9,656 matches
-
op. cit., pp. 239-240. 694 H. Schulze, op. cit., p. 174. 695 Ibidem. P. Milza, S. Berstein, op. cit., p. 354. 696 Apud Jean-Marie Le Breton, op. cit., p. 48. 697 Z. Zamfir, op. cit., p. 159. 698 Pentru amănunte, vezi E. Bold, Pactul Ribbentrop-Molotov: antecedente și consecințe, Institutul European, Iași, 1998, passim; H. Schulze, op. cit., p. 174. 699 Jacques de Launay, Mari decizii, I, pp. 31-32. 700 Ibidem, p. 33. 701 Jean-Marie Le Breton, op. cit., pp. 50-51. 702 Gh. Buzatu, Din istoria secretă a celui
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
vorba de oameni majori, cum putea Băjinaru să-i «pună»? - Singura mea greșeală e că n-am dat până acum nici un comunicat la presa locală. N-am avut timp. - Doi infractori minori, recidiviști recunoscuți, deși se spune că nu au antecedente penale, au rămas în libertate. Băjinaru Marin primește trei ani de închisoare pentru că a cumpărat patru găini furate de la ei. Cum vi se pare încadrarea? - E treaba instanței care l-a judecat. Nu știu... - Am ascultat o casetă cu un
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
i se poate atribui un referent, atâta vreme cât nu este prezent în cadrul actelor de enunțare. Există totuși o diferență clară între el și eu-tu: în cazul lui el, contextul lingvistic, cotextul este cel care îi permite interpretarea (fiind legat de antecedentul său, care îi conferă un semnificat) sau memoria (alocutarul știe ce referent este desemnat de acest el fără să aibă un antecedent), în timp ce deicticele de persoană sunt interpretate doar prin situația de enunțare. Totuși, statutul deicticelor diferă și de cel
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
eu-tu: în cazul lui el, contextul lingvistic, cotextul este cel care îi permite interpretarea (fiind legat de antecedentul său, care îi conferă un semnificat) sau memoria (alocutarul știe ce referent este desemnat de acest el fără să aibă un antecedent), în timp ce deicticele de persoană sunt interpretate doar prin situația de enunțare. Totuși, statutul deicticelor diferă și de cel al substantivelor proprii care și ele fac apel la circularitate: "Numele îl desemnează pe cel care poartă acest nume. Apelativul "cățeluș" indică
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
va avea acces la paginile anterioare ale romanului: "[această] fântână" sau "cei doi cocotieri" constituie reluarea (marcată de determinanții substantivului, articolul demonstrativ și articolul hotărât) unor substantive deja introduse în text. Adverbul "aici" presupune și un fenomen de reluare, însă antecedentul său se găsește în fraza anterioară. Specifică unei povestiri clasice este construirea în text a unei rețele de relații, astfel încât referințele spațiale să nu fie opace: "fântâna" nu desemnează un obiect pe care naratorul l-ar arăta alocutarului său în
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
punct de vedere referențial, grupul nominal din incidentă nu denotă în sine niciun obiect; el doar reia substantivul anterior. Vom spune astfel că nu are autonomie referențială, deoarece nu denumește ceva decât prin relația pe care o are cu un antecedent dintr-o anumită enunțare. În această privință, incidentele următoare se comportă ca substantive de calitate: în Paul a venit, imbecilul!, Paul nu este "imbecil" pentru că "a venit" și incidenta nu se construiește decât prin Paul. Celebra scenă din Tartuffe (I
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
două tipuri de relații trebuie separate cu atenție în analiză: În anii aceia, Antoine era dedicat meseriei; el era în floarea vieții, îndeplinind fără întreruperi și fără vise ceea ce trebuia să îndeplinească 255. Aici el este atât pronumele care are antecedentul "Antoine" (fenomenul anaforă), dar și un element în poziție de temă. Cele două relații sunt convergente. Însă modul de realizare tematică, ilustrat în acest exemplu, în care tema primei fraze este reluată în următoarea, nu este singurul de care limba
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
o relație cu totul asimetrică între cele două elemente; în enunțul: Paul spune că el îi evită acum pe prietenii lui (el = Marius), pronumele anaforic el nu are semnificat; pentru a-i da unul, trebuie să-l punem în legătură cu un antecedent, cu Paul. Prin urmare, "anafora" și "catafora" nu se vor confunda cu coreferința. Două unități pot fi coreferente fără anaforă sau cataforă: de exemplu, când două GN se referă paralel la același individ și când nici una nu are nevoie de
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
posesivi de persoana a III-a constituie anafore pronominale: își din Stendhal își iubește eroul este echivalentul lui "al lui". Însă acordul în gen și în număr se face cu un substantiv determinat, și nu cu cel anaforizat, cu Stendhal. Antecedentul unui pronume reprezentant nu este neapărat grupul nominal cel mai apropiat; poate fi o entitate pe care cotextul o distinge, o reliefează. În acest fragment de Léon Bloy: Odioasa creatură care nu iubise niciodată pe nimeni o adora inexplicabil, îi
