2,910 matches
-
să se schimbe cu unul suedez. Am păstrat frumosul pașaport belgian de culoarea vișinei, pe care stă scris: „L’union fait la force”, ca pe un talisman iubit. M-am simțit bine că personalul de la Invandrarverket, cunoscut pentru felul puțin amabil de a se purta cu străinii, s-a purtat atât de excepțional cu mine. Acum aparțin în mod automat și bisericii luterane, deși eu rămân un credincios fără confesiune - ortodoxia mea fiind o formă emoțională: mama, bunica, monahia Zenovia de la
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
locurile și persoanele care au „jucat” în „filmul” suferinței mele. Nefericitele vizite la spitalele unde m-am umilit sângerând până în apropierea morții m-au luminat asupra propriei mele voințe, care se lăsa ușor înlănțuită de tenebroase pasiuni și prietenii dăunătoare. Amabilii doctori și dragele surori medicale care uneori îmi țineau tovărășie în timpul vizitelor, când rudele și prietenii bolnavilor veneau cu flori și fructe, pentru că scaunul de lângă patul meu era mereu gol, mi-au povestit că eu aparțineam unei grupe sangvine speciale
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
uit adâncul însuși al condiției mele omenești? L-am visat pe Saddam Hussein, avea ochii violeți ai lui Hitler! Asta pentru că Lionel mi-a spus ieri seară la telefon, că există asemănări între cei doi? În vis, tiranul irakian era amabil și ne asigura pe noi, jurnaliștii de la Centrul de Presă, să nu ne fie frică! Asemănarea cu Hitler este total nepotrivită, dacă ne gândim la proporții și la mașina de război imensă și bine pusă la punct a Germaniei hitleriste
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
la bancă, pentru a mă explica în privința datoriilor. Coborând scările m-a întâmpinat vecina Ebba, felicitându-mă pentru ziua îngerului Gabriel. Asta m-a încurajat. Am făcut față întrebărilor: când voi plăti datoriile? Anita Tarre și avocatul au fost foarte amabili cu mine. Am promis că plătesc în fiecare lună 500 de coroane, cu dobândă zero! Martie La TV, imagini din Albania, la Tirana, statuia lui Hogea, fondatorul partidului comunist, doborâtă de pe soclul ei, cu pietroaie. O ploaie de pietre în timpul
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Am fost trei poeți: Elisabeth Rynell, Werner Aspenström (membru al Academiei Suedeze) și eu, care am citit cu forță poemul despre Franciscus, poem ce a făcut o impresie puternică publicului, după cum au scris ziarele din Scania. Werner a fost foarte amabil cu mine, îmi citise poemele mai vechi, mi-a dăruit cartea lui și s-a fotografiat cu mine pentru ziarul local. Seara i-am tradus două poeme din cartea dăruită, citindu-i-le pentru a auzi cum sună în românește
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
spre a realiza pentru anul viitor numărul despre Suedia al revistei Secolul 20. Documentându-mă mereu pentru a lua în piept aerul lui Strindberg, am fost de multe ori la Muzeul său, de lângă casa în care locuiesc, împrietenindu-mă cu amabila doamnă lucrând acolo ca intendent. Ea mi-a pus la dispoziție celestografiile realizate de Strindberg. Este știut că era pasionat de arta fotografiei, mânuind camera de luat vederi altfel decât contemporanii săi, fiind interesat mai ales de a capta spiritul
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
în spatele nostru! A apărut numărul despre Suedia (Secolul 20) la București. Am lucrat foarte mult, inițiativa aparținând mai demult poetei Ioana Ieronim, care se pare că e acum în America. Ambasadorul suedez la București, Ragnar Ängeby, mi-a telefonat, foarte amabil, promițând că-mi va trimite 25 de exemplare ca să le dau scriitorilor suedezi publicați. Mă invită personal în România, pentru a prezenta antologia mea făcută de Ileana (Mălăncioiu) și traducerea Cărții de vise a lui Swedenborg, în curs de apariție
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
cântând, cu mâinile roșii, din flaut, chinezului tânăr făcând reclamă pentru hamburgeri, femeii triste cu câinele care o păzește ca un prieten bun, ca să nu fie lovită sau violată de cei ce nu iubesc. Și, bineînțeles, voi da ceva și amabilului soldat al Armatei Salvării, cel care mă cunoaște deja și-mi zâmbește, atât de frumos îmbrăcat în uniforma lui de înger travestit. Apoi voi spune o vorbă plăcută portarului de la Centrul de Presă, îi voi saluta pe toți colegii, voi
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
