2,824 matches
-
comunicativă. Și aceasta pentru că zona comună a celor două repertorii de semne „adulte” (de așteptat fecundă și germinativă pentru o autentică intercomunicare), obținută însă spontan, la întâmplare, poate implica în mod nefericit tocmai subzone „diluate” din „vocabularul activ” ori porțiuni ambigue și cu o slabă potență de semantizare din zona de graniță dintre „activ și pasiv”, precară, oscilantă și pulsatorie, derutantă sub aspect funcțional, așa cum s-a menționat deja. Dacă „profesorul” pentru adulți/formatorul (al cărui repertoriu de semne este de
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
inspirată și oportună în subzone optime ale repertoriului de semne ale partenerilor de comunicare, apar destule probleme. Astfel, ea poate eșua cu ușurință (fără a conștientiza acest lucru și fără a înțelege cauzele) într-un areal, creat ad-hoc, de înțelesuri ambigue, contradictorii și dezorientate de ambele părți, putând apărea redutabila „barieră de tezaur”, când adultul nu sesizează semnificația unui mesaj, în ansamblul lui, deși surprinde înțelesurile tuturor părților componente (Adler și Towne, 1991). Aptitudini semnificative pentru reflecție și demersuri criticetc "Aptitudini
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
referențiale și ne ajută să construim și să înțelegem realitatea. Desigur că, în procesul devenirii noastre, structurile pot fi reconstruite, adaptate, dar sunt puternic determinate cultural și social; - contingentă: învățarea ce se produce la un moment dat poate să fie ambiguă, enigmatică, scăpând parțial controlului conștient. Nimeni nu poate pretinde că este capabil să „citească gândurile”, care, uneori, nu sunt clare nici pentru noi; - autoreferențială: referințele pentru ceea ce este important, semnificativ și relevant pentru noi acționează ca un filtru de decodificare
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
comunicativă. Și aceasta pentru că zona comună a celor două repertorii de semne „adulte” (de așteptat fecundă și germinativă pentru o autentică intercomunicare), obținută însă spontan, la întâmplare, poate implica în mod nefericit tocmai subzone „diluate” din „vocabularul activ” ori porțiuni ambigue și cu o slabă potență de semantizare din zona de graniță dintre „activ și pasiv”, precară, oscilantă și pulsatorie, derutantă sub aspect funcțional, așa cum s-a menționat deja. Dacă „profesorul” pentru adulți/formatorul (al cărui repertoriu de semne este de
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
inspirată și oportună în subzone optime ale repertoriului de semne ale partenerilor de comunicare, apar destule probleme. Astfel, ea poate eșua cu ușurință (fără a conștientiza acest lucru și fără a înțelege cauzele) într-un areal, creat ad-hoc, de înțelesuri ambigue, contradictorii și dezorientate de ambele părți, putând apărea redutabila „barieră de tezaur”, când adultul nu sesizează semnificația unui mesaj, în ansamblul lui, deși surprinde înțelesurile tuturor părților componente (Adler și Towne, 1991). Aptitudini semnificative pentru reflecție și demersuri criticetc "Aptitudini
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
Radu Gabrea, cel fără de care nu aș fi dat ochii cu lumea filmului, l-am avut aproape, în anii de studiu, pe maestrul Alexa Visarion. Tedy NECULA Puncte mobile Un neliniștitor vorbitor care inițiază continuu fire de dialog fragile, nedeterminate, ambigue, transgresând descifrarea localizată. Alexa Visarion nu fixează un enunț într-un punct fix. Nu crispează un șir de cuvinte într-o unică perspectivă semantică. Solarizează sensurile unui text, unui spectacol, în sensul în care le dă o necesară luminozitate, fără
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
despre acribia cu care sunt dinainte trasate mișcările de aparat, despre respectul pentru gestul esențializat până la hieratism. Și mai vorbim despre cum Alexa Visarion știe să exploateze pentru ecran exercițiul actorului de teatru, insistând neanța în trăire și pe relațiile ambigue între personaje. Înainte de tăcere nu este o ecranizare a nuvelei lui Caragiale (În vreme de război), ci o reconstrucție a prozei celei mai profunde a lui, aceea în care fantasticul capătă substanță dramatică. Și vedem cum, încă de la început, regizorul
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
în societate . lectura caragialeană până la descoperirea și fixarea în conștiințe... ...Năpasta este un film despre cauzele ratate în numele unui ideal, despre vinovăția ispășită prin nedreptate, despre șansele pierdute sau câștigare ale eliberării, ale purificării unor suflete traumatizate de un climat ambiguu. Pentru a ajunge aici Alexa Visarion a străbătut un drum lung, fiecare montare teatrală fiind, practic, o etapă... A demontat, piesă cu piesă, apoi, însuși mecanismul justițiar al vremii, subliniind... seninătatea absolută a lui Ion, de pildă, fiind cea mai
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