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
și-ar fi uscat și fața pentru a-i face pe plac. Ea nu era umilă decât în fața lui, cu toți ceilalți păstrându-și vechile-i obiceiuri de struț care o făceau o mizerabilă 265. În ciuda apropierii, nu "fata" este antecedentul pentru "ea", ci "odioasa creatură", elementul evidențiat prin dinamica textului. 7.10. Anafora lexicală fidelă În relațiile anaforice lexicale numite fidele, se reia aceeași unitate lexicală, trecând de la determinantul nehotărât la determinantul hotărât sau demonstrativ. Referentul grupului nominal nehotărât, prin
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
niște piloni. În mod fundamental, anafora asociativă mobilizează relații de stereotipie: pentru a ne asuma o relație, trebuie să trecem prin reprezentarea pe care ne-o facem adesea despre o biserică gotică; într-un fel, anafora este deja inclusă în antecedent. Însă un cititor care ar ignora faptul că bisericile gotice au ca trăsătură esențială coloanele, ar afla acest lucru prin acceptarea faptului că textul este coerent. Adesea, acest gen de acceptare a coerenței îmbogățește indirect cunoștințele cititorului. În schimb, anaforizarea
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
ajutorul neașteptat trimis din întâmplare 269. Acest text prezintă diverse tipuri de reluare prin grupuri nominale. Vom enumera trei ansambluri: anaforele fidele ("un tânăr îmbrăcat ... ponosite" → "tânărul", sau "poarta unei case" → "acelei porți") care reiau cel puțin începutul unui grup antecedent; anaforele lexicale infidele ("un tânăr" → "sărmanul neofit"); coreferența dintre descrierile precise ("pictorul lui Henric al IV-lea..." și "pictorul căruia îi datorăm..."). "Sărmanul neofit" este un bun exemplu de anaforă infidelă garantată doar prin dinamica textului, impusă de enunțător. De
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
călător își făcu apariția. Acest călător (*ul) îi atrase atenția eroului nostru. La începutul Scufiței Roșii de C. Perrault, "această femeie bună" reia "bunica ei", plasată chiar înainte; folosirea sintagmei "această femeie bună" ar fi putut produce ezitări asupra identității antecedentului: mama sau bunica? (2) Era odată, într-un sat, o fetiță, cea mai frumoasă fetiță din câte s-au văzut. Mama ei o iubea nespus de mult, iar bunica ei și mai mult. Această femeie bună îi făcuse fetiței o
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
făcută de demonstrativ, care impune coreferința, explică faptul că anaforele cu acest S pot fi, din punct de vedere material, apropiate de termenul anaforizat. Totuși, rămâne să explicăm dacă putem avea o reluare imediată prin articolul hotărât, cu un singur antecedent posibil: "Era odată un rege foarte crud căruia îi plăcea vânătoarea. Regele avea doi fii..." Potrivit lui G. Kleiber 271, se poate explica diferența dintre două tipuri de anafore nominale fidele plecând de la caracterul direct sau indirect al relației lor cu
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
în acest început de roman: Ideea să cumpere calul acesta li se păruse bună la toți trei. Chiar dacă n-o să ajute decât să aibă Iosif bani de țigări 277. Folosirea unui "demonstrativ de deschidere" pare anormală, de vreme ce nu există nici un antecedent și, mai mult, nici un mijloc de identificare a calului cu pricina. Cititorul este obligat să găsească un centru deictic (=instanța căreia să îi atribuie mărci de subiectivitate într-un text cu non-persoană), chiar dacă nu dispune de nici o informație pentru a
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
acest text încalcă obiceiurile narațiunii canonice, de vreme ce necunoscuta este numită "ea" fără ca pronumele să fie anafora unui determinant anterior. O asemenea folosire nu este transgresivă decât aparent, căci în universul romanesc "ea" este adevăratul nume al femeii iubite. Pronumele fără antecedent nu apare aici ca un procedeu de anticipare, în așteptarea substantivului propriu care va veni să îl completeze: el însuși funcționează ca un substantiv propriu. Două paragrafe mai încolo, textul vorbește despre sentimentul pe care Frédéric îl are în fața ei
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
reiau respectiv un GN (numele) și un fragment de discurs (l-am găsit pe cel de Fourchevif). Aici, cuvântul asta este neutru. El nu reia grupuri nominale, ci enunțuri. În schimb, cel, care reia un substantiv, poartă marca genului acestui antecedent. 1. 3 În textul din Labiche, există o confruntare între vorbirea aristocrată (în care soții își vorbesc cu "dumneavoastră") și vorbirea burgheză (în care soții se tutuiesc). Baroana încearcă să impună un cadru aristocratic conversației, dându-i astfel de înțeles
