7,924 matches
-
și susținătorul unor mari proiecte comparative europene de istorie a intelectualilor, bazate pe achizițiile noii istorii sociale și culturale. Deși dificultățile lucrului cu noțiuni sensibil diferite - clercs, intellectuels, public intellectuals, Bildungsbürgertum, intelligentsia- nu pot fi subestimate, iar comparațiile rămân, cum argumentează însuși Kocka, „asimetrice”, asemenea proiecte internaționale, prin fericita combinație dintre studiul empiric și explorarea teoretică a limitelor comparabilității, oferă o bună orientare pentru studiul diverselor cazuri particulare. Alte cercetări importante ale temei au fost inspirate și dirijate de Pierre Bourdieu
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Napoleon, în timp ce proiectele similare din România interbelică veneau după o victorie - e drept, o victorie nesperată și știrbită de faptul că fusese precedată de trauma unui război devastator ce împinsese armata română și statul însuși până la marginea prăpastiei. Se poate argumenta că tocmai amintirea acelei traume, ce s-a adăugat tăcutei nesiguranțe inspirate de realizarea unui vis fantast (România Mare), bine ascunsă de o retorică eroică și triumfătoare, a alimentat naționalismul românesc interbelic. Oricum ar fi, impulsul de a crea un
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
reacționarism (de la reacționarismul aristocratic al lui Joseph de Maistre la conservatorismul lui Burke, de la viziunea istoriozofică a astăzi uitatului Buckle, la organicismul lui Spencer, anumite aspecte din Comte, darwinismul social etc.). Ideea de Sittlichkeit în idealismul german, precum și (după cum a argumentat convingător Friedrich Jaeger în cartea amintită) re-situarea socială și istorică a individualității descătușate pe care a propus-o în aceeași cultură istorismul (Historismus), reprezintă, spre sfârșitul secolului al XIX-lea, tentative ceva mai apropiate de soluția liberală - sau, oricum, nu
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
grupate în jurul a două întrebări clare: a) Mai este actuală cartea lui Bloom după douăzeci de ani? b) Prezintă ea interes pentru cititorul român? Să iau pe rând cele două întrebări, pentru a da două scurte răspunsuri și a le argumenta rapid, lăsând cititorului sarcina de a le dezvolta și detalia. Primul răspuns este afirmativ. De la apariție, deși The Closing of the American Mind nu era primul diagnostic sever al lumii americane, cartea a avut un răsunet enorm, inspirând pasionate - și
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
ț Din cauza curriculei universitare actuale, absolvenții de drept nu au posibilitatea de a dobândi pe parcursul studiilor cunoștințele practice necesare profesiei alese; rar sunt puși în situația de a analiza critic, a rezolva un caz concret sau a alege o soluție argumentată dintr-o multitudine de variante” (www.sojust.ro). Implementarea „Declarației de la Bologna reprezintă baza întregului proces de reformă a învățământului universitar european, inclusiv a celui juridic, în sensul în care curricula școlilor de drept se vrea a fi una îndreptată
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
fondul de comerț; • să identifice regimul juridic aplicabil al acestor acte juridice; • să distingă între principalele elemente ale fondului de comerț; • să rezolve corect speța propusă, subliniind particularitățile vânzării-cumpărării fondului de comerț ca act de comerț în raport cu vânzarea-cumpărarea civilă; • să argumenteze riguros științific soluția speței, adoptând limbajul juridic corespunzător. b) afective: • să-și controleze elementele de expresivitate ale afectivității în condițiile unei simulări de procedură juridică. c) caracteriale: • să-și pună în valoare spiritul de dreptate, apreciind soluția propusă din punctul
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
de nivel inferior: • cunoașterea terminologiei; • cunoașterea elementelor/faptelor științifice; • cunoașterea principiilor; • cunoașterea metodelor și procedeelor. - măsurarea rezultatelor de nivel superior (înțelegere, aplicare): • abilitatea de a identifica aplicații ale faptelor și principiilor; • abilitatea de a interpreta relația cauză-efect; • abilitatea de a argumenta metode și proceduri. 6.5.2. Itemii semiobiectivitc "6.5.2. Itemii semiobiectivi" Principalele caracteristici ale itemilor semiobiectivi sunt: • răspunsul cerut elevului poate fi limitat ca spațiu, formă, conținut prin structura enunțului/întrebării; • sarcina este foarte puternic structurată; • libertatea elevului
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
sau cele ale colegilor constituie un prim pas pe drumul conștientizării competențelor în mod independent. b) Autonotarea controlată Elevul este solicitat să-și acorde o notă care apoi este negociată cu profesorul sau împreună cu colegii. Profesorul are rolul de a argumenta și evidenția corectitudinea sau incorectitudinea aprecierilor. c) Notarea reciprocă Elevii se notează reciproc. d) Metoda de apreciere obiectivă a personalității este concepută de psihologul Gheorghe Zapan și constă din antrenarea formării unei reprezentări cât mai complete. 6.8. Rolul profesorului
