2,792 matches
-
pască oile în munții din Țara Românească și să se folosească de pajiștile și bălțile din țară nestingheriți. Chiar și în cazul unui război între cele două țări, satele păstorilor români erau protejate de către un boier trimis special. Sarea și arama extrasă din mine au reprezentat o sursă însemnată de venit. Ocnele reprezentau un bun al domniei, fiind concesionate și zeciuite. Cea mai importantă ocnă era cea de la Ocnele Mari, lângă Vâlcea. Sarea se exporta mai ales în sudul Dunării, de unde
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
nu e, care să nu fi costat pe tatăl meu [Mircea] un bolovan de sare”", ceea ce demonstrează cum singură vânzarea sării a fost de ajuns pentru ca acea cetate să fie ridicată. Mircea a avut inițiativa să înființeze o mină de aramă la Baia de Aramă cu puțin înainte de anul 1392. Zeciuiala provenită de aici a fost dăruită mănăstirii Tismana, care o comercializa sau o utiliza la manufactura produselor specifice (clopote, sfeștnice etc.). Arama sau obiectele realizate din aceasta erau exportate în Ardeal și
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
ridicată. Mircea a avut inițiativa să înființeze o mină de aramă la Baia de Aramă cu puțin înainte de anul 1392. Zeciuiala provenită de aici a fost dăruită mănăstirii Tismana, care o comercializa sau o utiliza la manufactura produselor specifice (clopote, sfeștnice etc.). Arama sau obiectele realizate din aceasta erau exportate în Ardeal și alte zone (spre exemplu, cetatea Caffa a cumpărat trei clopote de aramă în 1419). Țara Românească întreținea legături comerciale intense cu Ardealul, în special cu orașul Brașov. Cel mai important
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
a fost dăruită mănăstirii Tismana, care o comercializa sau o utiliza la manufactura produselor specifice (clopote, sfeștnice etc.). Arama sau obiectele realizate din aceasta erau exportate în Ardeal și alte zone (spre exemplu, cetatea Caffa a cumpărat trei clopote de aramă în 1419). Țara Românească întreținea legături comerciale intense cu Ardealul, în special cu orașul Brașov. Cel mai important drum comercial, pe care brașovenii erau obligați să-l urmeze, făcea legătura între Bran și Brăila, trecând prin Cetatea Dâmbovița, Rucăr, Câmpulung
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
a porcilor, a găleților de grâne, a vinului, din ceară și miere, a coșurilor de fructe, a laptelui și a peștelui, a fânului etc.). Tot în categoria dijmei se mai înscriu veniturile de la ocnele de sare și din minele de aramă. Toate acestea erau adunate de către funcționari specializați (câblari, vinăceri etc.) în „casele domnești” — de fapt hambare și depozite din care domnul putea face, la o adică, daruri în natură. Este de menționat că Mihail, voievodul coregent, avea o „casă” separată
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
pe creatorul oamenilor. L-a chemat pe fierar, pe Hefaistos, și i-a poruncit să facă din apă și țărână, o fată, ființă muritoare, dar să aibă chip de zeiță. Zeus o numi Pandora, apoi îi dărui o cutie de aramă și îi spuse să o dăruiască bărbatului cu care se va căsători. Zeița Afrodita îi dărui fetei puterea de a sădi iubirea în inima bărbaților. Apoi, zeul Hermes a condus-o pe pământ. Eros, fiul Afroditei,îl ținti pe Epimeteu
Zeus () [Corola-website/Science/296865_a_298194]
-