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
nostru. Aici erau la primirea lor deparazitați, îmbăiați, un prim consult pentru depistarea bolilor de piele, apoi îmbrăcați cu lenjerie curată a spitalului și așezați în pătuțuri. Tot aici li se făceau primele investigații pentru întocmirea foilor de observație: pentru antecedente personale, heredo colaterale, a familiei pe care o are, dacă este organizată sau nu și ce tratamente a urmat până la această dată. Tot acum i se stabilea în primă fază gradul de intelect și toate celelalte grade de dizabilități. Tot
Frânturi din viaţa unui medic by Popescu Georgie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1175_a_1888]
-
lui Frossard, neținând seamă de personalitatea acestuia pentru că, mărturisește convertitul: "Conform Scripturii, harul nu ține seamă de persoană și cred că am mai arătat că, revărsându-se asupra mea, s-a revărsat nu contează asupra cui". Astfel, prin intermediul harului, toate antecedentele vor fi răsturnate, un șir de "întâmplări" culminând cu o convertire de o spontaneitate greu acceptată de spiritele contemporane. Prima dintre aceste întâmplări a fost anticipată mai sus, atunci când am făcut referire la întrebarea pe care Willemin i-o adresează
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
confirmat de traducerea cărților lor în multe alte limbi decât cele în care au fost scrise, precum și de nenumăratele editări ale unora dintre volumele scrise de ei. Trăiesc, de asemenea, toți trei drama persecuției politice și a încarcerării. Iată suficiente antecedente biografice care să justifice ceea ce eu am numit drept locuri comune în volumele celor trei. Ne referim aici, atât la cărțile lor cu caracter memorialistic, cât și la volumele de eseuri ale acestora. Evrei N. Steinhardt se naște în 12
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
divergente, caracterizate la început prin dezvoltarea regimurilor reprezentative iar ulterior prin regimuri militaro-bi-rocratice, ce nu vor ceda decît în fața comunizării finale. Cît despre identitățile colective, ce vor urma să apară peste tot, acestea vor purta în mod necesar marca acestor antecedente contrastive, în Vest circumscrise unui principiu de consimțire voluntară relativă, iar în Est în cel al supunerii față de autorități. Enigma Europei Centrale În contextul acestei topografii dualiste generate de divizarea Imperiului Roman, de schisma ortodoxă și catolică, și de cea
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
societății în general, printr-o serie de modalități care toate se bazau, în esență, pe cuvîntul scris. Dar, a conveni că modernitatea provine din acest mecanism de socializare în masă nu ne autorizează să concludem că ea n-a avut antecedente preindustriale, că n-a făcut altceva decît să se subordoneze industrializării. Și mai puțin încă putem considera că industrializarea a dat naștere, în mod indirect, naționalismului. În realitate, procesele de deschidere culturală a popoarelor europene și accesul lor la informația
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
unde se putea observa un fel de idilă între cehul protestant și dizidentul Vaclav Havel și slovacul Alexandru Dubcek, încununat cu aureola eroului comunist pocăit. Un pariu ar fi putut fi permis, la limită, chiar și în ceea ce privește situația României, în pofida antecedentelor îndoielnice ale președintelui Iliescu și ale premierului Petre Roman. Apoi, minoritatea maghiară 349 din Timișoara dăduse semnalul unei revolte la care marea majoritate a românilor se raliase: s-ar fi putut crede atunci că între cele două populații s-ar
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Dar această dechidere nu va tempera situația, traducîndu-se printr-o consolidare a blocurilor naționale în cadrul Reichsrat-ului, ca și prin fracționarea partidelor ce-i afectează astfel chiar pe so-cial-democrații divizați în interior. Asemenea divizări vor opu-ne naționalitățile ce pot reclama anumite antecedente istorice celor care n-o pot face; de-o parte, se situează germanofonii, cehii, maghiarii, polonezii și chiar croații, iar de cealaltă, slovacii, slovenii sau rutenii. De asemenea, vor diferenția popoarele ce au conaționali în afara frontierelor Imperiului italieni, polonezi, sîrbi
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Nu e cazul să comentăm o dată în plus impunerea curentelor extremiste xenofobe în majoritatea societăților europene afectate de o puternică imigrare noneuropeană, nici comportamentele rasiste ce au apărut în țări cum ar fi Italia și Spania care nu prea au antecedente în acest sens. Și mai frapantă este alunecarea unor formațiuni politice pînă-acum moderate către poziții de afirmare națională, ca în cazul Partidului Liberal german FDP. Semnificativă, de asemenea, este și reacția ambiguă împotriva doctrinelor multiculturaliste care, apărută mai întîi în
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]