5,855 matches
-
dacă se Întâmpla ca o anumită persoană să aibă un dosar perfect, cu tată muncitor, dar ungur sau evreu, persoana respectivă nu se mai califica. Mircea Mihăieș: Deci etnia bătea orice. Vladimir Tismăneanu: Iar etnia era definită aproape rasist. Unii amici nu știu că sunt de origine evreu: nu Îmi port evreitatea ca pe un blazon, după cum nu o neg, ci mi-o asum cu toate implicațiile pe care le-ar avea pentru un intelectual critic secular, cum mă definesc. Nu
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
un blazon, după cum nu o neg, ci mi-o asum cu toate implicațiile pe care le-ar avea pentru un intelectual critic secular, cum mă definesc. Nu sunt religios, ci superstițios! - sunt două lucruri diferite. Am Întâlnit În discuții cu amici de-ai mei utilizarea unor cuvinte sau calificative legate de minoritățile naționale din România, evrei sau unguri, care m-au șocat. Mi s-a Întâmplat de-a lungul anilor, și nu sunt singurul. În unul dintre cele mai importante texte
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
despre care se uită adeseori ce a fost, este „Primăvara de la Praga”. Sigur că a fost o Încercare de reformare a comunismului din interior, bazată pe iluzia socialismului cu chip uman, dar În discursul politic al lui Dubțek și al amicilor săi din perioada respectivă, reformatorii de la Praga, exista un element foarte important, care a fost uitat: cerința de a se pune capăt politicii din spatele ușilor Închise. Această politică este una În care majoritatea populației nu are practic habar ce se
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
Portocale din Maroc, București, 1970 (în colaborare cu Dumitru Dumitrescu); Giaccomo Giovanni Casanova, Memorii, pref. Silvian Iosifescu, București, 1970; Maxime Delamare, Triplu salt mortal, București, [1970]; Rainer Maria Rilke, Auguste Rodin, București, 1970 (în colaborare cu Emil Manu); Raymond Quéneau, Amicul meu Pierrot, pref. Val Panaitescu, București, 1971; Vladimir Șefner, Fericitul ghinionist, București, 1971 (în colaborare cu Gabriela Lebiti); Alfred de Vigny, Servitute și grandoare de ostaș, pref. trad., București, 1971; Roland Dorgelès, Cruci de lemn, pref. trad., București, 1972; Karel
ALBALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285215_a_286544]
-
pentru a nu spune ceea ce întâlnirea noastră dezvăluise deodată. Tăcu dând din cap, apoi spuse, uitându-se pe geam: — Acestea fiind zise, astă-seară, văzând zumzăiala aia pariziană, îmi spuneam, așa cum îmi spun adesea când vin în țara asta, că pe amicul nostru Jansac - ți-aduci aminte de agentul ăla cu care am purtat negocieri la Aden și care a murit chiar după eliberarea ostaticilor - da, îmi spuneam că în loc să-i repatrieze trupul, legionarii mai bine l-ar fi îngropat într-un
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
organ cvasi-oficial al Aufklärung-ului, unde urmau să se confrunte cele mai felurite tendințe (apud, Dix-huitèime siècle. Qu'est que les lumières?, Paris 1978, p. 13). El este produsul unei reflecții de durată în cadrul lui Mitwoch-Gesellschaft, cunoscut și sub numele de Amicii Iluminismului. Aici se va creiona acel mediu intelectual, urmând să inspire Europa Centrală. Aici va renaște dialogul cărturarilor provocând o inițiere continuă. Câteva nume: J.F. Zöllner, J.J. Spalding, J.J. Engel, F. Nicolaï, M. Mendelssohn. Un cerc închis al „luminilor” berlineze
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
apărute la Humanitas). Diortosirea Anania și reelaborarea Petru Creția constituie cazuri, aș spune, flagrante, de traducere „etnocentrică”, adică hiperpersonalizată. Sună splendid, mai ales Creția, dar la ce bun? Sunt ca frazele din Biblia lui Șerban, de care se extaziază unii amici de-ai mei, dar al căror sunet Îmbietor nu-i totuși suficient pentru a transmite autenticitatea și acuratețea teologică a textului biblic. Noi Încercăm să evităm cele două extreme și să Îmbinăm firesc și inteligent, pe cât posibil fără să se
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
formarea unui grup de traducători pasionați și mobilizați, destinși, vioi, pe care se poate conta mai departe. Ce se va alege peste câțiva ani de acest grup, numai Domnul știe. Deocamdată, „important e că ne simțim bine Împreună”, vorba unui amic filozof. Interviu realizat de Sebastian Maxim (apărut În Idei În dialog, 2004) Din masa enormă de apariții În marginea romanului lui Dan Brown, trimit la trei care mi s-au părut foarte limpezi, utile, nepărtinitoare și bine informate: Simon Cox
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
