3,481 matches
-
împreună cu soția mea, de regina Maria, la dejun, la palatul Cotroceni. Mai erau la masă cele două respectabile doamne de onoare, Perticari și Procopiu, doamna și Dinu Brătianu, șeful partidului liberal, George Fotino, primarul Balcicului și generalul Svidenek, adjutantul reginei. Ambianța era așa cum numai regina Maria știa să o facă, plăcută, simplă, lăsînd pe fiecare să spună cîte ceva. Iar ea, era frumoasă, era regină. Cafeaua s-a servit stînd la masă. Valetul a trecut cu platoul cu țigări și țigarete
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
mi le exprimau, dar mai cu seamă, am fost impresionat de evidenta lor îngrijorare de ce se va întîmpla cu ei în viitor. La recepția de plecare, pe care am oferit-o, în casa mea, a luat parte multă lume și ambianța a fost plăcută. Dar o întîmplare neobișnuită, în acea seară, arăta că ceva se schimbase în modul lor de viață. Petre Bejan, fără să mă întrebe, a adus cu el, crezînd că-mi face plăcere, pe Gheorghe Maurer, prietenul lui
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
data apariției volumului de față, în această cauză. Duminică, 10 septembrie. La ora 1230, Mihai și Carol pleacă din București la Scroviștea. Au luat masa de prânz cu Duduia, Ernest Urdăreanu, doamna Malaxa și fiul ei, Costache Malaxa într-o ambianță de „voie bună”. Pe la ora 16, bărbații (Carol, Mihai, Ernest și Costache) s-au dus pe lac să vâneze rațe. Au împușcat 47 rațe. Aceste păsări se vânau „la pază”, vânătorii stând ascunși în stuf și așteptând ca rațele să
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
considerat că zăbava ar aduce doar pierdere și luând puieții de plop, au început plantarea la marginea drumului principal. Unii făceau gropile cu hârlețul, alții puneau stâlpișorii de sprijin, alții legau puietul cu sfori și totul a decurs într-o ambianță deosebit de plăcută. S-au condus după dictonul latin: Totul trebuie făcut la timp!". Drumul arăta complet deosebit. Puieții, ca niște soldăței, stăteau aliniați pe marginile drumului de ți-era mai mare dragul să-i privești. Un elev de clasa a
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
mâinile mele ca niște veritabile jeturi, puternice fire de Kundalini și primeam dinspre ei valuri de frig; eram toți strânși în aceeași mantie vibratorie, rețea covalentă, cu multe valențe. Cam așa decurg ședințele-conferințe de la Arad: o atmosferă caldă stabilită în ambianța livrescă de mai sus, un public căutător, propriu cadrului descris, explozie kundalinică și pace subtilă instaurată într-un final de Nirvana. LINIȘTE, IUBIRE, LUMINĂ! Dacă la sală veneau la început doar câțiva căutători - cel mult zece - la ultimele două întâlniri
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
române. Necunoscând limba română, nu pot să mă pronunț în mod explicit cu privire la producția sa literară; dintre prozele sale care au apărut în traducere franceză și germană am citit numai La nuit bengali și Forêt interdite. Ce-i drept, descrierea ambianței și romanele epocii sunt interesante, dar în nici un caz acestea nu pot fi considerate merite de prim ordin în contextul propunerii sale pentru premiu. Interesele sale literare au ajuns curând pe un plan secundar, în favoarea studiilor de filosofie și știință
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
février 1977. Réception de M. Mircea Eliade”, în Académie Royale de Langue et de Littérature franșaise, Bruxelles, 1977, pp. 16-26. În strânsă legătură cu întreg corpus-ul corespondenței, am constituit o coda complementară, considerând-o absolut necesară pentru întregirea unei ambianțe a acestui schimb epistolar. Ea este subdivizată în trei părți, după cum urmează: Addendum I conține traducerea a trei articole publicate de Stig Wikander în presa suedeză, două dintre ele special dedicate opereilui Mircea Eliade ca scriitor, respectiv istoric al religiilor
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
predecesorul său, nu prea Îndepărtat, e drept cu o dimensiune a paranoiei În minus! -, pe „demonul”, societății. Acuzat de toate relele, deși unele veneau de la cabinetul primului-ministru, mass-media și opinia publică Încă nu se obișnuiseră, nu se „adaptaseră” unei reale ambianțe democratice, unde puterea este Împărțită și schimbătoare. Și dacă sub dictatură, noi, scriitorii, trebuia, uniți cum n-am mai fost nicicând și bucurându-ne de o complicitate enormă a publicului larg, al lectoririlor care, În cei mai buni dintre noi
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
un oraș ultramodern, cu turnuri Înalte (având și misiunea de a atenua imensitatea solitară a „Casei Poporului“). Izolat, au Început să apară asemenea edificii, cu fațadele de sticlă, amintind cartierul parizian La Défense, inclusiv pe Calea Victoriei, unde cam contrastează cu ambianța istorică a străzii. De câțiva ani, se construiește mult, Îndeosebi „turnuri“, și cu predilecție În mijlocul vechilor cartiere, tocmai bine pentru a le desfigura: o mare dezordine urbanistică și prost-gust la discreție. Rămâne doar speranța că această criză de creștere va
