5,016 matches
-
senină a noastră, a celor ce putem sprijini și PUTEM SCHIMBA. Se spune că dacă îți dorești ceva din tot sufletul atunci întreg universul își adună forțele să te poată ajuta. Cu fiecare flacără galbenă pâlpâind în zori sau în amurg ne-am adunat mâinile în rugăciune și ele s-au întins spre a sprijini, ne-am ridicat ochii spre cer și ei au coborât spre chipuri suferinde, am îngenuncheat pentru un tratament iar brațele lor ne-au ridicat printr-o
DESPRE NOI…. …PENTRU EI CEI CARE AU FOST…(AUTOR DR.RUXANDRA FILIPESCU) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1415 din 15 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371681_a_373010]
-
morminte Să ne pierdem în nori Si-n aduceri aminte. O cunună să-mi faci Din stele căzând Și flori roșii de maci Sărutate de gând. Pe-o frunză să plângem În suspin de izvoare Și șoapte să strângem Din amurgul ce moare. Pe drumul spre noi Să ningă petale! Și din lacrmi de ploi Să curgă uitare... Cu iubirea de mână Să valsăm pe vânt! Să uităm de "mâine" Și de necuvânt. Primăvară, mai rămâi Nu-mi usca grădina! Tu
PRIMĂVARĂ MAI RĂMÂI de NINA DRAGU în ediţia nr. 2335 din 23 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/371730_a_373059]
-
când își flutura brațele a cumpănire, simți că-i apucată zdravăn de umeri și trasă la drumul cuminte și fără ascunzișuri. Scăpase?! Sperietura și uimirea se uniră și Natalia trecu într-un pârdalnic de leșin, din care se trezi în amurg nemulțumită de slăbiciunea ei. Se urni din loc încetunel, privi în jur, apoi luând-o repejor la trap. Cum se descurca de minune printre hățișuri, îndemnă ce-ndemnă și ajunse în afara codrului. Se-ntunecase, iar noaptea fusese părăsită de trădătoarea
DARUL NATALIEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2186 din 25 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371705_a_373034]
-
24 martie 2017 Toate Articolele Autorului I-am cerut iubirii să renască Dintr-un ciob de vis, instantaneu, Dar m-am poticnit de-același pleu, Pendulând aceeași udă iască. Să aprind, zadarnic vreau, scânteia, Roasă-s pân` la oase de amurg, De sub tălpi, ghețarii mi se scurg, Gerul împânzește azi femeia. Am uitat când flăcări la revere Conturau simțirea-surogat - Un conflict nebun, alambicat, Unde focul drepturile-și cere. I-am cerut iubirii o arvună - Rămășițe stinse pe un rug ( Ignorând destinul
I-AM CERUT IUBIRII... de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2275 din 24 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375673_a_377002]
-
cu parfumul florilor de primăvară sau cu cel al crizantemelor de toamnă! Nu vii, nu mai vrei să vii, deși poarta inimii mele ți-e deschisă...M-ai părăsit, lăsându-mă neapărată în fața tumultului vieții, singură cu fiorii reci ai amurgului. Nu mai cunosc blândele amurguri ale sfârșitului de vară și ale începutului de toamnă. Mi-ai ascuns cărările tainice care duceau spre tine, de aceea nu reușesc să te regăsesc. Ochii, cu vederea slăbită, nu mai pot urmări cărarea-ți
GOLFUL LINIŞTIT de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1751 din 17 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375736_a_377065]
-
sau cu cel al crizantemelor de toamnă! Nu vii, nu mai vrei să vii, deși poarta inimii mele ți-e deschisă...M-ai părăsit, lăsându-mă neapărată în fața tumultului vieții, singură cu fiorii reci ai amurgului. Nu mai cunosc blândele amurguri ale sfârșitului de vară și ale începutului de toamnă. Mi-ai ascuns cărările tainice care duceau spre tine, de aceea nu reușesc să te regăsesc. Ochii, cu vederea slăbită, nu mai pot urmări cărarea-ți secretă, ce se pierde sub
GOLFUL LINIŞTIT de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1751 din 17 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375736_a_377065]
-
