2,969 matches
-
mă puteam gândi și la altceva. Munca era o bună metodă de a-mi distrage mintea de la ale mele. Am reușit să pun mâna pe Salome, care a fost o dulce și, când am vorbit cu ea, mi-a spus amabilă că i-ar plăcea foarte mult să poarte o rochie creată de Thackeray la balul lui Alixe Carter. Am stabilit o programare pentru peste o săptămână. Lui Thackeray i-a plăcut la nebunie ideea de a o chema pe ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
speram că seamănă cu un zâmbet autentic și am spus: „Desigur.“ Exista o posibilitate foarte redusă ca Nina să sune. Era un meteorit, fiind probabil curtată de toți designerii, de la Dior până la Dolce. —Te voi contacta În mod sigur. Ce amabil din partea ta, nu-mi vine să cred, spuse Sophia. Sophia Îl lovi ușor pe Hunter pe obraz. „Pa, dragule“, zise, Într-o manieră familiară. Am luat o gură de ceai și am hotărât să nu mă deranjeze asta. Afacerile pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
nevoie să se deranjeze să plece de la Ritz, nu m-aș deranja. Dar Nina părea să fie reconfortant de cu picioarele pe pământ. Pare atât de drăguță, i-am spus lui Hunter când i-am relatat convorbirea telefonică. Atât de amabilă și de fermecătoare. Absolut deloc ca un star de cinema. — Probabil că se preface, zise Hunter. Actrițele fac asta tot timpul. — Cred că o să arate extraordinar În hainele lui Thack, am spus. — Hai să vedem mai Întâi dacă apare mâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
portbagaj la cele două bătrâne valize Globetrotter bleumarin care erau ale lui Hunter. Dar... nu cred că asta este a noastră. În portbagajul mașinii lui Hunter era o geantă mică de voiaj, care, cu siguranță, nu era a lui. — Fii amabil, l-am chemat pe hamal, poți să scoți geanta asta de aici? Oui, răspunse, Începând să ridice geanta ca să o scoată din mașină. În timp ce făcea asta, o etichetă de bagaje alunecă dintr-o parte a genții. Pe ea scria SOPHIA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
și languroși, urșii schelălăind în pădure noaptea. Vreau să îmi amintesc tot. Și, dacă asta e prea mult, atunci măcar o parte. Nu, mai mult decât o parte. Aproape tot. Aproape tot, cu spații albe pentru părțile lipsă. Taciturnul, dar amabilul Stanley Chowder, experimentat tunzător de iarbă, abil jucător de pocher și un derviș al ping-pongului, pasionat de filme americane vechi, veteran al Războiului din Coreea, părinte al unei fiice în vârstă de treizeci și doi de ani cu improbabilul nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
degeaba dă naștere la gânduri, iar gândurile pot fi primejdioase, un lucru pe care îl va înțelege ușor oricine trăiește singur. După ce am ascultat relatarea făcută de Al senior morții lui Peg, văd în Stanley un personaj pierdut și chinuit. Amabil, generos până la exces, dar care nu se simte bine în propria piele, un om zdrobit, care se străduiește să se adune. Ne luăm la revedere de la cei doi Wilson și le mulțumim pentru ajutor. Al junior promite să mă țină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
-se într-un șezlong de pe verandă, să fumeze și să citească. Constat repede că Stanley nu joacă genul de ping-pong cu care sunt eu obișnuit. Paletele și mingea sunt la fel, dar, în mâna lui, nu mai e o activitate amabilă de salon, ci un sport activ în toată legea, o formă diabolică, miniaturizată a tenisului. Servește cu un topspin devastator, imparabil, stă la trei metri distanță de masă și îmi contrează fiecare lovitură ca și cum aș avea tehnica unui copil de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
înmuindu-l ca să-l poată ucide. S-au schimbat saluturi amicale, comentarii despre vreme, complimente unsuroase la adresa gustului lui Harry în materie de mobilier de birou, referințe admirative la șirurile de ediții princeps așezate ordonat pe rafturi. Cu toată vorbăria amabilă, Harry trebuie să fi fost derutat. Metropolis nu terminase lucrul la manuscris și, în lipsa unui fals complet, pe care să i-l înmâneze lui Trumbell, nu înțelegea ce rost avea vizita de-acum a lui Gordon. Îmi face întotdeauna plăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