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
mai seci. Apoi, desertul. Toate bunătățurile astea ne sunt servite de câteva doamne zâmbitoare, printre ele și ghida care ne povestise mai devreme, cu însuflețire, despre viața lui Mauriac la Malagar. O zi cu două mese, diferite ca stil și ambianță, dar la fel de consistente și foarte potrivite pentru duminica aceasta petrecută la țară. În sfârșit, Thomas Wohlfahrt propune un recital poetic ad-hoc, că doar n-o să ne consumăm timpul doar cu mâncatul și plimbatul în jurul vilei, se cuvine să ne mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
spiritul de aventură al stirpei mele. Tot la etajul I - apartamentele lui Napoleon III. Un lux redundant, inutil: aur, argintărie, mobilier masiv și greu, tapiserii, tavane pictate, candelabre uriașe, plușuri de culoare roșie, oglinzi, multe oglinzi venețiene, vase, console... O ambianță rece și obositoare, din care a fost alungată intimitatea. La etajul II - pictură flamandă, olandeză și franceză. Rubens - o opulență a formelor care marginalizează subiectele picturilor. Autorul Vânătorii de lei nu-mi mai place de mult. Manet, Portretul lui Zola
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
care se frig imense hartane de carne, asistate de bucătărese trupeșe, îmbujorate de efort.... Acum, aici, câteva sute de ani mai târziu, viermuiala slugilor și mirosurile iuți de mâncare au dispărut, totul strălucește, totul e nou, fidel reconstituit, și această ambianță lustruită îți amintește că participi la o înscenare. Urc într-un turn să contemplu împrejurimile: râulețul Nogat, cârdurile de gâște, pașnicele căsuțe țărănești de pe celălalt mal, șoseaua flancată de carpeni și câte mai implică un peisaj rustic, desolemnizat, plasează castelul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
tineri și Novîi nu doar faimoasa Starîi Miasto, cartier cultural și cultual, catolic, unde vechimea și noul dialoghează convingător. Și, în fine, Berlinul, relansat în arhitectura noii Europe ca oraș-nucleu, uluitorul Sony Center (am ajuns, așa cum dorea Vasile, și în ambianța fantastică, de navă cosmică, a Centrului), Alexander Platz și Kürfürstendamn, un Champs-Eliseés german, Biserica Sfintei Edwiga de lângă Bebel Platz, ale cărei uși se deschid singure, cu celulă sensibilă, la prezența vizitatorului... Și Catedrala (ce a rămas nedistrusă) Wilhelm Kaiser, Palatul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Brătescu-Voinești, de arhiereul Tit Simedrea, de alții, pe care le și notează în carnete. Îi repugnă comportamentul actorului Ștefan Ciubotărașu de la "Naționalul" ieșean care pălmuise o "elevă" de Conservator și nu recunoștea. Travestit în cuconu Ilie (Leu), Sadoveanu consideră că ambianța de la "Capșa" nu e "tocmai boierească". Noncitadinul stabilit la București, om al pădurilor și apelor, e stingher. Lui G. Călinescu, care-l revăzuse în redacția Adevărului literar (la 3 februarie 1937) i se părea plin de vanitate și superbie: Se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
în lupta crâncenă cu dușmanul de clasă", real sau născocit, al celor formați în spiritul dictatorial al lui Stalin, ci a unui tânăr, crescut și format ca activist de partid în condițiile dărâmării cultului personalității de către Nikita Hrușciov și în ambianța specifică etapei brejneviste. Acesta era Mihail Gorbaciov. Îl cunoșteam pe Gorbaciov, era o persoană carismatică, cu atitudini mult mai liberale comparativ cu oricare dintre predecesorii săi. La întrebările firești ale colegilor de la Direcția de protocol, mi-am permis să exprim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
știam cât de pregătiți puteau fi spaniolii să înfrunte zăpada, dar am ținut emoțiile pentru mine, ca să nu fiu ridicol. Am plecat la ora convenită, am parcurs o parte din oraș, în condițiile unui trafic redus, ceea ce dădea alte valori ambianței citadine, și am ieșit în autostrada care era foarte circulată, în ciuda zăpezii care își făcuse pe spațiile verzi un strat destul de consistent, dar nu alarmant. Autostrada, care duce spre Salamanca, era curată, doar umedă de la ninsoarea care nu înceta să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
similare cu vestita Capelă Sixtină de la Vatican. Situat la poalele Munților Sierra de Guadarrama, complexul muzeal oferă satisfacție estetică oricărui vizitator prin varietatea realizărilor artistice capabile să răspundă cu competență oricărei pretenții culturale în domeniile arhitecturii, sculpturii, picturii sau chiar ambianței naturale. Este însă un capitol la care personal am suferit: Escorialul nu poate fi perceput cu întreaga sa dotare în câteva ore, el merită să fie vizitat de mai multe ori și fiecare vizită pregătită amănunțit dinainte, pentru a nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
