167,887 matches
-
regele l-a întrebat: "Să presupunem că se întâlnesc două armate și amândouă au poziții solide. Dacă nici una nu îndrăznește să lanseze atacul, ce poți face?" Sun Bin a răspuns: "Aș alege un comandant brav și cu experiență să testeze apărarea inamicului cu o trupă mică de acțiune rapidă. În luptă, el trebuie să se lase bătut, să nu câștige în nici un caz, pentru a induce inamicii în eroare. În același timp, aș trimite niște trupe de elită să se ascundă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
a ordonat tuturor civililor și ostașilor din oraș să se retragă într-un loc sigur și a așteptat sosirea oștii inamice cu toate porțile orașului larg deschise. Armata condusă de Sima Yi a încercuit Xicheng. Observând că pe zidurile de apărare nu era nici un ostaș și că în fața porții era doar un bătrân măturând strada, Sima Yi a rămas nedumerit. Uitându-se spre turnul porții, l-a văzut acolo pe vechiul său adversar, Zhuge Liang. Acesta, potrivindu-și hainele cu calm
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
insecte, munți, ape, personaje, urări de bine, versuri etc. Datorită varietății de forme și mărimi, dincolo de aspectul practic, pliculețele sunt preferate adesea pe post de emisari ai sentimentelor și urărilor de bine. Lumea divinităților în arta populară chineză Canalele de apărare construite în jurul unei cetăți aveau drept scop apărarea orașului respectiv, dar protecția nu era completă fără cea a divinităților. Așa a apărut credința în "zeul protector al cetății". Potrivit consemnărilor istorice, această divinitate provine din metamorfozarea ,,zeului apelor". Conform celor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
etc. Datorită varietății de forme și mărimi, dincolo de aspectul practic, pliculețele sunt preferate adesea pe post de emisari ai sentimentelor și urărilor de bine. Lumea divinităților în arta populară chineză Canalele de apărare construite în jurul unei cetăți aveau drept scop apărarea orașului respectiv, dar protecția nu era completă fără cea a divinităților. Așa a apărut credința în "zeul protector al cetății". Potrivit consemnărilor istorice, această divinitate provine din metamorfozarea ,,zeului apelor". Conform celor mai vechi atestări, primul templu închinat Zeului Protector
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
construcții cu pereți din lut și structură de lemn, întâlnite mai ales în satele minorității Kejia, din sud-vestul provinciei Fujian, sudul Chinei. Clădirile de pământ au forme diferite: rotunde, pătrate, dreptunghiulare, semicirculare, ovale. Cele rotunde erau construite în scop de apărare și aveau un singur rând de încăperi circulare cu pereții groși de un metru. Cele mai multe au un astfel de plan și pot avea chiar până la trei niveluri, în timp ce altele au două sau chiar trei rânduri de camere dispuse circular. În mijlocul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
dl Chirac, și nu știu dacă e vreun lider european care să se gândească la asta, e că România nu e nici proamericană, nici antifranceză sau antigermană și cu atât mai puțin setoasă de sânge în Irak. Ministrul francez al Apărării, Michèlle Alliot-Marie, avertiza că atitudinea statelor candidate la UE „riscă să fie de neînțeles pentru opinia publică europeană”. N-ar fi o noutate: au înțeles vreodată cu adevărat europenii, și în special francezii, ce a trăit România sub comunism? România
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
pare un spectacol jalnic. Pe plan local, în schimb, pot să apară, prin fenomenul de rezonanță psihotică, de care vorbeam în cazul Liceului „Jean Monnet”, feluriți teroriști mioritici cu grenadă, cărora le intră creierii în vibrație după atâtea avertismente ale apărării civile. Dar pe ăștia poliția nu știe de unde să-i ia... Nu spun că România n-ar fi trebuit să facă politica pe care o face acum. De când dl președinte Iliescu mi-a spus că, în politică, principiile se caută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
Dacă un ziarist poate fi bătut fără probleme, pe mine, un amărât, mă mai apără guvernul ăsta în vreun fel? Dl președinte a ascultat toate acestea bâțâind din picior. După ce „și-a luat angajamentul”, ușor plictisit, că va interveni în apărarea presei, dl Iliescu a explodat: dar ce, voi, presa, nu denigrați? Aruncați cu noroi, faceți rău cu cuvântul, care poate fi mai periculos decât glonțul - și a dat ca exemplu campania Iliescu-KGB. Au și politicienii dreptate să se supere, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