grădinița mea este plină de flori, care mai de care mai frumoase: petunii cu petale catifelate, regina nopții cu parfum delicat, trandafiri nobili și crăițe cochete, îmbrăcate în rochițe la fel de elegante ca și cele ale dansatoarelor spaniole. Dimineața și în amurg, harnicele albine culeg în coșulețe, nectar și polen pe care îl transportă la stupi. Pe lângă ele, pe corolele florilor se mai găsesc viespi cu acul înfricoșător, dar și fluturi, cavaleri șăgalnici, în căutare de dulceața iubirii... În după-amiaza aceasta(31
CRAIUL ÎNDRĂGOSTIT de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/375744_a_377073]
-
trecut dincolo, neîmpăcat, în august, 1973. Acum, înțeleg ce a simțit el... Ce a simțit țăranul român, în general ... Slăvit fie, țăranul român!!! (Floarea Cărbune-„Rădăcini-Purani de Videle, locul magic al copilăriei mele), Editura Lidana, 2010 TOAMNA Sub cerul în amurg de-octombrie-n grădină, se scutură de frunze copacii de lumină și nucul își aruncă tristețea-ngălbenită; gutuile-aurii și calde tufănele scânteie printre frunze ca parfumate stele. Grădina, în somn adânc, sub verdele de aur, de toamnă-i prăbușită, arar și-aprinde tufănica
LA CULES DE STRUGURI-PURANI DE VIDELE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375741_a_377070]
-
al vieții anotimp.. Să nu te înspăimânte nici viscol, nici furtună.. Privește cu uimire culori din curcubeu! În drumul tău spre soare, cununi de flori adună Și razele de luna să-ți fie al nopților trofeu. Nu te uita-n amurgul vieții la mâinile trudite, Privirea să iți fie la ceea ce-a rămas. Nu răscoli în gând dorințe sau doruri neîmplinite. Să-ți faci din bucurie, al inimii popas.. Referință Bibliografica: Îndemn / Corina Negrea : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
INDEMN de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375762_a_377091]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > SPERANȚA Autor: Corina Negrea Publicat în: Ediția nr. 2073 din 03 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Speranța Pe iarba răsturnată a verii plâng zorile, cu boabe de cleștar. Amurgul, țintuit pe marginile serii așează peste cer sărut de chihlimbar... Tăcerea, țintuita-ntre cuvinte, se contopește cu al nopții vis. Păsări de foc cu aripi zdrențuite se-nălța către stele, din cenușiu abis... Un gând timid îmbrățișează zarea, și pași
SPERANȚA de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375764_a_377093]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > CÂND... Autor: Corina Negrea Publicat în: Ediția nr. 2076 din 06 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Când... Când ziua-și cerne clipa pe geana de amurg Pe pleoape, în cascade, vin inserări ce curg. Adun pe palme cerul să-l pun la căpătâi, Printre mătăsuri fine, în noaptea cea dintâi.. Când nopții îi e foame de geana de lumină.. Aștept un vis, clădit pe ziua ce-
CÂND... de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2076 din 06 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375765_a_377094]
-
prăbușesc prăpăstii peste înalte creste, râuri învolburate se-ntorc către izvor. Din negura de timp răzbate o poveste când fulgerele oarbe gâlceava iscă-n nor. Cuprinsă-i inserarea de-o-nfiorare mută, ning stelele cu raze ascunse printre cetini. Pe-acoperișul lumii, amurgul se sărută cu zvăpăiată luna, și-n cer se nasc lumini. Nisipul din clepsidră măsoară pasul zilei, cu pulberea de stele își cerne amintirea. Nemărginirea se-alintă pe marginile clipei convinsă că-n secunde trăiește nemurirea. Referință Bibliografică: In secunde
IN SECUNDE... de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375768_a_377097]
-