lui Nicolae Densușianu privind „tradițiunile istorice”, B. se situează în fruntea unei largi acțiuni de adunare a folclorului, inițiată de corpul didactic din Maramureș. Întocmește și un apel în acest sens, în „Gutinul” (1889), reprodus apoi în „Familia” și în „Amicul familiei”. Colecția de folclor Poezii populare din Maramureș (balade, doine, chiuituri și colinde), recomandată de Al. Țiplea lui I. Bianu, a apărut în 1908, în seria Din viața poporului român, editată de Academia Română. Ca în majoritatea culegerilor efectuate prin intermediari
BUD-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285908_a_287237]
-
veche, subiectele erau luate din lumea mahalalei și lumea cazonă. B. și alți prozatori satirici postbelici își caută temele în spațiul comerțului socialist, al administrației publice (birocrația) și al căminului. Gestionarul necinstit și patetic, vârstnicul adulter, femeia filosoafă și infidelă, amici care se „magnetizează” și povestesc, la cârciumă, întâmplări ieșite din comun, funcționari la „spațiile verzi” care se lasă mituiți și, la rândul lor, mituiesc pe șefi pentru a le închide gura constituie noua tipologie pe care o prezintă epica lui
BAIESU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285548_a_286877]
-
1961; Prin orașul cu minuni, București, 1961; Magnet, București, 1962; Metamorfoze, București, 1963; Diamantul, București, 1965; Tocmai ieșeam din arenă, București, 1967; Portretul din Fayum, cu ilustrații de Tudor Banuș, București, 1970; Scrieri, I-III, București, 1971-1978; Noru’ visătoru’ și amicii săi, București, 1971; Oricine și ceva, București, 1972; Sub camuflaj. Jurnal 1943-1944, București, 1978; Himera, București, 1980; Noiembrie inocentul, București, 1981; Orologiu cu figuri, pref. Ovid S. Crohmălniceanu, București, 1984; Carusel, pref. Nicolae Manolescu, București, 1989; Fiesta, București, 1990; Demon
BANUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285613_a_286942]
-
scriitor și va persevera în a face traduceri, eterogene în general, deși e sesizabilă preferința, pe de o parte, pentru literatura franceză, iar pe de alta, pentru scrierile privitoare la morală ori direct moralizatoare. În „Observatoriul”, dar și în „Familia”, „Amicul familiei”, „Transilvania”, „Telegraful român”, „Gazeta Transilvaniei”, „Minerva”, apar în transpunerea lui aforisme și cugetări, pagini din Pascal, Montesquieu, din Caracterele lui La Bruyère, din Teofrast, Boccaccio, Buffon, V. Hugo, Al. Dumas-fiul, Catulle Mendès, Matilde Serao, O. Feuillet, E. Souvestre ș.a.
BARIŢIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285643_a_286972]
-
îngr. și introd. Bucur Țincu, pref. Vasile Netea, Cluj-Napoca, 1982. Traduceri: J. Pederzani, Femeile, Sibiu, 1883; Stugau [August von Schmidt], Arta de a trăi, Brașov, 1893. Repere bibliografice: [I. G. Barițiu], „Telegraful român”, 1899, 26; Aurel A. Mureșianu, Un fost amic al lui Mihai Eminescu: Ieronim G. Barițiu, „Prometeu”, 1938, 8-10; Bucur Țincu, Un scriitor sibian necunoscut: Ieronim G. Barițiu, în Cibinium, Sibiu, 1977, 169-179; Dicț. lit. 1900, 79-80; Nicolae Mecu, Publicistică militantă, VR, 1983, 2; Faifer, Semnele, 230-231. G.D.
BARIŢIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285643_a_286972]
-
Pesta. Încă la Viena, publicase, în germană și română, Cauza limbelor și naționalităților în Austria (1860), prin care se impune ca un apărător al egalității în drepturi a naționalităților de pe teritoriul Imperiului habsburgic. Colabora cu articole politice la „Gazeta Transilvaniei”, „Amicul poporului”, „Telegraful român”, „Luminătoriul”. Numărându-se printre fondatorii Partidului Național al Românilor, B., om politic, deputat în Dietă, a militat pentru autonomia Transilvaniei, a participat decisiv la realizarea separării bisericii românești de cea sârbească și la înființarea Mitropoliei Ortodoxe din
BABES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285515_a_286844]
-
Savantul Victor Babeș este fiul lui. Activitatea literară restrânsă a lui B. este legată mai mult de anii de tinerețe. Încă student, colabora din 1843 cu poezii și epigrame la „Foaie pentru minte, inimă și literatură”. În 1848 publica în „Amicul poporului” modeste versuri de critică socială și satire. Și colaborările literare la „Muza română” (1865) aparțin tot anilor studenției. Primele sale încercări poetice au fost criticate cu asprime de Andrei Mureșanu, care, într-un articol din „Foaie pentru minte, inimă
BABES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285515_a_286844]
-
de la etajul întâi? -Am căzut dintr-un măr. -Ai grijă Ovidiu, nu ar trebui să te urci în pom cu ghipsul pe braț. Dar nu mă asculta. Apoi trecea la strugurii aflați în fața blocului, acolo era edenul pentru el și amicii lui. Îi plăcea să vorbească cu adulții, poate acasă nu-l asculta nimeni, doar îl certa. Ion i-a dat voie să strângă struguri într-o punguță, dar l-a atenționat să nu dea strugurii pe jos. A doua zi