Abrud, Roșia, Brad, Baia de Cris și Baia de Arieș, Baia Mare, Rodna. Aurul mai era extras din nisipul râurilor Arieș, Lotru și Chisindia-Arad. Erau ocne de sare la Ocnele Mari și la Ocna Mică, la Ghitioara și Telega. Se extrăgea aramă la Bratilovo, iar în Buzău erau extrase resurse de chihlimbar și sulf. Când a început perioada fanariotă, minele au fost închise pentru că turcii să nu mărească tributul și să preia minele. În Țările Române, sarea era extrasă de sclavi țigani
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
statuia ecvestră a lui Petru cel Mare, dezvelită în Piața Senatului, în 1782. Considerată cea mai importantă operă a sculptorului de origine franceză Etienne Maurice Falconet, statuia ocupă un loc de frunte în literatura rusă sub numele de "Călărețul de aramă" (Mednii Vsadnik). Piața Palatului este dominată de un monument unic, Coloana Alexandru (1830-1834), dintr-o singură bucată de granit roșu de Finlanda, cea mai înaltă coloană de acest fel din lume, atât de bine montată încât nu are nevoie de
Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/296896_a_298225]
-
secolelor al XVIII-lea și al XIX-lea, aristocrația rusă a construit numeroase palate care au rezistat până în zilele noastre. Orașul și monumentele lui au suferit însă din cauza inundațiilor teribile, una dintre ele fiind descrisă de Pușkin în "Călărețul de aramă". Dezrobirea iobagilor din 1861, decretată de țarul Alexandru al II-lea, a dus la venirea unui mare număr de săraci în oraș. În suburbii au fost ridicate numeroase case de raport și au apărut primele întreprinderi industriale. Până la sfârșitul secolului
Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/296896_a_298225]
-
controlat teritorii din nord-estul Siriei între 10 d. Hr. și 117 d. Hr., înainte de a fi cucerit de Roma. Limba aramaică a fost la fel de rătăcită ca și Zidul lui Hadrian din Britania antică, cu inscripții scrise de soldații asirieni și aramei din Imperiul Roman. În cele din urmă, controlul Siriei a trecut la bizantini, în urma scindării Imperiului Roman. Populația în mare măsură vorbitoare de aramaică din Siria în timpul apogeului imperiului bizantin, probabil că n-a predominat până în secolul 19. Anterior cuceririi
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]
-
trecut la bizantini, în urma scindării Imperiului Roman. Populația în mare măsură vorbitoare de aramaică din Siria în timpul apogeului imperiului bizantin, probabil că n-a predominat până în secolul 19. Anterior cuceririi arabe islamice din secolul 7 d. Hr., masa populației erau aramei, dar Siria era de asemenea casa claselor conducătoare grecești și romane, asirienii rămânând în nord-est, fenicienii de-a lungul coastelor, iar evreii și armenii fiind de asemenea existenți în orașe mari, alături de nabateeni și arabii "preislamici", precum lahmizii și gassanizii
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]
-
caracter sfânt pentru musulmani, datorită rezultatelor bune ale pelerinilor nenumărați ce au trecut prin pelerinajul spre Mecca. Administrația otomană a introdus un sistem ce a condus la coexistență pașnică. Fiecare minoritate etno-religioasă - musulmani șiiți arabi, musulmani sunniți arabi, ortodocși sirieni aramei, ortodocși greci, creștini maroniți, creștini asirieni, armeni, kurzi și evrei - constituia millet. Liderii religioși ai fiecărei comunități au administrat drepturile de stare și au executat anumite funcții civile de asemenea. În 1831, Ibrahim Pasha al Egiptului a renunțat la loialitatea
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]
-
