11,066 matches
-
Acasa > Versuri > Iubire > LA BRAȚ CU UN CURCUBEU NEVĂZUT Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 1301 din 24 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Curcubeul se rotea înainte și înapoi cerul devenise un castel de nuiele mă aplecam, mă aplecam în vise rebele arcuit de o ceață de stele. Fulgerul zbura între noi înainte și înapoi ca un fulger, adierea de vânt venea din pământ se auzea ca un zvon, sau un muget într-o silabă de sunt
LA BRAŢ CU UN CURCUBEU NEVĂZUT de PETRU JIPA în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349494_a_350823]
-
Acasa > Versuri > Iubire > LA BRAȚ CU UN CURCUBEU NEVĂZUT Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 1301 din 24 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Curcubeul se rotea înainte și înapoi cerul devenise un castel de nuiele mă aplecam, mă aplecam în vise rebele arcuit de o ceață de stele. Fulgerul zbura între noi înainte și înapoi ca un fulger, adierea de vânt venea din pământ se auzea ca un zvon, sau un muget într-o silabă de sunt sau cântec
LA BRAŢ CU UN CURCUBEU NEVĂZUT de PETRU JIPA în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349494_a_350823]
-
Ifigenie, o clonă proaspătă, marfă serioasă care se vinde pe degeaba: „Dezbracă-mă: Am o meserie/ asexuată/ nu pot să-mi arăt decolteul/ pe cât aș vrea/ nu pot să-mi las la vedere/ bretelele de la sutien/ nu pot să mă aplec/ pentru a-mi revela chiloții roz./ Îmi pun un decolteu imens/ pe dinăuntru/ port chiloții tanga/ pe suflet/ mă dezbrac la comandă/ de orice/ și rămân goală./ Îmi arăt sânii întorși/ către coaste/ și respir liberă/ de bretelele/ care mă
DINTRE SLUTE DE CATARGE de JANET NICĂ în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349492_a_350821]
-
-mi revela chiloții roz./ Îmi pun un decolteu imens/ pe dinăuntru/ port chiloții tanga/ pe suflet/ mă dezbrac la comandă/ de orice/ și rămân goală./ Îmi arăt sânii întorși/ către coaste/ și respir liberă/ de bretelele/ care mă leagă./ Mă aplec în fața ta/ și-ți arăt totul.//” Ei, ei, măi, constelați diamantini! Jos pălăria! Acum pricepeți voi de ce sunteți gunoaie mediatice? Păi, vedeți voi ce artă pentru hartă este aici? Aici se găsește, pe tarabă, tot ce vrea mușchii intelectualului: decolteu
DINTRE SLUTE DE CATARGE de JANET NICĂ în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349492_a_350821]
-
un mister care îi dă forța necesară, când vine timpul aflării. Mie mi-a fost dat să văd, uneori să și aflu!... Priveam înmărmurită la Vulcanii noroioși cum fierbeau pâtpâind lângă mine, sub mine, la picioarele mele. Trebuia să mă aplec, ca să ating cu mâna Vulcanii! A fost un moment straniu, departe de a fi imaginat. ”Doamne, aici e o taină, pe care doar Tu o știi!, mi-am zis. Tu și inima pământului! De câți ani fierb munții aceștia? Până
VULCANII NOROIOŞI , DE IOANA STUPARU de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349498_a_350827]
-
închidă, să spulbere ori să întemeieze. Dar cine poate să îmblânzească pe cele aprige ? Arborele îți dă mângâiere la umbra sa când dai semne de osteneală. Îți face sufletul plin de candoare când vântul doinește prin frunza sa ce se apleacă cu dor peste chipul tău. Prin parfumul dulceag al florilor, arborele te mângâie și te alină precum omul. Asemeni vinului; cu cât are mai mare vechime, cu atât are buchetul mai îmbătător și mireasma mai tare. Așa și omul, el
ESENŢA CREAŢIEI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349527_a_350856]
-