discuție a condiției omului supus greșelii, neputinței sale de a înțelege relația tainică, misterioasă, dintre voința bine intenționată și fapta vinovată. (Elena Saulea) Dorel Vișan în Gheorghe învățătorul, E. Mihalache Notarul și Radu Panamarenco Jandarmul Limpede și în același timp ambiguu, cinematografic, dar folosind un masiv împrumut din arsenalul teatral, expresionist și totodată de o incontestabilă modernitate, localizând drama (focalizând-o, mai bine spus) și în același timp făcând să iradieze tragic în timp, Alexa Visarion se dovedește și în Năpasta
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
și fragilă livadă, în timp ce Firs moare. La mijloc, un spațiu sugerând deopotrivă o casă și un teatru, cu elemente disparate: un pian, o oglindă, un cufăr, un căluț de lemn zburător, perdele, rama unui tablou, câteva reflectoare. Peste acest univers ambiguu, în care teatrul și lumea se întrepătrund, cerul este un uriaș candelabru. Acest loc este un pustiu nelegat de Dumnezeu, unde eroii îsi risipesc în deșert zilele. Timpul lor este fără eternitate. Viața lor e pretext pentru evazionisme și exhibiționisme
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
voi găsi niciodată in integralitatea ei, cum personajul filmului nu va face niciodată filmul visat. Toate înțelesurile baladei sunt prezente în elipse, în exformații. Filmele mele de până acum se rostuiesc în ANA. În aceasta naratiune pulsează relația bărbat femeie, ambiguă, fluidă, sacră, violentă, mereu aceeași și niciodată la fel... În ANA, erotismul este prezent în toată necuprinderea sa, se simte, se adulmecă... doare, cheamă, dar nu se vede, nu se făptuiește, e tentație, vocație...Personajul fetei e nou în familia
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
am format, am luptat pentru felul nostru de a face teatru. După primele 3-4 spectacole m-a interesat revenirea la un text al unui autor ce mă obseda încă din perioada studenției: Caragiale; nu marea comedie tragică, ci zona misterioasă, ambiguă a dramei. E vorba de Năpasta, una dintre puținele tragedii ale dramaturgiei românești. Făcusem la clasă, încă în anul II, un fragment din această piesă, apoi încercasem la Piatra-Neamț o primă versiune spectaculară pentru examenul de licență. Nu a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
găsi niciodată, cum și personajul filmului nu va face niciodată filmul visat. Toate înțelesurile baladei sunt prezente în elipse, în exformații. Filmele mele de până acum se rostuiesc în ANA. În acest perimetru fascinant și trist pulsează relația bărbat femeie, ambiguă, fluidă, sacră, violentă, mereu aceeași și niciodată la fel cum spuneam cândva. În ANA, erotismul este prezent în toată necuprinderea sa, se simte, se adulmecă... doare, cheamă, dar nu se vede, nu se făptuiește, e tentație, vocație... Personajul fetei e
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
pe care le deține în acel moment, prin structurile economice (industrie, agricultură, păduri), prin organizații administrative sau umanitare, prin limbă, obiceiuri, clase sociale, etnii. 3. Procesele de comunicare 3.1. Claritate Mesaje clare, consistente, congruente (cuvânt și acțiune) Clarificarea informațiilor ambigue: caută adevărul, vorbește adevărul 3.2. împărtășirea emoțiilor împărtășirea unei varietăți a trăirilor (bucurie, durere, speranțe, teamă) Empatie reciprocă, tolerarea diferențelor Asumarea propriilor trăiri și comportamente (nu dă vina pe alții) Interacțiuni plăcute, cu umor 3.3. Soluționarea prin colaborare
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
nivelul Întregii societăți, cele de club sunt accesibile la nivelul unor subgrupuri ale comunității respective, iar bunurile private sunt accesibile la nivel individual. Ar mai trebui remarcat faptul că, uneori, apartenența unui bun la una dintre aceste clase poate fi ambiguă. De exemplu, pensia ar putea fi considerată un bun de club, căci este accesibilă doar unui subgrup de indivizi, și anume celor care au Îndeplinit o anumită vârstă și au Împlinit un anumit cuantum al contribuțiilor la fondul de pensii
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
sectorul de sănătate din România Granița dintre ceea ce poate fi tratat drept corupție, pe de o parte, și management defectuos, lacune legislative, finanțare publică insuficientă, comparativ cu costurile În sistemul de sănătate, pe de altă parte, este de multe ori ambiguă. Simpla introducere a mai multor reglementări În domeniul farmaceutic sau al achizițiilor poate lăsa neatinse practicile ce conduc la fraude și risipa de fonduri publice. În primul rând, factorii de decizie din Ministerul Sănătății trebuie să fie angajați În reducerea
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
costurilor. În prezent, În România, există o dispută privitoare la avantajele și obiectivele sociale pe care le angajează managementul public al spitalelor, comparativ cu, să zicem, externalizarea managementului către firme private. Se argumentează că managementul public este slab din cauza distribuirii ambigue a responsabilităților și a presiunii politice. În plus, nu există fonduri pentru pregătirea personalului, astfel Încât administrarea spitalelor să fie eficientă, ceea ce, Împreună cu legislația precară și cu oportunitatea mare pentru practici corupte, conduce la pierderi semnificative. În fapt, problema În discuție
