5,949 matches
-
de pășune, 37. și colibele cele liniștite sunt nimicite de mînia aprinsă a Domnului. 38. El Și-a părăsit locuința, ca un pui de leu vizuina, așa că țara le este prefăcută în pustie de urgia nimicitorului și de mînia lui aprinsă. $26 1. La începutul domniei lui Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda, a fost rostit următorul cuvînt din partea Domnului: 2. "Așa vorbește Domnul: "Stai în curtea Casei Domnului, și spune acelora care vin din toate cetățile lui Iuda să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
îndrăzni să se apropie din capul lui de Mine? zice Domnul. 22. " Voi veți fi poporul Meu, și Eu voi fi Dumnezeul vostru." 23. "Iată, furtuna Domnului, urgia izbucnește, se năpustește vijelia și cade peste capul celor răi! 24. Mînia aprinsă a Domnului nu se va potoli, pînă ce va împlini și va înfăptui gîndurile inimii Lui. Veți înțelege în totul lucrul acesta în cursul vremurilor." $31 1. "În vremea aceea, zice Domnul, Eu voi fi Dumnezeul tuturor semințiilor lui Israel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
odaia logofătului Elișama, și a citit-o în auzul împăratului și în auzul tuturor căpeteniilor care stăteau împrejurul împăratului. 22. Împăratul ședea în casa de iarnă, căci era în luna a noua, și înaintea lui era un foc de cărbuni aprinși. 23. După ce Iehudi a citit trei sau patru foi, împăratul a tăiat cartea cu briceagul logofătului, și a aruncat-o în jăraticul de cărbuni, unde a fost arsă de tot. 24. Împăratul și toți slujitorii lui, care au auzit toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
și nu va fi nici un popor la care să n-ajungă fugari din Elam. 37. Voi face ca locuitorii Elamului să tremure înaintea vrăjmașilor lor, și înaintea celor ce vor să-i omoare. Voi aduce nenorociri peste ei, mînia Mea aprinsă, zice Domnul, și-i voi urmări cu sabia, pînă ce îi voi nimici." 38. Îmi voi așeza scaunul de domnie în Elam, și-i voi nimici împăratul și căpeteniile, zice Domnul. 39. "Dar în zilele de apoi voi aduce înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
sub ochii voștri, zice Domnul." 25. "Iată, am necaz pe tine, munte nimicitor, zice Domnul, pe tine, care nimiceai tot pămîntul! Îmi voi întinde mîna peste tine, te voi prăvăli de la înălțimea stîncilor, și te voi preface într-un munte aprins. 26. Nu se vor mai scoate din tine nici pietre din capul unghiului clădirii, nici pietre pentru temelii, căci va fi o dărîmătură veșnică, zice Domnul... 27. "Înălțați un steag pe pămînt! Sunați din trîmbiță printre neamuri. Pregătiți neamurile împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
Babilon, îi voi smulge din gură ce a înghițit și neamurile nu se vor mai îngrămădi în el: chiar și zidul Babilonului va cădea! 45. Ieșiți din mijlocul lui, poporul Meu, și fiecare să-și scape viața, scăpînd de mînia aprinsă a Domnului! 46. Să nu vi se tulbure inima, și nu vă spăimîntați de zvonurile care se răspîndesc în țară; căci anul acesta va veni un zvon, iar anul următor un alt zvon; în țară va domni silnicia, și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
În situații de urgență fluturam eșarfa în aer și trenul se oprea. De aceea primul lucru care mi-a trecut prin minte a fost eșarfă. I-am întrebat pe cei de lângă mine dacă aveau o eșarfă într-o culoare mai aprinsă. Cineva mi-a împrumutat una, dar, pentru că era prea mică, i-am întins șoferului batista mea. Apoi i-am dat indicații: — Să-i duci la cel mai apropiat spital. Pentru că este o situație de urgență, ține claxonul apăsat și, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
mi se facă rău. În stație s-a declanșat o urmărire în toată regula. Cei din jur au început să-l interogheze pe pasagerul care a împins punga afară: «Hei, tu ai pus asta aici?» S-a iscat o discuție aprinsă, care a degenerat în ceartă. Asta am aflat mai târziu din ziare. Am văzut întreaga scenă. Un bărbat a împins punga cu piciorul și alți doi s-au luat după el. Mi-am amintit acest lucru abia după trei luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Îmi venea să urinez, îmi aduceau o ploscă, dar nimic. Parcă mă prostisem. M-am certat zdravăn cu asistentele. «Eu am plecat acasă.» Am început să-mi strâng lucrurile. S-au pornit discuțiile. Se pare că a fost o ceartă aprinsă. Nu-mi aduc aminte nimic. Am puține amintiri. Când s-a luminat de ziuă, am reușit să urinez. Atunci m-am mai calmat. A doua zi m-au mutat într-un salon normal. Dar cei de acolo m-au gonit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
