3,081 matches
-
17 august 1940, op. cit., pp. 29-31. 86 v. conferința radio "Despre omul mediocru", 20 ian. 1938, în ibidem, pp. 94-100. 87 Ibidem, p. 95. 88 Ibidem, p. 99. 89 Ibid., pp. 99-100. 90 v. "Timp și anemie", în Cioran, Silogismele amărăciunii, Editura Humanitas, București, 1996, pp. 36-45. 91 Prima variantă a acestui text se află în Ion Dur, Hîrtia de turnesol. Emil Cioran inedit. Teme pentru acasă, Editura Saeculum, Sibiu, 2000. 92 v. Silogismele amărăciunii, ed. cit., p. 39. 93 v.
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
Timp și anemie", în Cioran, Silogismele amărăciunii, Editura Humanitas, București, 1996, pp. 36-45. 91 Prima variantă a acestui text se află în Ion Dur, Hîrtia de turnesol. Emil Cioran inedit. Teme pentru acasă, Editura Saeculum, Sibiu, 2000. 92 v. Silogismele amărăciunii, ed. cit., p. 39. 93 v. cap. "Să cazi din timp...", în Cioran, Căderea în timp, Editura Humanitas, București, 2008, pp. 153-162. 94 Ibidem. 95 v. textul integral, publicat inedit, în Ion Dur, Hîrtia de turnesol, ed. cit., pp. 331-439
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
care se țin de marea familie slavă, pe când germanii stăruiesc prin autoritățile lor consulare pentru cele mai neînsemnate colonii ale lor din Orient și pe când fiecare popor apusean dezvoltă o deosebită Îngrijire pentru naționalii săi din aceste locuri - scria cu amărăciune poetul -, singuri noi ne zbuciumăm În lupte interne pentru cea mai bună formă posibilă a organizării omenești, neavând un ideal de cultură ci cel mult idealuri politice cari nu stau În proporții cu puterile noastre și cari, În loc de a da
Prelegeri academice by Alexandru Husar () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92344]
-
i se părea că niciuna nu corespunde stării lui sufletești, nici una n-ar fi putut să-i redea liniștea sufletească atât de mult dorită. David își alcătuiește singur rugăciunea, pentru a-și exprima adevăratele simțăminte de durere. Cuvintele rugăciunii și amărăciunii păcatului izvorăsc din acel suflet păcătos care a gustat din belșug plăcerea și durerea păcatului și dorește acum din toată ființa lui izbăvirea de el și îndreptarea. Proorocul își dădea seama că păcatul îl coborâse în cele mai de jos
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
lacrimile mele! Cu patimile Tale vindecă patimile mele! Cu rănile Tale tămăduiește rănile mele! Cu sângele Tău curățește sângele meu și amestecă în trupul meu mireasma trupului Tău cel de-viață- făcător! Fierea cu care vrăjmașii Te-au adăpat să îndulcească amărăciunea cu care potrivnicul m-a adăpat. Trupul Tău întins pe cruce să întindă către Tine mintea mea cea trasă în jos de draci. Capul Tău pe care l-ai aplecat pe cruce să înalțe capul meu pălmuit de potrivnici. Preasfintele
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
istorice. Tatăl său, după ce-i ascultă vraja despre revoluția din Rusia, aruncă un „Și dacă n-o fi așa?” Că n-a fost așa o demonstrează valul de suferințe atroce care a învăluit Gulagul. De altfel, Maxim Gorki era întruchiparea amărăciunii. Panait Istrati, mișcat de entuziasmul discursurilor lui Kazantzakis la Moscova, îl vrea prieten. Pornesc împreună la Gorki. Acesta e mai mult decât rezervat, spre indignarea lui Panait Istrati care deborda de entuziasm. Panait Istrati - alt romantic prieten cu Kazantzakis. Sunt
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
noi începeau să presimtă, să vadă în față realitatea: fusesem definitiv abandonați la Moscova, apoi la Yalta, când s-au stabilit sferele de influență. Corneliu Coposu, la curent cu aceste culise, nu-și ascunde nici azi și pe bună dreptate amărăciunea: Evident, loial ar fi fost ca această înțelegere să ne fi fost făcută cunoscută, mai ales că eram aliați fideli Occidentului și să fim avertizați la ce suntem sortiți o perioadă de timp adică discreției Moscovei și deci să nu
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
împreunări odată cu delicatețea discreției depline. Și într-adevăr, cu tot ascuțitu-i simț al autenticității, arhitectul căzu în capcana celui mai pur tertip pus la cale de regină pentru a-și desăvârși iubirea față de el. Auzind grozăvia, își zise cu amărăciune că deschisese cutia Pandorei în trupul ei și că vigoarea celor aproape cincizeci de ani ai săi nu se putea decât înclina demn, fără luptă, dinaintea rapacei animalități. Venise acum rândul lui să piardă femeia ajutată tot de el să
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