de pe ecranul aceluiași calculator? Filmele americane ne-au învățat decenii de-a rândul că soldatul sau polițistul sau pompierul, omul în uniformă USA, este viteaz și drept, dur cu dușmanul, dar amic al văduvei și orfanului, al celor lipsiți de apărare - aproape ca dispărutul soldat sovietic. N-am crezut niciodată în genul acesta de propagandă. Nicăieri în lume, Armata nu e Armata Salvării, viața militară e brutală, crudă și cinică adesea, orice regiment își are durii lui. Pe soldatul american mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
a avut un impact destabilizator asupra ceaușismului mai mare decât toată proza și poezia anilor ’60, ’70’, ’80 la un loc. Voiam să spun cu asta că eu cred că un scriitor cunoscut e dator să facă gesturi publice în apărarea vieții și demnității umane tocmai pentru că are audiență. Dl Manolescu mi-a replicat că nu trebuie să li se ceară scriitorilor și literaturii să fie altceva decât sunt. Bine, dar dacă nu pot să le cer să fi făcut ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
tot așa cum comunismul definea „omul nou”. Grace dă impresia că trăiește simetria bilaterală a ființei umane ca pe o limitare, dacă ar avea șapte obrazuri, nu două, ar întoarce șase ca să fie lovită. Bunătatea ei supraomenească, fragilitatea, totala lipsă de apărare acționează însă ca un cocteil excitant pentru „blânzii” locuitori ai Orașului Câinilor. În cele două ore și ceva ale filmului, ei se transformă în niște monștri, în niște torționari pe lângă care soldații romani care-l biciuie la nemurire pe Iisus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
ochelari, plete sau fustă scurtă, ca pe niște băieți care aveau ei motivele lor. Și mai spune domnul prezident: „E un accident care se petrece de regulă în viață...”. Adică regula e ca inși în uniformă să lovească civili fără apărare. Acum 5 ani, un Volkswagen al Poliției, plin cu polițiști beți, s-a năpustit peste trei femei care vindeau pepeni pe marginea DN 1, la Ciolpani, și le-a făcut terci. Ministrul de Interne de atunci, Gavril Dejeu, a numit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
de dragoste ascunsă în coșulețul cu alune, a citit-o și a plâns, a plâns, a plâns, mai ales că a mai primit o scrisoare, tot de la el, care de fapt nu murise și lupta cu bravură și cine știe cum rezista apărarea lui Dinamo și pianistul se purta ca o cizmă și ea a născut un băiețel și el, aflând pe front ce s-a întâmplat acasă, s-a aruncat în calea gloanțelor inamice într-o misiune nobilă, și-a salvat camarazii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
adulat, ridicat pe brațe, iubit... Un erou gata să fie căsăpit cu făcălețul de către o mamă bucătăreasă, dar lucrurile astea au deja prea puțină importanță. Consemnez în această filă de istorie că însăși Patria, adică tovarășa Stănescu, mi-a luat apărarea și i-a explicat nefericitei că eu nu am făcut nimic altceva decât să-mi apăr moșia și nevoile și neamul. Tovarășa Stănescu, mama noastră a tuturor, a susținut întotdeauna cu strășnicie că un asupritor nu poate avea altă soartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
care ierarhiile și gloria se răsturnau, Boniek (care era Ică) nu strălucea în arta pugilistică ca în driblinguri, Platini (eu) dădea la sac, dar se ferea să lupte cu adversari în carne și oase, Șobolanu’, un ghiolban pus mereu în apărare, un fundaș rupestru, știa să încaseze pumni și lovea năprasnic. În doar câteva săptămâni, topul boxului arăta complet diferit de topul fotbalului; singur Giani figura în ambele, în primul ca luptător de categoria pană, cu joc bun de picioare, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
care le ascundea cu viclenie dincolo de cununa de păr cîrlionțat de la ceafă, stil călugăr. Aș fi putut, cu mare ușurință, să desprind firul care ținea lampa și s-o las să-i cadă cu toată forța pe țeasta lipsită de apărare. Însă, oricît de ciudat ar părea, deși mi-a trecut prin minte acest gînd, nu i-am dat curs. Pe tot parcursul vieții mele, un fatalism fără margini m-a protejat Întotdeauna de sentimente de amărăciune și ranchiună. Și, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