fiind divinități htoniene, fiice ale Nopții, locuitoare ale tărâmurilor de întuneric, mai mult sau mai puțin identice cu forțele naturii, le lipsește antropomorfismul caracteristic în general zeilor greci. Gorgonele, de pildă, fiice ale unor divinități marine, aveau „mâini uriașe din aramă, cu gheare ascuțite de oțel. În loc de păr, capul le era acoperit cu șerpi veninoși, care mișunau șuierând. Cu colți ascuțiți ca junghierele, cu buzele roșii ca sângele și cu ochii sclipind de furie, chipurile lor oglindeau atâta răutate și erau
Gorgone () [Corola-website/Science/298351_a_299680]
-
Duiliu Zamfirescu. El credea că spiritul malițios al lui Caragiale față de lucrările unor confrați citite la Junimea ar fi putut fi trecute cu vederea grație "„marii lui inteligențe”". Dramaturgul era "„o fire atât de fantastică și de muncită, în care arama și diamantul sunt legate împreună spre a da iluzia unui inel ducal”" (Duiliu Zamfirescu). Structura omenească a lui Caragiale, ca și aceea artistică, era duală: una de ironist și farsor, cu o rezervă nesecată în direcția manifestărilor umoristice și cinice
Ion Luca Caragiale () [Corola-website/Science/297104_a_298433]
-
l (numit și aramă) este un element din tabelul periodic având simbolul Cu și numărul atomic 29. Acesta este un metal de culoare roșcată, foarte bun conducător de electricitate și căldură. l a fost folosit de oameni din cele mai vechi timpuri, arheologii descoperind
Cupru () [Corola-website/Science/297149_a_298478]
-
la OMC. Sectoare economice: agricultură: 43,4% ; industrie: 30,6% ; servicii: 26%. Forța activă: 2,8 milioane. Rata șomajului: 2,4%. Sectoare agricole și zootehnice: cartofi dulci, porumb, cafea, trestie-de-zahăr, bumbac, ceai, alune, orez, bivoli indieni, porci, vite, păsări. Industrie: aramă, cositor, ghips, lemn, electricitate, procesare agricolă, construcții, îmbrăcăminte, turism, ciment. Produse exportate: îmbrăcăminte, produse din lemn, cafea, electricitate, cositor. Total lungime șosele/drumuri: 31.210 km Aeroporturi: 44 Utilizatori de internet: 836,896 sau 12.50%. Codul de internet al
Laos () [Corola-website/Science/298115_a_299444]
-
o populație omogenă. Ei se împart în circa 40 de grupuri, structurate în funcție de legăturile familiale, de profesii, de dialecte, de modul de viață sedentar sau nomad. Principalele grupuri sunt "ursarii" (dau spectacole cu urșii), "căldărarii" (confecționează și repară vase de aramă), "fierarii" (potcovarii), "crăstarii" (vânzătorii de cai), "spoitorii" (spoiesc tigăi și tingiri de bucătărie), "rudarii" (lucrători în lemn), "boldenii" (vânzători de flori), "argintarii" (bijutieri), "zlătarii" (extrag aurul din albiile râurilor) etc. Între grupuri există foarte importante diferențe lingvistice.
Țigani () [Corola-website/Science/297477_a_298806]
-
Criș, Brad, Baia de Arieș, centrul lor fiind la Alburnus Maior-Roșia Montană. Administrația minelor de aur avea sediu la Ampelum-Zlatna, condusă de un procurator aurarium, ajutat de o armată de funcționari subalterni. Erau exploatate argintul și plumbul din mine de arama de la Micia. Fierul era extras de la Ghelar și Teliuc. Se extrăgea piatră de carieră că marmură din Bucova, calcar de la Călan, andezit de la Deva. Sarea era extrasa din Ocna Mureșului, Ocna Dejului, Cojonca. Metalurgia fierului și bronzului, prelucrarea fierului și
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
(în ) este un aliaj al cuprului cu zincul, asemănător alamei, uneori având și "„proprietăți misterioase”". Denumirea derivă din limba greacă "ορείχαλκος", "oreichalkos" (din "όρος", "oros", munte și "χαλκός", "chalkos", „cupru”, „aramă” sau „bronz”), însemnând „cupru de munte” sau „metal de munte”. Romanii au transliterat „orichalcum” ca „aurichalcum”, ceea ce însemna, literal, "cupru de aur". "Orichalcum" / "Aurichalcum" este cuvântul utilizat de romani pentru a denumi alama care conține aproximativ 80% cupru și 20