întrebat. Ba da, mi-a răspuns David, dar am vorbit cu reverendul azi-dimineață după slujbă și el mi-a dat dispensă specială. Vreau să-ți fac viața cât mai confortabilă, Aurora. Vai, vai, am zis, cum de ești atât de amabil cu mine? Pentru că te iubesc, mi-a spus David. Ieri ai făcut un lucru rău, dar asta nu înseamnă că nu te iubesc. Ca să-și arate puritatea iubirii, s-a întors după un minuat cu o oală de gătit, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
mic WC și un soi de duș, doar că la noi se cere ca dușul să aibă capacitatea de 1,5 metri cubi sau cam așa ceva. Alea nemțești erau prea mici. Am găsit pe cineva la primărie care a fost amabil, m-a ascultat și a zis că e interesant, că o să meargă. Și-mi zice : — Trebuie să încercați, s-ar putea să cîștigați mai mult decît o să vă amendăm noi. Și dacă merge, avem și noi un motiv să schimbăm
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
să fim indiscreți, cu toate că face parte din meseria noastră, dar nu între colegi, o să ne povestiți dumneavoastră când aveți poftă, avem tot timpul, așadar, până atunci... Lui Peppin îi plăcea să-și audă vocea. Neculai Procopiu îl întrerupse: Dacă sunteți amabil să dați o probă, vă spune domnul Peppin Mirto ce și cum, iar când sunteți gata, să veniți cu ea sus, la mine, ultima ușă pe dreapta, cum urci treptele. Vă aștept! Vă salut! Peppin se simțea puțin stânjenit și
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
impozant, cu o burticică bombată, care, pesemne, ținea de soție, și un zâmbet tânăr pe obrazul întins, care ținea de amantă. Veni spre conu Costache, prietenos, cu mâna întinsă, înainte să știe cine e. Iar când află, deveni și mai amabil. Îl concedie pe tânăr cu un gest și apoi dădu imediat informația cerută: — E vorba de un portmoneu cu o cheie de la o casă de fier. Mi-a încredințat-o un amic. — Cine-i amicul, cum se numește? Dar înainte
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
a fi întotdeauna intelectualitatea. După un timp, multe idealuri sunt agresate de celulita. Lipsa de comunicare continuă să fie maladia supremă a omenirii. Dacă am avea mai multe vieți, ne-am bate joc de fiecare. Dar în alt mod. Fii amabil cu cei din rândul cărora, pentru că te vei reîntâlni cu ei la coborâre. Excesul poate fi mormântul voluptății. Prea multe cărți semăna cu o camera goală. Bărbații se însoară târziu, mor primii și tot li se pare căsătoria o veșnicie
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
ar putea fi mascota izbânzii. Râsul tronează încă în clanul învingătorilor. Românii și-au depozitat geniul în glume. Întotdeauna, umorul este fertilizat de imperfecțiunile epocii. Gluma bună flirtează, nu se dezbracă. Este din ce în ce mai greu de deosebit zâmbetul posac de rânjetul amabil. Angajăm actori de comedie. Rugăm - foarte multă seriozitate. Zâmbetul e un semn că viața are totuși un sens. Jovialitatea imbecilă nu este rudă cu umorul. Umorul - această mirodenie a artei. Zeflemeaua pare a fi un concubinaj al aroganței cu prostia
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
el într-un costum asortat la culoare cu al partenerei, subțirel în talie, manierat, cam de aceeași vârstă cu ea și tot atât de volubil. Cu puțin efort și puțină ingeniozitate, până la urmă, amândoi au încăput pe locul cedat. În imaginația tânărului amabil; bărbatul era aracul, iar femeia, căreia îi cedase locul, era vița ce se sprijinea cu respect și recunoștință de protectorul sub tutela căruia se afla. Nici ea vița și nici el aracul, dacă i-ar fi măsurat cineva, ar fi
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
ele în mod spontan își manifestase aceleași sentimente de bucurie alături de ceilalți. Acum nu-i mai păreau străine. Hotărî să le privească cu alți ochi, mai cu atenție, ca pe niște cunoștințe mai vechi. În consecință, mulțumi printr-o privire amabilă și binevoitoare, însoțită de un zâmbet discret, în timp ce se decise să dea mult așteptatul răspuns la observația justă a doamnei Marga, dar care, în același timp, era și o provocare la discuție. Cred că mi-ar trebui o groază de
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
anumite scene, mai ales cea cu toastul pregătit anume de Roji, cică.... Poate că și refuzul Iozefinei. Mai știi? Toate îmi păreau acuma, ca scenele unui teatru de păpuși bine jucat de sforar. O, ce serviabilă era tanti Roji! Prea amabilă. Prea cumsecade. Ce frumos sunau vorbele ei și ce mieroase erau: dragilor, porumbeii mamii. În fine, vocea aceea cântată și altele. Și plasarea lui Gicu Sima la zidul infamiei, fusese cusută tot cu ață albă. Și mai apoi cuplurile aflate