o mănăstire, după recluziune, constata că s-au ocupat de acesta 50 de ofițeri și 70 de informatori. Un ofițer avea norma de 50 de informatori pe care-i racola prin șantaj sau oferirea de beneficii. Un intervievat constata cu amărăciune că vecinul de apartament a primit 200 de lei pentru că a dat informațiile trebuitoare. Ce lefuri aveau oare dirigenții și pe cât de puțin se ofereau simpli urmăritori? Oare ce pensii au astăzi aceștia pentru meritele lor? Și care este discursul
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
până la Marea Marmara, într-un adevărat cimitir. E adevărat, erau sătui de pradă, aici în sud-estul Europei, aceste „lifte neîmblânzite”, cum le numește cronicarul bizantin, dar în extremitatea de răsărit a vastului lor imperiu, ei începură să guste din paharul amărăciunii. În anul 1208, Mahomed, sultanul Imperiului Corazmian, invadase și ocupase teritoriul dintre râul Ural și Marea Caspică. Este începutul sfârșitului acestui uriaș imperiu al stepelor, care va mai dura doar 33 de ani, până în anul 1241. Pentru a preîntâmpina incursiunile
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
dărâmarea a peste 40 de mănăstiri ale Ordinului Benedictin de aici și de averile acestora, intrate în mâinile unor laici și clerici de mir. Noile prădăciuni și pagube în oamenii și bunurile Transilvaniei, din iarna anului 1342-1343, au produs multă amărăciune în sufletul tânărului și energicului angevin. De la Vișegrad, unde se afla în decembrie 1342, el se gândi la răzbunare și ceru Papei să-i acorde lui și supușilor dezlegare de a consuma carne în „timpul păresimilor sau în alte zile
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Tocmai dumneata, care, într-o emisiune la PRO TV, aminteai că până și atât de luminatul Thomas Jefferson îi numea pe ziariști «dricari ai vieții publiceă?”. A trebuit să-i reamintesc preopinentului meu că uita contextul în care pomenisem izbucnirea de amărăciune a președintelui american. Ca să nu mai spun că se făcea a nu fi auzit și partea a doua a afirmației mele - că tot Jefferson mărturisea că de ar avea de ales între o țară fără politicieni (guvern) și una fără
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
Doamne ferește, presa are mereu dreptate, ci pentru că e un semn de necugetare să te repezi la ea cu vorbe de ocară. Fără PRO TV, candidatului Emil Constantinescu i-ar fi fost ceva mai greu să devină președinte. Totuși, în momente de amărăciune, omenește ușor de înțeles, Domnia sa a comis eroarea de a da voturi de blam presei. Mai mult chiar, la un moment dat a început să se vaite că alții au mai toată presa de partea lor. Și asta într-o
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
lungi discuții ca și consternarea produsă de către un episod care nu are nici o legătură cu cartea. Dar am amânat să-mi fac publice gândurile despre Marele Șoc, după ce am observat - mai întâi cu un amuzament ușor inconștient, apoi cu o amărăciune îngrijorată - că prea multe din textele avându-l în atenție pe dl Tismăneanu dau azi impresia unui tir concentric. Ar fi stupid să acuz un complot, o decizie prin consens. Numai că linșajul e rareori rezultatul unei decizii colective. Sunt
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
te angajezi în dialog, bine. Nu vrei - e în regulă. Dar nu are cum să-ți strice să vezi ce reacții stârnesc opiniile tale. Se întâmplă că, luați de vântul „defenestrării”, unii forumiști fie vorbesc în dodii, fie își descarcă amărăciunile într-un limbaj prea frust, simțind nevoia să-i calce în picioare (deocamdată doar la figurat) pe cei pe care îi citesc în ziar. Dar asta nu trebuie să determine publicațiile să renunțe la forumurile postate direct sub fiecare articol
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
rând), care s-au stabilit în aceste bogate ținuturi, ale ospitalierului neam românesc. Ei s-au constituit în societăți naționale și internaționale în scopul obținerii de profituri maxime. „Munții noștri aur poartă/ Noi cerșim din poartă în poartă” remarca, cu amărăciune, Poetul. În aceste circumstanțe străinii catolici aveau nevoie de un preot și de o biserică. Astfel, în 1843 părintele Ludovic Bodor, franciscan minor observant, a venit la Ploiești să slujească și să-i învețe pe copiii din comunitate, nu numai
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
urmează maestrul la Răducăneni (1916), Huși (1918), Bacău (unde părintele a activat între 1920-1942). În 1920 „Viața” s-a aflat la Hălăucești, sub conducerea scurtă a părintelui B. Moraru; în 1923, la un deceniu de la apariție, I. Tălmăcel constată cu amărăciune: în ciuda tuturor obstacolelor „numărul acesta de ani înseamnă din partea colaboratorilor, o muncă îndârjită, capabilă de jertfe mari, pentru a putea merge înainte, pentru a putea fi în continuare mijloc de întărire și luminare a poporului nostru, mai ales de la sate