pact cu inima, vor să plângă ea, fiindcă lacrimile lor sunt prea fierbinți chiar dacă săraca, știe că riscă să fie arsă. -Inăsprește-te, inimă! Adevărat că îmi trebuie un vis ca să suport realitatea! Îmi unesc palmele ca înainte de orice rugăciune, îmi aplec fruntea spre pământ neluând în seamă cum se rostogolesc lacrimile și rostesc în sinea mea: - Doamne, dă-mi vis! - Unul sau două? - Cred că două.Unul să pot înfrunta realitatea și unul unde să mă întâlnesc cu ea. - Dar dacă
DOAMNE, DĂ-MI VIS! AUTOR LILIOARA MACOVEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349531_a_350860]
-
de cinci lei, ce aterizase direct pe mozaicul de pe jos, când scosesem mâna din buzunar, m-a trezit la realitate și i-a întrerupt discursul. Privirile noastre s-au îndreptat către moneda ce alunecase la picioarele lui. Domnul s-a aplecat, a ridicat calm, moneda și mi-a așezat-o în palma deschisă. Apoi, cu un gest ce semăna cu o mângâiere, mi-a închis degetele asupra ei și m-a întrebat, cu o uitătură iscoditoare: - Întotdeauna ești așa de sinceră
ÎNTOTDEAUNA SUNT AŞA DE SINCERĂ! (PARTEA A DOUA) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1307 din 30 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349541_a_350870]
-
picioarelor scumpul pământ al patriei iubite. Doamne, ce-i minunea aceasta? Prin fața scenei trec șiruri nesfârșite de români, răpuși de dor de țară, iar în fruntea lor se află un vajnic fecior ce spune cu durere sfâșietoare în glas: „Mă aplec smerit spre tine,/ Bun pământ al țarii mele;/ Doamne, ține-mă pe lume,/ Da-mi o mică mângâiere!/ Cu puterea Ta, sfințește/ Bruma asta de țărână,/ Pe-al meu tată, pomenește!/ Spre odihna lui din urmă./ Si-a plecat strângând
„DOINA DE JALE” DE GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349514_a_350843]
-
lor amplu îți dau iluzia unei plutiri printre misterioasele gânduri ce frământă umanitatea. Dorina Neculce, continuă lista mărturisirilor și preferințelor anotimpurilor simțindu-se bine în natura apropiată și dorul ei de femeie împlinită. Ea include aceste surprize în prezentul relativ /apleacă-te spre mine, în astă noapte, mai lasă-mă să ies din viața mea, s- o pot privi din altă parte!/ și cuprinsă de o pasiune scenică se dezlănțuie/atunci mă prefăceam într-o cămașă învechită, să îți ascund golurile
DORINA NECULCE. TIMP LIMITAT de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349608_a_350937]
-
picioarelor scumpul pământ al patriei iubite. Doamne, ce-i minunea aceasta? Prin fața scenei trec șiruri nesfârșite de români, răpuși de dor de țară, iar în fruntea lor se află un vajnic fecior ce spune cu durere sfâșietoare în glas: „Mă aplec smerit spre tine,/ Bun pământ al țarii mele;/ Doamne, ține-mă pe lume,/ Da-mi o mică mângâiere!/ Cu puterea Ta, sfințește/ Bruma asta de țărână,/ Pe-al meu tată, pomenește!/ Spre odihna lui din urmă./ Si-a plecat strângând
GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349563_a_350892]
-
Mă uitam la el cum toarnă berea în pahare, când aud o smucitură puternică și o lansetă cum saltă din suport, luând-o spre apă. Sar repede și pun piciorul pe mânerul lansetei, căci nu am avut timp să mă aplec s-o prind. O ridic cu forță și îndrept vârful lansetei în sus, care se curbează. Mă gândesc că poate am ratat peștele și am agățat vreo rădăcină, dar nu se mișca nimic. Încerc să mulinez, însă nu se mișca
AVENTURI IN DELTA DUNARII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349528_a_350857]
-
ridic cu forță și îndrept vârful lansetei în sus, care se curbează. Mă gândesc că poate am ratat peștele și am agățat vreo rădăcină, dar nu se mișca nimic. Încerc să mulinez, însă nu se mișca de pe fund, doar se apleca vârful lansetei și mai mult. Mă pregăteam să trag din poziția orizontală de lansetă și să rup forfacul, crezând că este agățat de ceva rădăcini sau aluviuni. Dintr-o dată, simt cum îmi smucește ceva lanseta din mână. Trăgeam cu forță