un zâmbet, când am putea s-acoperim cu el un țipat? De ce privirile-s mereu întunecate, cănd e-atata seninatate-n toate? De ce uităm sa-ntampinam voioși un răsărit, cănd ziua se așterne frumos și liniștit? De ce uităm să admirăm amurgul arămiu, cănd raze se-mpletesc în jocul lor zglobiu? De ce uităm să ne plimbăm prin ploaie, cănd cade blând din nori, sau când cade vioaie? De ce uităm să fim, din când în când, copii Și să dansăm, cănd ninge, cu
DE CE UITAM? de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375753_a_377082]
-
nesfârșirea vremii... Dacă vei vrea, voi răsfoi Privirile-ți senine, Să regăsesc reflexii albăstrii, Strivite-n alba noapte printre mătăsuri fine... Dacă vei vrea, voi caută Prin inserări ce curg Petala unui zâmbet dăruit cândva, Pe clipa-ncremenita într-un aprins amurg... Dacă vei vrea, voi reclădi Castele din cuvinte Și vorbele uitate, pe rând le-oi osândi Tăcute să renască în gesturi ne-mblanzite... Dacă vei vrea, voi înflori Pe pajiștea din suflet, Petale-nfiorate să cadă sub șoaptele viorii, Când în amurg
DACĂ VEI VREA de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2338 din 26 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375774_a_377103]
-
amurg... Dacă vei vrea, voi reclădi Castele din cuvinte Și vorbele uitate, pe rând le-oi osândi Tăcute să renască în gesturi ne-mblanzite... Dacă vei vrea, voi înflori Pe pajiștea din suflet, Petale-nfiorate să cadă sub șoaptele viorii, Când în amurg aduci păcate dulci în alb buchet... Dacă vei vrea, voi fi Voi dezlega, voi împleti Voi răsfoi, voi căuta, voi reclădi, voi înflori, Iubindu-te cum n-am crezut că voi putea iubi... Referință Bibliografică: Dacă vei vrea / Corina Negrea
DACĂ VEI VREA de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2338 din 26 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375774_a_377103]
-
PESTE VREMURI, 2015 Iubito! Iubito! Ce-aș putea să-ți spun, Acum în ceas de seară? Că sunt un bătrânel nebun, Dup-o iubire-n plină vară? Cerul se deschide larg, Reflectat în valurile mării Ca flamura unui catarg În amurgul înserării. Dispare lumina astrului ceresc, Scufundându-se în adâncul zării, Eu simt puteri, simt cum întineresc Așteptându-te la malul mării. Tu, te deschizi ca un boboc de trandafir, Sub roua rece a dimineții, Cuprinde-mă în brațe, cu dragoste
IUBITO! de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375791_a_377120]
-
Scufundându-se în adâncul zării, Eu simt puteri, simt cum întineresc Așteptându-te la malul mării. Tu, te deschizi ca un boboc de trandafir, Sub roua rece a dimineții, Cuprinde-mă în brațe, cu dragoste, Zefir, Acum când suntem spre amurgul vieții, Dă-mi o urmă de speranță, Dă-mi un surâs, o sărutarea, S-atârne-n taler pe balanță Iubirea, dorința, măcar o desfătare. Astrule, ce-ai apărut curând, Voi fi eu demn de-a ta iubire? Să simt pătrunderea în gând
IUBITO! de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375791_a_377120]
-
pierdem în văpăi... Mi-ar plăcea să îmbrățișez norii, Prin ochii tăi să privesc zorii... Să urmez pe unde treci, Pașii tăi de pe poteci. Mi-ar plăcea să fim un fum, Să ne ridicăm din scrum Să ne-ascundem în amurg, Să facem cu viața târg.... Mi-ar plăcea să-ți fiu un leac, Elixir să-ți fiu în veac... Să te vindec...că îmi ești drag, Să-ți fiu drag sirișag... Mi-ar plăcea să fiu un gând, Și să
DORINȚĂ ... de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2060 din 21 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379168_a_380497]
-
dragoste pentru neam și țară este foarte greu să te formezi ca patriot. Cine își asumă crucea de erou, își asumă responsabilitatea patriotului, a celui care ia parte la războiul războaielor, unde sufletul eroului primește libertatea zilei „care nu cunoaște amurgul, a zilei care nu cunoaște umbra”. Cel care își asumă crucea eroului îmbracă cămașa morții ca și mireasa rochia pentru solemnitatea nunții. Sunt câte unii oameni care sunt așa de pătrunși de sentimente naționale și patriotice că nu poți să