neoavangardismul unor douămiiști (Marius Ianuș) se află în compania unor șlefuitori ai versului clasicizant (Tudor George, Romulus Vulpescu), beatitudinea angelică (Constanța Buzea) se alătură dezolării negre ca smoala, inconformismului rebel în absolut (Ion Caraion, Adrian Alui Gheorghe, Aurel Pantea), "microrealismul" ambianței domestice moderne (Constantin Abăluță) ia contact cu ecoul bocetelor și ritualurilor imemoriale (Cezar Ivănescu, Liviu Ioan Stoiciu), celebrarea religioasă (Paul Aretzu, Adrian Popescu) nu exclude răsfățul întru pornografie (reciclatul Emil Brumaru, o seamă de poeți tineri). Până și poezia "de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
desigur, frecventator cât de des s-ar putea al locurilor plăcute de întâlnire cu amicii literari, autor de cărți, altele decât cele pe care le-am scris în realitate, dar altele din pricina altui conținut de viață și probabil și din pricina ambianței în care aș fi (supra)viețuit. Oradea e mai aproape, în kilometri, de Vestul consacrat al Europei, decât de Bucureștiul care e, vrem nu vrem, tot capitala unei țări din Est. Ce desparte Oradea literară de Bucureștiul literar? Ce le
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Despre indicii mai vechi, cu greu se poate vorbi în capitala Molodovei. Mai înainte îi descoperim pe meșteșugari. Orașului nu-i lipsec brutarii, croitorii, cavafii, cizmarii, lemnarii, berarii, pantofarii, lumânărarii, morarii, caretașii, butnarii, cojocarii, ș.a. Iașii, cu “uliți” prăfuite, oferă ambianța necesară desfășurării unor asemenea activități economice, aproape exclusiv axate pe servicii, în detrimentul producției. Cu toate acestea, se prefigurau și excepții. Nicolae Iorga amintește despre o veche manufactură de textile, care a funcționat lângă Iași, la Chiperești, încă din 1766, sub
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
Moașa, în spațiul românesc, a deținut, în aceste condiții, rolul de principal factor determinant sau oricum, puternic interesat în evoluția natalității și continuității populației autohtone. Aspectele magice, preluate de la multiplele generații precedente, au întreținut în jurul acestui personaj medico-social central o ambianță oarecum magică. Moașa se pricepea la vrăji și era suspectată de a fi vrăjitoare, dar, datorită spiritului ortodox mult mai îngăduitor și mult mai puțin sever decât era în părțile occidentale europene în spațiul nostru nu s-au semnalat ororile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
Lângă Doamna de la Callatis, se găsesc un număr de instrumente de argint, de mică chirurgie, și câteva chiurete pentru chiuretaj. Neîndoielnic, Doamna de la Callatis, despre care unii arheologi (I. H.. Crișan) au afirmat a fi o zeiță, era o moașă. Ambianța monumentală, atmosfera de festivitate grandioasă la înmormântare etc. sunt mărturiile cultului moașei antice (aici, în jur de 100-200 a. H.), care, probabil, fără fastul roman, există și în lumea antică și medievală din teritoriile care au devenit românești. Doamna de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
purtau scufii care mai acopereau uneori tunsoarea inestetică. La Golia exista un număr de 38 scufii inventariate. Îmbrăcămintea de protecție a personalului număra 24 de halate și o pereche de "pantaloni de portar", probabil pentru iarnă. Și acest capitol demonstrează ambianța cenușie, uniformitatea, rigiditatea penitenciară a vieții cotidiene din Ospiciul Golia. Îngrijirea medicală în primii ani de funcționare a Ospiciului era sumară. Ca obiect cu caracter medical în 1856 se menționau: "1 irigator (sic), 1 glistiur mic (sic) și 15 măsuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
pe săptămână, păstrându-se bineînțeles cu cea mai mare sfințenie zilele de post. Este caracteristic pentru acest ospiciu că munca de îngrijire medicală era lăsată în seama maicelor, fapt puțin obișnuit la acea dată. Se degajă, ca atmosferă generală, o ambianță blândă, de gospodărire în comun, de mare familie. Nu se cunosc medicamentele utilizate și nici nu se poate reconstitui o situație a bolnavilor pe diagnoze și pe teritorii de apartenență. Inventarul cuprindea câte două halate și cămăși, "cămeșoaie", pentru fiecare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
lipsea nici la Iași. Același autor, Gh. Năstase, își amintește că, deseori, undeva, "din Țicăul care luneca pe nesimțite la vale, seara, văzduhul era aromat de liliac, iar balurile, întrunirile, manifestațiile la care se cânta majestuos "Gaudeamus igitur" mențineau această ambianță, amintind de un burg tipic universitar. Ne cunoșteam cu toții între noi, era multă prietenie între noi, iar pe profesori, care ne cunoșteau cu toții, îi respectam până la venerație". Continui să răsfoiesc manuscrisul profesorului Gh. Năstase. Îmi vine foarte greu să aleg
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]