26,366 matches
-
vreau să vă Întreb ceva: cum e viața la 60 de ani? Bănuiesc că nu mai este ca la 59... Bogdan Ulmu: Da, ai dreptate În felul tău. Eu, Însă, sper să fie mai bună decât la 89. Sper să apuc și vârsta asta, deși, logic vorbind, la ce viață agitată am avut, nu prea sunt șanse. Am fost un om imprudent: n-am ținut regim, n-am ore fixe de masă, de somn... - Observ că Îmi Înșiruiți păcatele minore. Să
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
timp și În orice stare. Prostituția trebuie privită ca o maladie cronică și aproape În totalitatea cazurilor incurabilă, căci Încercările de a influența ps ihicul prostituatei, de a-i redresa moralul, de a o Întoarce din drumul pe care a apucat, rămân fără efect: O femee odată intrată În tabăra prostituatelor, ține să rămână prostituată. În cea mai mare parte din cazuri, prostituția se desăvârșește Într-un mediu isvorât din aceiași sursă și În neutralizarea ei, nu se vor obține rezultate
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
tălpile tale ușoare, fulgi albi ți se topesc pe față, cerul e de pâclă cenușie, prin el zărești, la zenit, cea mai strălucitoare stea, a cărei lumină răzbate până la tine, oftezi, însemni locul cu puțin pământ negru lucios și te apuci de lucru. șase în al doilea loc: apuci zdravăn târnăcopul din corn de rinocer-nordic-alb, reușești să spargi pojghița groasă într-un punct, apoi te apuci pe îndelete să o cojești pe toată, până la lacul colorat, pe care îl botezi pământul
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
pe față, cerul e de pâclă cenușie, prin el zărești, la zenit, cea mai strălucitoare stea, a cărei lumină răzbate până la tine, oftezi, însemni locul cu puțin pământ negru lucios și te apuci de lucru. șase în al doilea loc: apuci zdravăn târnăcopul din corn de rinocer-nordic-alb, reușești să spargi pojghița groasă într-un punct, apoi te apuci pe îndelete să o cojești pe toată, până la lacul colorat, pe care îl botezi pământul, receptiv kanas, mături repejor zăpada rămasă pe pământ
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
cărei lumină răzbate până la tine, oftezi, însemni locul cu puțin pământ negru lucios și te apuci de lucru. șase în al doilea loc: apuci zdravăn târnăcopul din corn de rinocer-nordic-alb, reușești să spargi pojghița groasă într-un punct, apoi te apuci pe îndelete să o cojești pe toată, până la lacul colorat, pe care îl botezi pământul, receptiv kanas, mături repejor zăpada rămasă pe pământ, sufli cu obrajii tăi roșiori în sus și fulgii se topesc până la nori, iar norii se împrăștie
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
clar, aceasta este proprietatea destinată ție, unde vei organiza grădina suspendată a dragostei tale, cuibușorul în care îl vei aștepta pe prințul tău cutezător, shangdi di liwu. șase în al treilea loc: iei o fâșie mică de diftină și te apuci să lustruiești calitățile tale: priceperea la cultivarea plantelor și la îngrijitul vietăților, hărnicia, dârzenia, frumusețea nemaivăzută, luciditatea, iscusința în ale războiului, mila față de cei slabi, dragostea pură a suflețelului tău. nu ești îngâmfată, însă ai nevoie de toate calitățile tale
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
la cultivarea plantelor și la îngrijitul vietăților, hărnicia, dârzenia, frumusețea nemaivăzută, luciditatea, iscusința în ale războiului, mila față de cei slabi, dragostea pură a suflețelului tău. nu ești îngâmfată, însă ai nevoie de toate calitățile tale proaspăt lustruite pentru a te apuca de treaba ta extrem de serioasă, lucrurile de tipul acesta nu se rezolvă cu una, cu două. șase în al patrulea loc: desfaci sfoara de la gâtul sacului tău, în care ai adunat tot ce a fost bun în viața ta de
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
întors în ceva înălțimi de cuvinte în niște terfeleli de teribilă luare aminte, o serie de aranjamente suave care fac barbarii stăpâni și vedetele sclave. până am ajuns să te întreb dacă ai suficient săpun până am, deși nu am apucat, vrut să spun că după ce fredonezi primul tril îți face bine să te potolești și să iei captopril după ce faci prima flotare te ajută să îți faci insulină o groază de unități sunt necesare pe zi, nu ai nici cea
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
