul o aude vocea fetei care cere ajutor. -Tina! Tu ești? Ce s-a întâmplat? -Am alunecat și m-am lovit rău la picior. -Dă-mi mâna! Apucă! îi spune Nelu, dar din cauza zăpezii când ea se prinde de mâna lui, alunecă și el în râpă. Nelu se așează el în genunchi. -Urcă-te pe umărul meu și ieși
JOCUL DE-A VIAŢA 2 de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1928 din 11 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370927_a_372256]
-
fularul o aude vocea fetei care cere ajutor. -Tina! Tu ești? Ce s-a întâmplat? -Am alunecat și m-am lovit rău la picior. -Dă-mi mâna! Apucă! îi spune Nelu, dar din cauza zăpezii când ea se prinde de mâna lui, alunecă și el în râpă. Nelu se așează el în genunchi. -Urcă-te pe umărul meu și ieși, apoi ies și eu. Cu chiu cu vai, Nelu reușește să ajungă și el la suprafață. -Fir-ar să fie! Slavă Domnului! -Piciorul meu... oftează
JOCUL DE-A VIAŢA 2 de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1928 din 11 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370927_a_372256]
-
Alergând prin verzile câmpii, Regăsește-te fertilă, Reclădește-te din temelii. Primește lumina de la Soare, Izvorâre a Cerului Senin, Pe care o primește fiecare, Mulțumindu-ne deplin. Gândul tău fie imaculat, Petale de la Crinul Alb, Să iubești tot mai curat, Alunecând pe al vieții fald. Nu-ți lăsa inima să sângereze, În tristețe să se scufunde, Sufletul mereu să viseze, Plutind pe ale vieții unde. Referință Bibliografică: ÎNTOARCE-TE! / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1576, Anul V, 25
ÎNTOARCE-TE! de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1576 din 25 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369833_a_371162]