AVENTURI IN DELTA DUNARII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349528_a_350857]
-
am să gust un strop; Crengile, bătrân tei, să nu-mi miști, să stai pe loc! Nu-i bine s-o prindă frica, mi-ar fugi tocmai acum, ...Rușinoasă, în oglindă, s-ar uita cu spaimă-n sân. Tei bătrân, apleacă-ți ramul, ia-mă,-nalță-mă la ea! Să smulg fereastra și geamul și o singură vergea; S-o răpesc din sihăstrie, iar de-o fi să-i fie frică, Un frunzar pune-i în cale, și să-i dai o
T E I B Ă T R Â N de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 938 din 26 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349640_a_350969]
-
despărțirea și chiar moartea. Rugăciunea lui Florin rămâne cât se poate de sugestiva, putând fi foarte bine un lait motiv al românului: “Doamne, Te rog nu mă lasă să cedez. Mai bine orice suferințe, mai bine moartea decât să mă aplec asupra acelei hârtii din fața ochilor mei și să semnez în favoarea fericirii mele personale și în detrimentul fraților mei, pe care aș putea să-i trădez.” La fel de dedicată și de devotată se dovedește a fi și Lia, dispusă să accepte planul Sau
O MEDITATIE DESPRE CUNOASTERE, PASIUNE SI IMBOGATIRE SPIRITUALA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349650_a_350979]
-
România acelor vremuri. Rememorând perioada respectivă, Iosif Trifa consemna: „Domnul ne atrage în diferite chipuri la pieptul Său. O, cum nu înțeleg oamenii că și necazurile și suferințele, încercările și izbeliștile vieții ne sunt o atragere a Domnului, ca să ne aplecăm la pieptul Lui, să-L aflăm pe El și să ne rezimăm în El și în odihna Lui.” Astfel, moartea celor dragi l-a urmărit toată viața, ca un îndemn sfânt de a trăi pentru cer. „Începând din 1919, Iosif
O CARTE DESPRE SFINTENIE SI RENASTERE SPIRITUALA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349649_a_350978]
-
cu fruntea sus Să trec prin foc...să trec prin ape? Cum aș putea să-nving durerea Ce iar revine când e noapte De n-ai fi Tu să-mi dai puterea De-a trece peste tot și toate? M-aplec din nou cu reverență Să-Ți mulțumesc Iubitul meu Pentru divina Ta prezență Ce-o simt în viața mea mereu! Mai dă-mi putere... Ce mult aș vrea să pot privi Cu ochi senini spre viitor Să nu mă-npiedice furtuna
OMAGIU DIVIN 6 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1448 din 18 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349687_a_351016]
-
am interogat-o pe sora mea, una dintre puținele care aveau cunoștință de reședința vrăjitorului de pe Planeta Albă: "Spune-mi, te rog, unde, mai precis, îl găsesc pe Ji Yan?”. Mai întâi s-a albit la față, apoi s-a aplecat către mine, de parcă s-ar fi temut să nu fie auzită sau chiar înregistrată de cine știe ce dispozitiv ascuns chiar în camerele noastre, și mi-a șoptit câteva cuvinte la ureche. ”Aha”, am șoptit, după câteva minute, ca eliberat de o
EXILAT PE PLANETA BLESTEMELOR ETERNE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350192_a_351521]
-
lângă mica țigancă, cu același aer posesiv, de mascul. "Mori, gigolo împuțit!", am strigat, apoi am descărcat tot cartușul în el. A rămas inert, într-o baltă de sânge. Fata cu vioara s-a prăbușit în lacrimi, devastată. S-a aplecat asupra trupului bărbatului, într-un gest de adio inevitabil. M-am apropiat, încet. "Asta e în amintirea vremurilor petrecute împreună", i-am șoptit la ureche, fără a-mi îndepărta masca. Mi-a recunoscut vocea. "Ce-ai făcut??!! Ești nebun, ai