închisă. Eram atât de speriat, că nimic nu mi se părea normal. Am fugit din nou. De data aceasta am vrut să dau buzna într-o clădire. Îmi era teamă de o explozie. Am zărit o clădire care avea lumina aprinsă și am împins ușa. Nu s-a deschis. Era devreme și era încă închis. Tocmai când să traversez pe partea cealaltă a străzii, vederea a început să-mi joace feste. Ochii mă dureau. Parcă mă uitam la focuri de artificii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
că fusesem înjunghiat în gât. Nu mă durea tare, dar parcă îmi pulsa. Și tușeam. Toți cei din jur tușeau. Își scoseseră batistele și le țineau în dreptul gurii. Am urcat scările și am ieșit afară. Cerul era de un roșu aprins. Sunt zile în care, chiar după ce apune soarele, roșeața tot mai rămâne pe cer, nu? Deși cerul e roșu, se lasă întunericul. Exact așa arata. Împrejur se întunecase. Eram uimit. Nu știam ce e cu mine. Pe ici-pe colo erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
de spaimă, îi apucă chinurile și durerile, se zvîrcolesc ca o femeie în durerile nașterii, se uită unii la alții încremeniți; fețele lor sunt roșii ca focul. 9. Iată, vine ziua Domnului, zi fără milă, zi de mînie și urgie aprinsă, care va preface tot pămîntul în pustiu, și va nimici pe toți păcătoșii de pe el. 10. Căci stelele cerurilor și Orionul nu vor mai străluci; soarele se va întuneca la răsăritul lui, și luna nu va mai lumina. 11. Voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
asupritori. 12. Voi face pe oameni mai rari decît aurul curat, și mai scumpi decît aurul din Ofir. 13. Pentru aceasta voi clătina cerurile, și pămîntul se va zgudui din temelia lui, de mînia Domnului oștirilor, în ziua mîniei Lui aprinse. 14. Atunci, ca o căprioară speriată, ca o turmă fără păstor, fiecare se va întoarce la poporul său, fiecare va fugi în țara lui. 15. Toți cei ce vor fi prinși, vor fi străpunși, și toți cei ce vor fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
cu inima veselă, ca cel ce merge în sunetul flautului, ca să se ducă la muntele Domnului, spre Stînca lui Israel. 30. Și Domnul va face să răsune glasul Lui măreț, Își va arăta brațul gata să lovească, în mînia Lui aprinsă, în mijlocul flăcării unui foc mistuitor, în mijlocul înecului, furtunii și pietrelor de grindină. 31. Atunci, Asirianul va tremura de glasul Domnului, care îl va lovi cu nuiaua Sa. 32. La fiecare lovitură de nuia hotărîtă, pe care i-o va da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
care produceau lungi și chinuitoare insomnii. Insectele năvăleau în benzi organizate, atacând trupul în mai multe locuri deodată, făcând inutilă orice sforțare de apărare. De la un timp, Carol începu să pună prin colțurile încăperii tăvi mari de aramă cu cărbuni aprinși, pe care presăra pucioasă. Camera se umplea de un fum greu și înecăcios, făcând irespirabil aerul și așa înfierbântat de dogoarea de peste zi. E drept că țânțarii cedau, plecând în căutarea altor locuri, unde puteau lua masa mai în voie
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
rătăcite, rozându-și unghiile până la sânge, Ultima aventură de amor și cutezanță a lui Filip; după care, sleite de efortul de a fi imaginat cu patimă fiecare detaliu al aventurii, vor adormi epuizate într-o poziție incomodă, cu lampa uitată aprinsă, mângâind în visele lor obscene trupul celui care poate, în fascicolul următor, va bate și la ușa singurătății lor. Respirația lor sacadată de dorințe nepermise le va înflori pe buzele crăpate într-un murmur abia perceptibil: Fi-lip, Fi-lip,... Carol se
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
mare, că nu te mai are/ Prin pădurea mică, lacrimi din ochi îi pică". Femeile îngreunate ale satului se dezgoliră și intrară în vâltoare, purtând rod în pântece și icoane de lemn în mâini. În mijlocul râului lăsară icoanele cu lumânări aprinse să plutească la vale, cu ochii sfinților în sus, spre ferecatele porți ale cerului. "Scoală Ene-Caloiene/ Adu cheițele, deschide portițele,/ Să curgă ploițele, să crească semințele,/ Să curgă pâraiele pe toate cărările,/ Să tragem clopotele, să ne crească pâinile,/ Că