roditor, de aceea petuniile magice au clopote mari și firele de trifoi au câte cinci foi grase fiecare, de aceea până și zeița chuang-mu își amintește de tine și te pomenește în incantațiile ei. șase în al doilea loc: te apuci și cultivi ceva din care să poți face îmbrăcăminte ușoară, bună de purtat pe căldurile verii sau seara, când te strecori în patul așezat pe pământ reavăn, ceva din care să poți croi și o fățucă de masă sau o
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
nici nu te speli pe față, nici nu pui straiele de muncă pe tine, dai fuga și găsești cu adevărat scrisă metoda căutată de tine pentru cultivarea unui material din proteine naturale, moale și cât mai plăcut la atingere, te apuci de îndată de treabă, din crengi de baobab-bătrân-capricios construiești degrabă o scăriță foarte înaltă, cu care te poți deplasa lejer prin toată coroana, începi să explorezi curioasă, atentă, fiecare rămurică, fiecare frunzuliță, le găsești pe toate roase, mâncate, aripi de
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
cu coarne de pui de cărăbuș-hercule douăzeci și patru de bucăți, le lipești uite așa, frumos, cu lipici din salivă de furnici albe, pe o așchie mai lată de baobab-bătrâncapricios, lași unealta la uscat până a doua zi, când dis-de dimineață te apuci, harnică nevoie-mare, de dărăcit în draci, până ai suficient fir să încropești un costumaș foarte scump, tocmai pe măsura prințișorului vieții tale, pe care te duci să îl scalzi în apele dulci ale kanasului la miezul zilei, să îl faci
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
unde va trece prințișorul tău drag foarte curând. pe seară, constați că o molimă cumplită a afectat fluturii din dudul-înaltcu-dude-mari-de-aur, din care când o dudă cade pe jos se transformă în taur, și te întristezi tare, bine că măcar ai apucat să faci costumaș cavalerului tău, te rogi să se vindece fluturii, adormi cu fluturii în gând. nouă deasupra: prin visele tale bat aripi, te trezești tristă, e necinstit ca o făbricuță atât de ingenioasă să fie dusă de râpă, după
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
prispa grădinii suspendate a dragostei tale, încarci ceva papură albă, din cea uscată de vântul cald khamsin, și în spinarea tigrului qilin, tigrul care aduce prosperitate cuibului tău, vii cu toată încărcătura aceasta prețioasă pe prispa așteptării tale și te apuci de lucru, harnică nevoie-mare. mai întâi iei o așchie de baobab-bătrân-capricios, o așchie cât craniul tău perfect, și împletești după calapod, îți faci un coif de papură albă ușoară care te va proteja de orice cădere, așa cum bicicliștii sau motocicliștii
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
cu penița pe hârtie, în poziție de tragere. ochiul pe cartea de căpătâi a dra gostei tale, în atitudine de descifrare. șase în al doilea loc: mai înaintezi puțin, te mai trezești în întuneric. deși porți costumul de scafandru, te apucă tristețea. tristețea apei pline de alge, părăsită de păsări, care găzduiește ouă de broască. melancolia stufului uscat, șfichiuit de vântul iute și rece al dobrogei minții tale marine. mai înaintezi puțin, te trezești în întuneric, cântă broaște rârâite pe la picioare
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
de petunie magică, deschizi capa cul, scoți o sămânță, închizi grijuliu capacul la loc, așezi sticluța la loc, undeva în desagă, din palma ta vulturul uriaș culege de îndată sămânța și ești salvat, cu ghearele lui cât capul tău te apucă de umeri și, dintr-o fâlfâire de aripi, te așează la poalele muntelui-din-con-de-brad, de unde continuă drumul tău, lat cât o autostradă de lemn de nuc. șase deasupra: singuraticul șașiu îți iese în cale, are o sfoară cu care poartă, la
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
întins preparatele mele pe masa de faianță a sufletului tău am deschis ochii, am reglat macroviza și apoi, precis, microviza am văzut că în sufletul tău sunt prezenți markerii dragostei de mine, am făcut o sumedenie de fotografii. acum mă apuc, entuziastă și îmbujorată, să scriu lucrarea in extenso a vieții noastre. nouă în primul loc: picioarele tale sunt două centrale nucleare, inima ta este o turbină hrănită de lacul de acumulare al vieții de până acum, sub fruntea ta, mine
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