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
femeilor (reprezentând cel puțin jumătate dintre beneficiari), au evidențiat, În funcție de tipul de politică selectată: pentru cele din domeniul egalității/non-discriminării, disfuncționalități datorate definirii sau operaționalizării defectuoase a conceptelor, impreciziei sistemului de valori/ignorării efectelor morale sau, pur și simplu, formulărilor ambigue, lipsei acute de expertiză În problemele privind dimensiunea socioculturală și politică a genului, absenței feedback-ului instituțional eficient și non-formal, absenței designului instituțional și a instrumentelor adecvate de implementare; pentru politicile din alt domeniu, considerat neutru din perspectiva genului, că
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
din practică; au fost evocate discuțiile considerabile care au avut loc cu privire la sensul expresiei "cu caracter internațional", folosită de Convenția de la Haga din 15 iunie 1955, dar care nu avansează nici o conotație pentru aceasta, în art.1 alin.(4) dispunând, ambiguu și negativist, că "numai declarația părților referitoare la aplicarea unei legi sau la competența unui judecător ori a unui arbitru nu este suficientă pentru a conferi vânzării caracter internațional" (este însă necesară? la răspunsul afirmativ, Convenția ar fi superfetatorie...), ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
care nu este admisă din punct de vedere formal decât după ce a fost "ratificată" legislativ. " Situația era mai simplă în legătură cu drepturile civile, care puteau fi exprimate mai ușor ca drepturi individuale. Generațiile ulterioare de drepturi sunt mai complexe și mai ambigue. Nu se distinge clar cine este beneficiarul și cine debitorul, cine este subiectul dreptului și cel al obligației corelative." (V. Dimitrijevič, op. cit., p. 66) 17 V. și J.Galtung, A.H. Wirak, Human Needs and HR A Theoretical Approach, în
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
nume, filosofii moderni tind s] vorbeasc] despre necesitatea „mâinilor murdare” în politic], aceasta însemnând c] vocația pentru politic] oarecum le cere pe bun] dreptate celor care o practic] s] încalce importante standarde morale care prevaleaz] în afara politicii. Sunt multe aspecte ambigue privind ideea c] politică este o excepție de la ordinea moral], precum faptul c] m]rturiile istorice ofer] motive suficiente pentru a dori o cercetare minuțioas] moral] în particular care s] fie în leg]tur] direct] cu activit]țile politicienilor. Nici
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
masivă. Schița schimbărilor structurale pe care o vom face în cele ce urmează are în vedere trei dimensiuni: cea politică, cea economică și cea tehnologică. Sistemul politic adoptat în 1990 în România s-a dovedit a fi o combinație originală, ambiguă, de sistem democratic de tipul republicii parlamentare (bicameral) cu sistem de tipul republicii prezidențiale. După aproape cinci decenii în care libertatea politică a fost suprimată 18, singura opțiune politică fiind "partidul unic", revoluția a adus o euforie în direcția activismului
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
că după răsturnarea lui Ceaușescu, noii lideri de la București și-au reafirmat imediat nu știm dacă din lipsă de viziune sau din inteligență politică, pentru a evita posibile intervenții externe fidelitatea față de Tratatul de la Varșovia; nu trebuie să uităm atitudinea ambiguă, mai degrabă pro-rusă a președinției române, care în 1993 declara că urmărește intrarea în NATO, iar în 1994 declara că dorește o relație apropiată cu Moscova (vezi și Groșu, 2006). Abia în 1995, opțiunea pro-Occident devine fermă: în 22 iunie
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
am preferat să-mi arăt antuziasmul de altfel sincer pentru piesa aflată, comod, în imediata noastră apropiere, a maestrului și a mea. Cum? a sărit ars complimentatul, dar astlaltă nu-ți place? Gata să mă ia de rever în nu știu ce ambiguă toană: de autentică indignare sau de șagă humuleșteană. Soiul acesta de orgoliu nemăsurat are și el motivația lui, nu? Dacă e produs de insul care se zbate în marginile insignifiantului, atunci chiar și bruma de haz jucat e penibilă, de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și permanent), pe esplanada ieșeană dintre Teatru și Mitropolie. La tot cîteva minute, cerul e sfîșiat de supersonice negre, în tandem asurzitor, de joasă altitudine, pe cînd în înalturile tăcute, avioane minuscule desenează, pe același cer, dîre albe, duble: senzație ambiguă, de securitate, asigurată de statutul cu atîta greutate NATO, dar și de vagă spaimă în mijlocul unei lumi pîndite mereu de agresivitate. Dacă așa stau lucrurile sus, aici, jos, motocicliști din pelicule horror sparg, în grupuri demente, liniștea bulevardelor, făcînd parte
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]