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
mele, roșeam din cauza ei, o vedeam ca pe ceva de ocară, și mă apăsa ca și cum ar fi fost desfrânare. Mi s-a înfățișat o femeie, am posedat-o; și m-am desprins din brațele ei plin de dezgust și de amărăciune"5. La colegiu, cei mai experimentați dintre tovarășii de învățătură găsesc plăcere în a-i iniția, într-un stabiliment din apropiere, pe nou-veniți, dornici să-și piardă cât mai repede stânjenitoarea virginitate. Raitele prin bordeluri, unde tinerii se iau la
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
provenea totuși dintr-o familie protestantă, își recunoscuse în Corydon, în 1922, iar apoi în Dacă sămânța nu moare, în 1924, preferința pentru bărbați. În aceste vremuri suprarealiste, dragostea trebuie să fie "nebună" sau deloc. Tineretul masculin, constată nu fără amărăciune Maurice Sachs, se scaldă într-o atmosferă de destrăbălare și demistificare. "I s-a spus: nu există decât poezie și revoltă, Rimbaud, îngerii și demonii. A fost îndemnat să agațe crucifixe în closete (așa face suprarealismul), să fumeze opiu (așa
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
însă paralizată de teamă, de "prostia-i de fecioară". Pentru Jean, această reacție a Clarei rămâne inexplicabilă, și mai cu seamă umilitoare: Nu vreau să fiu iubitul unei femei care-mi declară că îi e totuna", îi răspunde el cu amărăciune. Din momentul acesta, între ei apare o răceală, și încep neînțelegerile. Când Jean vine în vizită, rămâne "așezat pe un scaun la celălalt capăt al odăii", în loc să se așeze lângă ea pe divanul albastru. Pe "mica sa prințesă" o numește
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
răspândind în juru-i o mireasmă de mentă și șampon, nu stă pe gânduri, atunci când naratorul devine prea întreprinzător, și îl mușcă de limbă atât de tare, încât acesta se îndepărtează de ea urlând de durere. Alta, Elisabeth, își amintește cu amărăciune de sfatul pe care i-l dăduse mama ei într-una din zile. Dacă îți propui să faci din bărbați ce vrei tu, îi explicase, adică "victime, conturi în bancă, viitori soți ascultători [...], trebuie să fii agresivă cu ei, până
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Oricât de sumbru ar fi el, episodul acesta rămâne emblematic pentru anii de după război. Asemenea unei lupe, el face să devină mai ușor perceptibile toate frustrările pe care acest joc amoros le-a provocat bărbaților tineri. Vorbind despre violență, ranchiună, amărăciune, scriitorul prezintă asupra flirtului un punct de vedere tipic masculin. În romanul lui William Styron, punctul acesta de vedere îi aparține lui Stingo, naratorul poveștii și confidentul Sofiei, cel căruia aceasta îndrăznește să-i destăinuiască, în frânturi, trecutul său, greșeala
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
la datorie se transforma în obsesie. "Ca toți bărbații care trăiesc laolaltă și sub supraveghere, ne gândeam mereu numai la asta, devenind tot mai încordați". Fără nicio îndoială, tinerele pieds-noirs se jucau cu această frustrare, umplându-i pe militari de amărăciune. "Îmi amintesc, scrie romancierul, [...] că le doream cu furie, când le vedeam trecând, călare pe motorete, de-a lungul zidurilor unde făceam de gardă și le auzeam vocile răgușite și râsetele ca perlele unui colier făcându-se țăndări, și simțeam
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
se aventurau șovăielnice pe piele. Își amintește de cântecele estivale pe care le asculta pe plajă, A Whiter Shade of Pale al formației Procol Harum, When A Man Loves a Woman al lui Percy Sledge, Yesterday al Beatleșilor. Ieri... Deși amărăciunea și oboseala au început deja să-i sape riduri pe chip, Hervé Prudon simte încă în gură gustul acela "roz bombon, dulce al flirtului", pe care știe totuși că nu-l va putea nicicând regăsi. Acest "început al vieții", această
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
a fost măritată în mare grabă. Cât despre Maurice, acesta "a admis verdictul ca fiind îndreptățit și a suportat durerea cu gândul că pe bună dreptate i se impusese această suferință". Asta nu l-a împiedicat să fie copleșit de "amărăciune", de "resentimente" și să se răzbune dovedind o "asprime plină de cruzime" față de sora sa. În perioada dintre cele două războaie, morala sexuală se mai relaxează, devenind mai favorabilă oricărui gen de cutezanțe amoroase. Sunt acum mai multe domnișoare care
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]