VETERANUL de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 2142 din 11 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379204_a_380533]
-
prea fierte Și-n umbra malului se-ascund prigorii. Au renunțat și ele la concerte, Când ne-am pierdut vibrația viorii. Din zbor dispar și fluturi și cocorii, Culoarea-n frunze nu mai știm de-i verde. Lumina piere în amurg, bolnavă, Chiar stelele, în noapte, sunt topite, Se scurge vara ca un râu de lavă, Iar sufletele sunt prea istovite. Doar marea ne mai mângâie, suavă, Cu valuri albe și neostoite. (Leonte Petre) Sursa foto: Internet Referință Bibliografică: PRIGORII / Leonte
PRIGORII de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2054 din 15 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379220_a_380549]
-
de mână ca doi adolescenți îndrăgostiți, din magazin în magazin. Făcură o grămadă de cumpărături, dar ce era mai important, reușiră împreună, să-l echipeze pe Ionuț, cu tot ce era necesar pentru iarna care bătea în prag. Era un amurg minunat de toamnă, așa că se mai plimbară pe aleile parcului, povestind și râzând, Gabi o ținea strâns îmbrățișată și-i mai fura câte un sărut. Frunzele copacilor cădeau una câte una, ca într-un dans, croșetând un covor foșnitor, într-
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379195_a_380524]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > VISCOL ANCESTRAL Autor: Valentina Becart Publicat în: Ediția nr. 1459 din 29 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Amurguri cuprinse de febră, ard - pe fruntea-mi de vremuri albită. Surâsul unei clipe mai pâlpâie sub pleoapă. Sunt amintiri ce-n flăcări tăinuite se destramă... * Și-mi pare... c-aud temutul „viscol ancestral“ , șoptind ceva... cu glasu-i nins - și mă
VISCOL ANCESTRAL de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379243_a_380572]
-
ce-n flăcări tăinuite se destramă... * Și-mi pare... c-aud temutul „viscol ancestral“ , șoptind ceva... cu glasu-i nins - și mă cuprinde-o albă teamă! Nu! A fost doar o pală de gând cuprinsă de febră, de zbucium, de plâns... * Amurgul, răsfrânt pe fruntea-mi ca de ceară, mă leagănă-n veșmântu-i trandafiriu de „seară“ . Îmbrățișați vom adormi curând... * O, frunte! Noian de gânduri ninse! În liniștea odăii, îngenuncheate, clipele suspină, în fața candelei aprinse! Și-o rugăciune, pare-se... cu ochii
VISCOL ANCESTRAL de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379243_a_380572]
-
Acasa > Literatura > Recenzii > AMURG SOLITAR. RECENZIE. ADRIAN ERBICEANU( MONTREAL) Autor: Valentina Becart Publicat în: Ediția nr. 1934 din 17 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului NOTE DE LECTOR blânda rostuire a noilor limanuri... Lirismul, ca manifestare reală a unei susceptibilități extroverte, este, prin definiție, exaltarea
AMURG SOLITAR. RECENZIE. ADRIAN ERBICEANU( MONTREAL) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1934 din 17 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379248_a_380577]
-
prin definiție, exaltarea de a simți sau de a exprima sentimentele. Scria Ibrăileanu: "Lirismul, după unii, dă măsura frumuseții în orice gen literar". Ne vine în minte, cu ușurință, acest lucru, aventurându-ne în ultimă apariție editorială a Valentinei Becart, Amurg solitar. Consecventă propriei sale concepții despre viață, cu presentimentul implacabilității scurgerii timpului,”eu am fulgerul meu, povestea,/ destrămarea mea”... autoarea transformă introspecțiile - inerente umilei noastre ființe - în neașteptate capete de acuzare. Revolta ei, sinuoasă de altfel, se ridică ca o
AMURG SOLITAR. RECENZIE. ADRIAN ERBICEANU( MONTREAL) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1934 din 17 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379248_a_380577]