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
asculte, fără să se plictisească, până când bătrânul sclav avea să amuțească pentru totdeauna. în amurgul celei de-a treia zile descoperi o tabără de jaime și sheribe lângă un puț. Erau tuaregi, făceau parte din „Poporul Lăncii“, oameni săraci, dar amabili și primitori, ce se învoiră să-i vândă cel mai bun mehari, sacrificară în onoarea lui un miel din care făcură un cușcuș atât de gustos, cum nu mai mâncase de mult timp, și îl invitară la o petrecere în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
dat fuguța în oraș și mi-am cumpărat un alt stăpân... Ha, ha, ha, ha, ha! Ți-ai cumpărat un alt tiran; un tiran cu ștaif, de Moscova, școlit în fieful stalinismului! Ha, ha, ha, ha!, a izbucnit simpaticul Vasea, amabila noastră gazdă de la Târgul de Artă, care, evident, fusese informat despre accesul meu de "nebunie artistică", dacă e neapărat să dau și citate... Se pare că voi pleca spre Belgrad. Se pare... Noul meu stăpân nu a hotărât încă proxima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Aproape că voia să mă pălmuiască. A dat de înțeles gazdelor că va rezolva problema după vizită, acasă. Își freca mâinile; abia aștepta... Cum să arunci caietul? izbucnește profundul. Cum să?... Tata își toarnă cenușă pe cap, contrazice opinia stilaților amabili cu privire la deșteptăciunea mea: Știți, are o oroare de cărți și caiete. Când le vede, le-ar da foc. Noi ne rugăm la Dumnezeu să termine câteva clase, că poate-l angajăm la Spații Verzi, la Salubritate, știți... Să tundă iarba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
călătorie lungă Împreună! Să ne facem cunoscute numele. Al meu este Peters, iar ea e soția mea, Amy. — Pe mine mă cheamă Coral Musker. — Cere-mi un sandviș, imploră femeia cea subțire. Simt un gol de-mi aud stomacul. — Ești amabilă, domnișoară? Nu cunosc limba. Și de ce, ar fi vrut ea să-i strige, presupui că eu aș cunoaște-o? N-am ieșit niciodată afară din Anglia. Dar fusese suficient de educată ca să accepte responsabilitatea ori de câte ori și În orice formă apărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Însăși cu mai mult decât un amar sentiment de insațietate. Acum, când simțea c-o doare capul, cu mirosul de gin În nări, era conștientă de urâțenia ei congestionată, ura bărbații cu o intensitate răutăcioasă și ura și politețurile lor amabile și prefăcute. — Sunteți doctorul Czinner. Ea luă notă cu o furie crescândă de faptul că el nu se deranjă să-și nege identitatea, oferindu-i neglijent numele sub care călătorea: — Numele meu e John. — Doctor Czinner, grohăi ea la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
bătute la mașină și lăsate În cutia ta de corespondeță. Ea spuse cu blândețe, În parte pentru că toate acestea n-o puteau opri să-i placă evreii pentru discreția lor, În parte pentru că era de datoria unei fete să fie amabilă: — Evreii sunt artiști, nu? Păi, aproape toată orchestra de la Atta Girl e formată din băieți evrei. Da, spuse el, cu o amărăciune pe care ea n-o Înțelese. — Îți place muzica? — Cânt la vioară, spuse el, dar nu prea bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
-și anuleze contractul și să ia locul lui Janet ca Însoțitoare plătită? — Ești atât de drăguță! spuse ea cu voce tare. — Drăguță, spuse Coral Musker, dar nici un zâmbet nu-i Îmblânzi neîncrederea. Să nu exagerăm. Scumpa mea, ești atât de amabilă și de bună! Să știți că sunt. Ea vorbi cu o undă de vulgaritate care ruină pentru moment viziunea domnișoarei Warren. Coral Musker spuse cu aviditate: — Lăsați la o parte chestia cu bunătatea. Mai spuneți-mi o dată cum că sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de spătarul banchetei, picior peste picior. O mână i se juca leneșă cu lanțul de argint. Când unul din soldați Îi prinse privirile, el Îi zâmbi cu blândețe și salută din cap. Oricine l-ar fi luat drept un negustor amabil, care călătorea cu secretarul lui. Myatt, Încotoșmănat În haina lui de blană, era cel care se zăpăcise, amintindu-și de femeia care Îi strigase „Evreu Împuțit“, de privirile santinelei, de insolența funcționarului. Tocmai În asemenea colțuri pustii de lume, printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]