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (II) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350227_a_351556]
-
Geapana, și, în final, generalul Prof.Dr. Mircea Chelaru. Stau și mă întreb dacă, nu cumva, acolo, sus, în astre, sosirea mea la Târgu-Mureș, în urmă cu 37 de ani, a fost „proiectată” tocmai pentru ca, într-o zi frumoasă, să mă aplec asupra acestei cărți a protosinghelului Teoctist Moldovanu. Stau și mă întreb dacă, nu cumva, „ Punțile de lumină” pe care le-am inițiat și susținut, în cadrul Colocviilor „Cuvântul liber”, la geroasa „Apocalipsă” din 21 decembrie 2012, și în ziua canicularului Solstițiu
EDITORIAL, DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350304_a_351633]
-
întârziați la mijloc de drum aproape zâmbind printre cute Lemne pluteau zăpăcite pe râuri de palavre Țesători dirijau întețit șoapte de iubire sau pradă La războiul de țesut din iatac chinul suprafeței doinea plângerea firului in ochii larg deschiși, sprâncene aplecate dinți încleștați în tăcere Se făcea noapte în iatac. De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Cupola de gheață, iarna fără sfârșit, straturi frigorifere cugetări în jurul jarului grăsime de balenă care picura... peste lume... din oceanul înghețat de
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350286_a_351615]
-
să cred în povestea copilului Mihai Cotea, o poveste emoționantă, care nu te poate lăsa indiferent, mai ales că este comună cu a sutelor de copii din jurul tău asupra cărora dintr-un motiv sau altul nu ai timp să te apleci. Urmez firul poveștii și descopăr încet, încet celelalte personaje. Dorina, femeia de afaceri, proprietara unei firme imobiliare, veșnic în goană după banii care să îi alunge teama de sărăcie și cu care să își cumpere locul pe o scară socială
METEOROLOGUL de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350340_a_351669]
-
-n seama farfuriile rămase pe masa în mare parte neatinse. Oricum ea deja nu mai avea cuvinte. Muzică continuă pe același ton la nesfârșit și, paradoxal, ringul de dans era plin. Zbânțuiala aceea de corpuri nu semăna cu nimic. Se aplecă spre Râul: - Mi-ar fi plăcut să dansez cu tine și îmi pare rău că nu pot să o fac. El îi oferi gropita dreapta cu generozitate: - Poate, poate... Acestea fură ultimele cuvinte pe care reușiră să le mai schimbe
NUNTA PERFECTĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350368_a_351697]
-
SĂ MĂ MAI TEM ? Autor: Marin Bunget Publicat în: Ediția nr. 957 din 14 august 2013 Toate Articolele Autorului Când am găsit puterea să pun cuvântu’-n vers, O umbră de-ndoială din gândul meu s-a șters. M-am aplecat cu grijă asupra de cuvânt, Făcând cu poezia un fel de legământ. Și mi-am promis în sine... să fie iar și iară, Când m-am trezit cu voi, voi criticii de-o seară, Umblând prin versul meu, răstălmăcind cuvinte
ŞI CUM SĂ MĂ MAI TEM ? de MARIN BUNGET în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350385_a_351714]
-
a dat seama că a continuat ideea, dar cu voce, de data aceasta: „În timp ce adulții se dau de ceasul morții să fii în siguranță, liniștea ta, draga mea, este ca o binecuvântare...”. Exprimându-și gândurile în acest fel, s-a aplecat peste fetiță și a ridicat-o în brațe, continuând să-i vorbească pe un ton ce trăda emoțiile care-i invadaseră sufletul: „Iubirea mea mică, astăzi, cu voia lui Dumnezeu, vei pleca. Da, vei pleca undeva..., undeva unde îți va
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XXI) ULTIMUL EPISOD de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350315_a_351644]