ca un pustiu incomensurabil, zilele săptămînii. Fusese ziarist de meserie, pînă acum doi ani. Avea un venit anual de patru sute de lire, astfel Încît era, cum s-ar spune, la adăpost de griji. Neputînd fi mobilizat, se Înrolase voluntar În Apărarea Civilă, dar nici acolo nu mai avuseseră nevoie de el, așa că, după această scurtă experiență, rămăsese mai singur ca oricînd. S-ar fi putut angaja la vreo uzină de muniții, dar se simțea legat de Londra. Dacă ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Rowe Își zări umbra și se simți ca un pușcăriaș prins În razele unui reflector. Lucrul cel mai Îngrozitor la un bombardament este că nu se oprește: ravagiile pe care le provoacă continuă și dincolo de tine, de dezastrul din jurul tău. Apărarea antiaeriană mitralia acum rachetele; două dintre ele se stinseră cu un zgomot de veselă spartă, iar a treia căzu În plin Russell Square. Întunericul se așternu din nou peste oraș, rece și odihnitor. Dar Rowe apucase să vadă multe În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
din față și Întreg acoperișul se năruiseră, iar schilodul zăcea lîngă fotoliu, cu un braț atîrnîndu-i slobod; lăsase intenționat, parcă, să cadă exact la picioarele lui Rowe o bucățică de cozonac, neatinsă. Din stradă se auzi glasul unui paznic de la Apărarea Civilă: — E cineva rănit pe-aici? Rowe răspunse, din nou copleșit de mînie: — Asta nu mai e glumă, nu mai e glumă! — Mie-mi spui? Îi replică paznicul, În timp ce un alt avion inamic se apropia dinspre sud-est, șoptindu-le amîndurora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
naiba, și eu am vrut să-mi fac datoria! Își spuse Rowe pe cînd dădea colțul unei străzi pline de ruine, din Holborn. Nu-i vina mea că nu m-au găsit apt pentru serviciul militar. Așa-zișii eroi ai Apărării Civile - niște conțopiști fățarnici - nici n-au vrut s-audă de mine cînd au aflat că fusesem Închis Într-un ospiciu, ca și cum internarea Într-un ospiciu m-ar fi făcut inapt pentru Apărarea Civilă. Așa că mi s-a interzis să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pentru serviciul militar. Așa-zișii eroi ai Apărării Civile - niște conțopiști fățarnici - nici n-au vrut s-audă de mine cînd au aflat că fusesem Închis Într-un ospiciu, ca și cum internarea Într-un ospiciu m-ar fi făcut inapt pentru Apărarea Civilă. Așa că mi s-a interzis să iau parte la războiul lor! Iar acum, sînt căutat pentru o crimă pe care n-am făptuit-o! Cu trecutul meu, n-am nici o șansă dacă sînt prins! Ia să nu mă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
bogătaș față de o rudă săracă. Obișnuia să-i facă, de altfel, o mulțime de cadouri, și poate tocmai de aceea doamna Wilcox nu-l putea suferi. Rowe zîmbi cu duioșie văzînd pe ușă o plăcuță pe care scria: „Voluntar În Apărarea Civilă“. Se așteptase la asta. Totuși, șovăi Înainte de a apăsa pe butonul soneriei. 3 PÎnă să sune el, Însă, ușa se deschise, și În pragul ei apăru Henry. Un Henry cam schimbat: nebărbierit și Îmbrăcat Într-o salopetă albastră destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cam lugubră. Henry stătea În colțul lui, fără să scoată o vorbă: Îi clănțăneau dinții, În timp ce maică-sa urma să sporovăiască fără milă, bucuroasă că-și redobîndise fiul - deși plînsese, firește, și ea. — SÎntem mîndri de Doris. Întreaga conducere a Apărării Civile i-a lăudat curajul. Îi vom așeza pe sicriu uniforma, da, uniforma ei curată, iar pastorul va rosti o predică frumoasă... — Îmi pare foarte rău, Henry... — O apucase un fel de nebunie, Îi tăie acesta vorba cu furie. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Ridicînd de jos cupa, el rosti solemn: — Cortegiul a sosit, doamnă Wilcox! Henry Începu să scotocească prin sertarele biroului. — Uniforma este pregătită, În vestibul, zise doamna Wilcox. — N-am putut face rost de un drapel ca lumea, spuse individul de la Apărarea Civilă. Stegulețele astea nu prea impun respect - se vedea că se străduiește din răsputeri să scoată În relief latura „luminoasă“ a morții. Toți colegii au venit, domnule Wilcox, În afară de cei care sînt de serviciu. Și cei din brigada auxiliară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
hochei, fără toate aceste elemente devenise insignifiant, nu mai avea nici cap, nici coadă. — Du-te, mamă, du-te singură! bîigui el. — Bine, Henry, dar... — Eu Îl Înțeleg, doamnă, interveni grăsanul. Durerea Îl face să vorbească așa. Noi, cei de la Apărarea Civilă, l-am socotit totdeauna pe domnul Wilcox un om foarte sensibil. Ceilalți au să priceapă, adăugă el cu blîndețe - Înțelegînd desigur prin „ceilalți“ pe cei din Apărarea Civilă, pe cei din fanfara poliției, pe pompierii auxiliari și chiar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]