nimic. Până la urmă am învins-o, spunându-i că Lionel era tatăl meu spiritual... Apoi, brusc, m-am gândit la cei doi francezi care m-au ajutat la aeroport să găsesc un taxi, madame Marcelle Tessier cu soțul, amândoi extrem de amabili, ca niște îngeri deghizați. Mi-au dat adresa și și-au exprimat dorința, dacă am timp, să-i vizitez la locuința lor din afara Parisului. Sunt profund mișcată de marea lor căldură. Ultima oară am fost la Paris cu René, și
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
să exprime S-ar putea prea bine că nimic nu există Iarna în totul, iarna a iubi În care numai durerea rezistă Și pentru ce îmi bate inima Prin tristețile pe care le îndură Tu care mă aștepți, o inimă amabilă, Nu știi că mă azurez Ca să te reîntâlnesc mai subtilă Sunt soldatul albastru al unui vis Gândește-te la mine pierzând rațiunea Văzând visul care se împlinește Confundându-mă cu orizontul De fiecare dată când ochiul se înalță O, tu
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
întâlniri avute la școală, prima în 2000 și cea de a doua în vara lui 2004, în ambianța ospitalieră, curtenitoare și plină de respect din partea direcțiunii școlii de astăzi (dir. adj. Mircea Agrigoroaie în 2000 și mai ales Viorel Paraschiv, amabilul și sufletistul director principal din 2004), ne-au năpădit gândurile pline de amintiri, de emoții și de mulțumiri, aduse lui Dumnezeu că ne-a purtat de grijă să avem aceste revederi, după o jumătate de veac! Constatăm cu satisfacție că
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
ca după terminarea acelor cursuri să primesc sarcini în fabrică, în activitatea culturală care mă pasiona. Peste câteva zile am fost chemată din nou, tot de către cineva de la serviciul cadre de la Județeana de Partid. Dacă la început acesta a fost amabil și zâmbitor, mai apoi a început să ridice tonul, spunându-mi că refuzul meu va avea urmări nu tocmai plăcute. Atunci nici nu bănuiam ce metode persuasive sunt folosite de către serviciul de cadre al Comitetului Județean de Partid pentru a
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
116 un profesor de la școala din centrul comunei. Toți erau cu mașinile personale și fiecare dorea să fie el cel care să mă ducă la comună cu mașina sa. Slugarnici, cu zâmbetul larg pe figură, erau curtenitori și exagerat de amabili. Acum câteva zile eram o persoană oarecare din primărie, dar, odată avansată primar, eram foarte importantă! În clipa aceea am simțit pentru prima oară gustul plăcut al puterii. M-am urcat într-una dintre mașini, fără preferință și am mers
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
să ocupe o funcție în conducerea inspectoratului teritorial sau cel județean. Era un băiat bun, săritor, harnic. Cânta la chitară, drept pentru care încă de la început a rupt multe inimi și a câștigat simpatia tuturor. Fără a fi pretențios, era amabil, dar sub aceasta se ascundea o mare ambiție. Era tipul de om care știe ce vrea de la viață și care se descurcă oriunde ar trăi. În scurt timp și-a încropit o gospodărie aproape de invidiat și a cumpărat o Dacie
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
eu băiat bun, nu mai erai tu astăzi în fruntea comunei, mititico! Nu dau doi bani pe tine”. Îmi era dor de dumneavoastră. Cum a fost la București? Ați luat cu bine examenele? m-a întrebat doar pentru a fi amabil. Examenele mele luate sau picate erau ultimul lucru care l-ar fi interesat pe secretarul primăriei. Sunt bine, mulțumesc. Ce noutăți aveți?, am întrebat înainte de a intra în birou. Mai nimic important, mi-a răspuns. În mână ținea un tabel
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
de la partid, care însă se și fereau de el. Casierul, fost învățător și acesta, avea casă, o gospodărie prosperă vizavi de primărie. Soția sa, olteancă aprigă, conducea cu mână de fier gospodăria nu tocmai ușoară. El era om bun și amabil, dar ea olteancă iute și deșteaptă, întotdeauna avea ceva de spus și de comentat. Casierul nu ieșea din cuvântul ei. Erau amândoi oameni primitori și masa lor era mereu întinsă pentru oaspeții de la județ, dar și pentru noi, cei de la
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
ne-am deplasat la Brașov, pentru Castelul Bran, Poiană, Biserica Neagră etc. Deși sâmbătă, prim-secretarul de partid al județului, Virgil Trofin, s-a arătat dispus să primească delegația. La ora 11,00 eram la "tovarășul", care a fost foarte amabil în explicații și propuneri de program. Ne-a întrebat unde luăm masa de prânz și i-am comunicat că fusese aranjată de protocolul de la CC la Șura Dacilor. A dat din cap și ne-a informat că recent se deschisese
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