continuă incantația de seară, brruuu, hurrr, errr, brruu, hurrr, errr. nu te clintești acum, când zbârnâie sufletul tău odihnit. șase în al cincilea loc: regretele și remușcările trec, doi pui de vultur harpagornis, pe care îi ții cu tine, te apucă cu gheruțele lor mici de obraji, ei nu au forța să zgârie, doar aduc sânge în obrajii tăi, să fii împurpurată când va sosi shangdi di liwu, prințul tău adorat, simți penele lor ștergându-ți ridurile frunții multîncruntate, ai răbdare
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
dăruiesc, luo na odată cu sfârșitul a ceea ce nu sunt cu parfumul iritant al reușitei/rușinii cu desenul tău perfect, ascuns într-un buzunar de absență. ești un paradis, luo na, pe care lupii l-au devorat peste care luna a apucat să strălucească unde s-au savurat cine copioase, de către cuceritori ești un paradis peste care eu am vărsat cerneală luo na nouă în primul loc: trebuie să te împopoțonezi, să îți legi cu fundițe colorate fiecare deget de la picioare, fiecare
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
registru comic, fie într-o formulă în care încap surâsuri, dar și neliniști și nostalgii (ca în Balada amintirii, scenariu după versuri de G. Topîrceanu). Cât despre cele sfinte, ruralii se mai smeresc ei într-o doară, că așa au apucat, dar nu rareori și nu fără motiv își râd în barbă (Între Rai și Ilinca lui Dudău, după romanul Minunile Sfântului Sisoe de același, maestru al ludicului, Topîrceanu). Altfel, oamenii se mai ciorovăiesc (femeile, mai ales, sunt rele de gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
sau ba? DĂNILĂ: Apoi da... Om găsi noi vreun chip să ieșim la lumină de azi pe mâine... SMARANDA: La vorbe, Dănilă, ești cel mai prima. Da' unde pui tu mâna se face o bortă ia așa de mare! N-apuci să legi un nod, și se destramă toată funia! Cum păcatele mele de le merg altora toate ca din apă, iară la noi n-avem un par ca lumea de care să ne apucăm cu mâna? Ba spun minciuni, c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
bortă ia așa de mare! N-apuci să legi un nod, și se destramă toată funia! Cum păcatele mele de le merg altora toate ca din apă, iară la noi n-avem un par ca lumea de care să ne apucăm cu mâna? Ba spun minciuni, c-avem prepeleacul ista de pus oale-n el, și-acela gol, precum se vede, de-am ajuns de povestea satului și-ți spun oamenii Dănilă Prepeleac. Iaca, nu mai departe decât frate-tău... DĂNILĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
4 (Luminiș de pădure. În fund, capătul unui lac, de unde va ieși Codârlic.) DĂNILĂ (stă așezat pe-o buturugă): Mândre locuri și mândre drumuri, nimic de zis! Când cobori, crezi că de-acu' te prăvălești în bârlogu' tartorului. Apoi când apuci a urca, mai lipsește o palmă să dai cu capul de creasta norilor. Pe urmă iar vale, iar deal... Am lăsat pe Duman și pe Tălășman s-apuce câteva smocuri de iarbă colo, sub copaci, pe urmă la deal, băiete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
cobori, crezi că de-acu' te prăvălești în bârlogu' tartorului. Apoi când apuci a urca, mai lipsește o palmă să dai cu capul de creasta norilor. Pe urmă iar vale, iar deal... Am lăsat pe Duman și pe Tălășman s-apuce câteva smocuri de iarbă colo, sub copaci, pe urmă la deal, băiete! Mai leneviți oleacă, flăcăii tatei și vă lăfăiți la umbră deasă. De mâine, v-a da stăpânul cel nou, care-o fi, naramze și delicatețuri, nu ca mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
peste vreun an-doi, să-ți văd pielea pe băț, întinsă la soare, Dumane, și ție, Tălășmane, coarnele cele falnice poleite și bătute-n ținte la vreo intrare de dugheană. Ei, cine poate ști? Gata, ia hai la drum, că ne-apucă noaptea acuși. ONOFREI (din culise, pe zgomot de car mergând): Ho, ho afurisitule! La deal nu te-arătai așa grăbit. Acu' ți-a cășunat să scaperi, pe mal de râpă, numai ca să-mi scoți mie sufletul. Dracu' m-a pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
să-l stăpânesc, la vale domolindu-l cu proptelele, la deal ajutându-l cu opintelile. Ei, ce zici? ONOFREI: Șuguiești, măi omule, ori ți-i într-adins? DĂNILĂ: Ba nu șuguiesc deloc. Hai, zi odată, da ori ba, că ne-apucă noaptea! ONOFREI (îl pufnește râsul): Apoi dară te văd că ești bun mehenchi! Da' și pe mine pot spune că m-ai nimerit cu chef. Hai, noroc să deie Dumnezeu! Să ai parte de car și eu de boi! DĂNILĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]