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
nu era de colea să mă vezi atât de schimbat. Capitolul Unsprezece făcuse ochii cât cepele. Nu ne mai văzuserăm de mai bine de un an. Și Capitolul Unsprezece se schimbase. Avea părul mai scurt. Chelia i se accentuase. Prietena amicului său Îi făcuse un permanent la ea acasă. Părul Capitolului Unsprezece, care Înainte era lins, acum arăta la spate ca o coamă de leu, În timp ce În față avea chelie. Nu mai arăta ca John Lennon. Terminase și cu evazații decolorați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
spuma s-a irosit la parter și etajul unu. Colegii noștri nu-s cine-știe-ce tâmplari sau pricepuți în ale fixării tablelor. Cam avea dreptate... Tu, zisei uitându-mă la cel pe care-l căutam, să-i iei pe cei nouă amici ai tăi și să vii... În al doilea nivel al subsolului, sub laboratorul de biologie, mă completă el. Exact. Vă aștept acolo. Luați-vă câte un hârleț! Sunetul ciocanelor care se izbeau cu putere de rama geamurilor ne-a însoțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
lăsa întotdeauna la latitudinea lui Pomponius să hotărască dacă e util sau nu să lanseze o lucrare. Odată luată decizia, Atticus își punea scribii la treabă, să o copieze în sute, chiar mii de exemplare, și o distribuia mai departe amicilor și cunoștințelor. Fiind un bancher priceput, și-a dat imediat seama cât de profitabilă poate fi afacerea și a pus pe picioare o adevărată industrie. Un alt prieten, Iulius Cezar, și el spirit revoluționar din toate punctele de vedere, i-
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
el, că răcește. Se întoarce către Germanicus: — Femeile astea de neam grec sunt cele mai netrebnice și cele mai nedestoinice pentru vreo slujbă serioasă. — Ai dreptate, Pomponia, suspină bărbatul cătrănit, dar nu mai apucă să spună că și el - deși amic al culturii grecești - e împotriva poveștilor și superstițiilor cu care doicile împuie necon tenit mintea fragedă și neformată a pruncului, când o zvârlugă înăltuță și subțirică i se agață de gât pe la spate și-l strânge tare, mai-mai să-l
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
totul. El are întotdeauna ultimul cuvânt. Ca princeps, deține puterea civilă și militară. În calitate de Mare Pontif, o posedă și pe cea religioasă. Și totuși, alegerea lui Paullus n-a fost o greșeală. Este un om integru, spre deosebire de fiu-său, Persius, amicul lui Claudius. Schițează un zâmbet fugitiv. Și un versificator diletant, care și-a tot încercat pana pe lângă Pollio, dar fără prea mult succes. Ce nu s-o duce moșul acasă? Uite cum îi tremură până și rămurica de măslin din
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
înainte ca eu să pot formula vreun răspuns. ― A, eu am fost la o petrecere. ― Chiar așa? Ben și Geraldine rostesc întrebarea simultan. ― Nu mi-ai spus, zice Geraldine. La ce petrecere? Repede, repede. Gândește, Jemima. ― E, doar un vechi amic. ― O noapte sălbatică, nu-i așa, Jemima? zice Ben făcându-mi cu ochiul. ― Îhâm, spun eu în cele din urmă, hotărându-mă să scap naibii de precauție. M-am îmbătat foarte rău, eram un pic drogată și am sfârșit prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
ar apărea cineva care să nu fie complicat și care să vrea să se acomodeze cu viața lui și să-l vadă doar ocazional, cum ar fi atunci când nu lucrează, nu se duce la sală și nu se vede cu amicii, atunci ar fi perfect. Dar până acum, Ben n-a întâlnit o astfel de femeie. Jemima are deci o zi proastă, iar Ben intervievează o localnică al cărei fiu de treisprezece ani tocmai a înjunghiat un profesor de la școală. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
e de la Richard, cel mai vechi prieten al său. Am putea spune și cel mai bun prieten, dar n-o putem face prea des pentru că până la urmă, se presupune că bărbații nu au „cei mai buni prieteni“ - ei au doar amici. Cu toate acestea, Ben ridică receptorul și-l sună pe cel mai bun prieten, cel mai vechi prieten, cel mai bun amic al lui, pentru că mai întâi vrea să vorbească cu el, cum n-au mai vorbit de mult, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
prea des pentru că până la urmă, se presupune că bărbații nu au „cei mai buni prieteni“ - ei au doar amici. Cu toate acestea, Ben ridică receptorul și-l sună pe cel mai bun prieten, cel mai vechi prieten, cel mai bun amic al lui, pentru că mai întâi vrea să vorbească cu el, cum n-au mai vorbit de mult, iar apoi trebuie neapărat să-i spună cuiva despre interviul de azi, dacă vrea să nu explodeze. ― Rich? Eu sunt. ― Ben! Ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]