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
de a nu fi deranjat de nici un trecător mai bine de o oră, terminasem deja eboșa și începusem să lucrez planurile. Din deal coborau agale doi bărbați la vreo 25-30 de ani, oprindu-se din când în când și discutând aprins. La un moment dat, din motive lesne de înțeles, unul dintre ei s-a oprit în dreptul unor arbuști mai stufoși, celălalt și-a continuat drumul. Văzând că merge cam în zigzag privind spre nicăieri, m-am bucurat că a trecut
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
preferă să tacă. Totuși, a încercat odată să-mi facă o bucurie: "Era groaznic de gelos că m-ai avut fată!" Această veste, în loc să mă bucure pentru o clipă, produse noi frământări căci presupunea că fuseseră scene între ei, discuții aprinse, și poate o consolare de a Ioanei spre el, inversă: "Dar asta n-are nici o importanță". Deci, între ei, o legătură mult mai febrilă, de veritabili amanți, decât voia să mărturisească acum Ioana. Poate că și uitase. Și din moment ce n-
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
întreagă. Îmi amintesc odată când a venit Ioana să mă ia de la gară, cum făcea săptămânal. Era noapte frumoasă, și am pornit spre Șoseaua Kiseleff. Acolo, pe o bancă, s-a strâns febril ca de obicei și, în mijlocul unei discuții aprinse, când ne dam raportul de ceea ce făcusem, mi-a anunțat: "Știi ca prietenul tău m-a vizitat; e foarte drăguț!" Vorbe fără nici o însemnătate. Chiar acum, după tot ce s-a întîmplat, îmi dau seama că Ioana a depins mereu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
lectură. Atunci nu mai există nici o altă distracție, fuge de lume, nu o interesează nimeni, nu o importă hainele cu care se îmbracă. Creionul nu o părăsește, căci adnotează fiecare rând și nu-și permite nici o superficialitate. Discuțiile cele mai aprinse, chiar pentru motive sentimentale, sunt extrem de interesante, la fiecare moment face observații asupra vieții și asupra omului, care pot fi false, dar care îți sugerează o mulțime de rânduri. Pentru susținerea lor, Ioana își pune tot sufletul, se consumă, așa că
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
iar eu, din dragoste pentru el, sunt gata să o cred. Noroc că ne-a văzut Viky și ne-a adus la realitate. - Nu vă e rușine să chinuiți animalul! Și pretinde-i că-l iubiți! În momentul unei discuții aprinse, în care eu, inchizitorial, vreau să aflu noi detalii și întrebuințez toate armele de care sunt în stare, violen-ța, viclenia, sinceritatea și ipocrizia, judecător în fața unui criminal, Ioana îmi aruncă: "În definitiv, nu e singura greșeală a trecutului meu!" Un
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Atila îl învinge pe Etius, poporul nostru se va afla în mare, mare primejdie; iar asta și fiindcă... Se întrerupse un moment, apoi își puse mâinile în șolduri și, trecând peste mulțimea celor care îl ascultau o privire atât de aprinsă, încât părea să străpungă pe fiecare în parte, continuă: — Asta și fiindcă nimeni nu ne garantează că hunii, odată ce au trecut Rinul, nu se vor îndrepta chiar către părțile acestea ca să ajungă în Italia; și ce-o să facem atunci? Vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
însângerată. Făcu un semn cu capul către trupul bărbatului și anunță triumfător: „Waldomar!“. Gualfard părea la fel de încins, aproape euforic. Balamber își făcu loc printre burgunzi și cercetă cu atenție cadavrul, în jurul căruia se lățea o baltă consistentă, de un roșu aprins; se întoarse apoi către Audbert, pe care Khaba și Odolgan îl împinseseră între timp către el. — El e? întrebă. Marcomanul, cuprins de groază, nu era în stare să-și ia ochii de la sinistrul spectacol ce i se oferea privirilor. — El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
toate acestea, hotărî să nu meargă prea departe cu minciuna: — Nu mai puțin de treizeci de mii de soldați și încă pe jumătate cavalerie! proclamă cu glas tunător. Păreri contradictorii se ridicară printre burgunzi, iar prin mulțime se porniră discuții aprinse. Mulți aprobau mulțumiți și comentau cu satisfacție acel anunț, neștiind că cifra era mai mult decât dublul celei reale. însă auzi pe cineva strigând că nici treizeci de mii nu erau de ajuns, întrucât hunii erau cu mult mai mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]