oliță"! M-am pus în mișcare pentru rezolvarea "imperialistului" și am luat legătura cu un "organ" aflat în post în spatele vilei. Îl știam de la alte vizite și i-am spus deschis că sunt în căutarea unei toalete. Mi-a arătat amabil o intrare și m-a condus până la "obiectiv". Când i-am spus că nu pe mine mă "taie", ci pe un ziarist american, mi-a răspuns ferm că nu se poate. Întrebându-l de ce, mi-a explicat că "scârțâie ușa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
cu generozitate la traversarea Oceanului Atlantic. Vorba maestrului Cioran: "Oriunde am fugi, ducem iadul cu noi"! Am zburat cu TAROM-ul până la Frankfurt și de acolo ne-am continuat drumul cu un avion al companiei columbiene AVIANCA. Personalul de bord era amabil, stewardesele minione, drăguțe, deosebite de "luptătoarele de sumo" de la TAROM, majoritatea, în acele vremuri, fiind "nu frumoase, dar bătrâne"! Eram atenți la personal și la restul pasagerilor, încercând să surprindem gesturi, cuvinte, felul de a se îmbrăca... Era primul nostru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
învățământ. O altă categorie de vizite de prezentare erau cele la decanul Corpului diplomatic și la șefii misiunilor diplomatice. Urmau oamenii de afaceri și românii stabiliți în Chile. La Ministerul Relațiilor Externe am fost primit de adjunctul ministrului, un general amabil, corect, stilat! Nu-mi aduc aminte să fi întâlnit, cât am stat în Chile, un general gras, transpirat, obosit, neglijent îmbrăcat. Toți erau supli, eleganți, proaspeți! Era poate și asta o politică! (de menționat că majoritatea fuseseră pregătiți la prestigioasa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
bun preț, dar restul condițiilor nu le îndeplineam nici pe departe. Mai livram piese de schimb cam de 1 milion de dolari pe an unei mari firme chiliene de mașini agricole, pe al cărui proprietar, un om foarte bogat și amabil, îl cunoscusem. Pentru "testarea pieței" și "impulsionare" a venit la Santiago un reprezentant al Uzinei de tractoare din Brașov. Aveam o imagine despre cum trebuie să arate în străinătate un reprezentant al unei țări, chiar și socialistă, fie el om
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
zonele de maxim interes ale regiunii Puerto Natale, situat pe malul golfului "Ultima Esperanza" și "Parque Nacional Torres del Paine" (declarat de UNESCO "rezervă a biosferei") se aflau la peste 200 km de Puntas Arenas, pentru a cunoaște puțin Patagonia amabilul nostru amfitrion ne-a oferit o deplasare cu o mașină de teren la "Fuerte Bulnes", prima așezare din zonă, părăsită și acum reconstituită, aflată la 54 kilometri de Punta Arenas. Peisajul caselor fără geamuri și uși, a bisericii din lemn
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
ne-a oferit posibilitatea de a admira peisajul insolit al Patagoniei, câmpie cât vezi cu ochii, unicele ființe întâlnite fiind lamele guanaco și nandu struții sud-americani, iar în apele strâmtorii, ici și colo, splendide lebede negre! Ne-am despărțit de amabilul Señor Juan Mauricio în Aeroportul "Presidente Ibanez", după mulțumirile de rigoare și după ce primiserăm diplomele de "trecători prin Punta Arenas". Ne aștepta din nou o zi plină de locuri fantastice. Aveam să survolăm timp de 60 de minute Țara de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
respectiv din zonele vizitate -, Partea chiliană punând la dispoziție aria forestieră, asigurând infrastructura de transport și forța de muncă, iar Partea română finanțarea obiectivului și a tehnologiei necesare, precum și asigurarea piețelor de desfacere. Ne-am despărțit în termeni amicali de amabila noastră gazdă și am continuat discuțiile cu delegații la ambasadă. A reieșit că șansele unei colaborări cu chilienii în condițiile precizate erau reduse, având în vedere că România nu putea asigura finanțarea, distanța mare și dificultățile de transport. Asupra continuării
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
făcând schimb de informații cu privire la învățământul universitar din țările noastre. Întrucât urma să plec spre Santiago cu autobuzul la ora 22, 00 (autobuzele prin Atacama circulau, din cauza temperaturii, doar noaptea, pe "răcoare", și erau dotate cu aer condiționat, scaune-pat, bar...), amabilele gazde mi-au oferit o excursie în afara orașului. Am vizitat Salar de Maricunga, străjuit de vulcanul cel mai înalt din lume, Ojos del Salado (6893 metri, intrat în erupție ultimă oară în 1956), Laguna verde, cu superbii ei flamingo, Bahia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]