Oricalc () [Corola-website/Science/318029_a_319358]
-
va trebui să aducă salăți din Grădina Ursului, pielea cu pietre prețioase din Pădurea Cerbului solomonit și fata Împăratului Roș. Această ultimă probă presupune o serie de alte probe prin care Împăratul Roș incearcă să îndepărteze pețitorii (proba casei de aramă, ospățul, alegera macului de nisip) dar și o serie de probe care o vizează direct pe fată (fuga nocturnă a fetei, transformată în pasăre, proba ghicitului și proba impusă de fată). Trecerea acestor încercări va fi realizată cu ajutorul unor personaje
Povestea lui Harap-Alb () [Corola-website/Science/316595_a_317924]
-
prima jumătate a secolului al XV-lea și până în secolul al XVII-lea. În morminte s-a găsit un inventar arheologic format din monede de argint și de cupru, un inel de cupru, nasturi globulari de argint aurit și de aramă, fragmente de țesături cu fir de argint aurit. În două morminte s-au găsit groși din timpul domniei lui Alexandru cel Bun (1400-1432) și Iliaș I (1432-1433, 1435-1436, 1436-1442); din alte morminte provin dinari din Ungaria, din Imperiul Romano-German sau
Biserica Sfântul Nicolae din Suceava () [Corola-website/Science/316603_a_317932]
-
sfârșitul lumii. Țăranii din împrejurimile capitalei însă, cumpărând, la un preț de nimic, lucrurile orășenilor înfometați, care se smulseseră din iadul celor trei zile, ziceau cu bucurie răutăcioasă: Slavă Domnului, în sfârșit ne-am îmbogățit și noi! Statuile antice de aramă, bronz și argint din Constantinopol au fost topite, pentru a se bate din ele monede. Numai cvadriga de bronz, ce împodobea Hippodromul (paternitatea acestuia i se atribuia lui Lysippos) a evitat această soartă și și-a găsit tihna, pentru totdeauna
Alexios al V-lea Ducas Murtzuphlos () [Corola-website/Science/316646_a_317975]
-
Primii ochelari erau în formă de clește, confecționați din fier sau argint, la extremități având câte o lentilă. Mai tarziu, apar ochelarii arcuiți, cu un fel de spătar deasupra nasului, fiind mult mai comozi decât predecesorii lor. Fabricați din os, arama sau argint, erau ținuți cu mâna totuși, iar instabilitatea distanței față de ochi și faptul că presiunea asupra nasului era foarte mare, îi făceau totuși să fie și ei incomozi. Prin Germania secolului XVII apare monoclul, un mâner prevăzut la un
Ochelari () [Corola-website/Science/316818_a_318147]
-
sau legarea chimică a oxigenului aflat în sistem. În plus este nevoie setarea valorii pH într-un domeniu ușor alcalin. Mai departe este foarte avantajos utilizarea în sistem a unei ape cu conținut de săruri redusă. Componente de cupru (cupru, aramă, bronz, alamă) Aceste materiale au o bună rezistență față de ape ușor alcaline și sărace în oxigen. Se crede că, în general, coroziunea este un proces care poate avea loc numai în cazul când metalul are contact cu apă și oxigen
Coroziune () [Corola-website/Science/318713_a_320042]
-
piatră datate acum vreo cinci sute de mii de ani, descoperite pe valea Dârjovului, care fac parte dintre cele mai vechi vestigii ale viețuirii umane pe teritoriul țării, originalele culturi ale neoliticului dezvoltat, creațiile remarcabile ale perioadei de utilizare a aramei și apoi ale Epocii Bronzului, care la noi au atins o mare înflorire, strălucitele opere ale geto-dacilor, de la uneltele și lucrările lor în argint și până la impresionantul sistem de fortificații din munții Orăștiei. În perioada feudalismului, iscusiți meșteri anonimi au
Istoria tehnologiei în România () [Corola-website/Science/318774_a_320103]