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
au determinat partea să introducă acțiunea la instanța de contencios administrativ pe care au ales să o sesizeze, precum și rațiunile care au determinat instanța să pronunțe soluția în speță. 4. Evaluarea Se va încerca obținerea de la studenți a unor răspunsuri argumentate din punct de vedere juridic. Se va urmări ca studenții să identifice cât mai corect aplicarea textelor de lege la situația de fapt indicată în speță, arătându-li-se că acesta este modul în care lucrează instanța de judecată. În
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
elevi-elevi (muncă în grup) Obiective: - dobândirea unei înțelegeri a diferenței dintre drepturile civile și politice și dintre drepturile sociale și economice; - reflectarea asupra unor aspecte complexe legate de importanța protejării drepturilor omului; - formarea deprinderilor de a discuta și de a argumenta. Prezentarea Este o activitate bazată pe discuții despre: - elementele de bază necesare demnității umane; - importanța drepturilor civile și politice și a drepturilor sociale și economice; - obligațiile guvernelor privind drepturile sociale și economice. Materiale: - coli mari de hârtie, carioci, culori, acuarele
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
știu 6. Fiecare tânăr are dreptul să... Obiective: ilustrarea unui drept pentru diseminarea informației. Activități: fiecare grupă de copii va realiza un poster compus dintr-un text de maxim 100 de cuvinte și un desen sau un simbol care să argumenteze unul dintre drepturile omului. 7. Toți suntem câștigători. Obiective: evaluarea posterelor realizate, având drept criterii: încadrarea în timp, mesajul textului și exprimarea artistică (total 30 puncte). Activități: elevii expun posterele și le prezintă grupului-țintă. Produsele finale vor fi folosite într-
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
Împotriva mișcării muncitorești, prin postulatul pe care se bazează: eliminarea preocupărilor sociale ale oamenilor de artă, Într-un moment În care ele erau determinate de apariția și prezența activă a clasei muncitoare În configurația vieții sociale. Teoria maioresceană a culturii argumentează În favoarea șovinismului burghezo-moșierescă» etc.(p. 71). «În contextul ideologiei burgheze și a funcțiunii ei sociale, această teorie urmează a da fundamentul „filosofic” al atacurilor Împotriva atracției spontane a muncitorimii către socialism, care se transformă, sub influența puternică a marxism-leninismului, Într-
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
și unele probleme de teoria literaturii (prof. A.J. Measnicov), Lupta Partidului pentru formarea literaturii sovietice În primii ani ai revoluției (V.I. Ivanov), Chipul bolșevicului În proza sovietică din perioada 1920-1930 (V.M. Ozerov) - variate În ceea ce privește problemele luate În discuție, temeinic argumentate printr-un material documentar foarte bogat și divers, se Înmănunchează de fapt Într-un tot Închegat, lămurind În mod strălucit chestiunea esențială ce se pune literaturii realismului socialist: spiritul de partid”. Dar, la urma urmelor, n-are importanță că dezvăluirea
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
încă demonstrată teoria conform căreia fertilitatea ar fi o garanție a frumuseții. Și nici că la menopauză femeile devin, brusc, mai puțin frumoase. Raționamentele construite pe baza acestor criterii sociobiologice sunt adesea foarte populare, pentru că sunt cele mai ușor de argumentat; dar tot din acest motiv, de multe ori nu ne sunt de prea mare folos. Ca să cunoaștem criteriile determinante ale frumuseții trebuie neapărat să lucrăm la un nivel mai subtil. Lăsând gluma la o parte, se pare că atractivitatea unui
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
discuție și revizuirea acestor principii, prin evoluțiile pe care le-a cunoscut gândirea fizică, s-ar răsfrânge asupra metafizicii generale a lui Kant. Aceasta din urmă nu ar putea fi înțeleasă decât într-o perspectivă istorică, după cum afirmă Strawson. Autorul argumentează că teoria experienței a lui Kant a fost gândită drept un cadru valabil atât pentru cunoașterea comună, cât și pentru știința matematică a naturii în genere 20. Nucleul argumentării lui Brittan îl constituie caracterizarea principiilor filosofiei transcendentale drept principii ale
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
statutul legilor obținute prin inducție, în opoziție cu cel al ipotezelor, termen pe care autorul îl folosește pentru a desemna propoziții care se sustrag controlului strict al faptelor, este caracterizat în felul următor: În filosofia experimentală nu trebuie să se argumenteze pornind de la ipoteze împotriva propozițiilor deduse din fenomene prin inducție. Căci dacă împotriva inducției am admite argumente bazate pe ipoteze, atunci argumentele bazate pe inducție, pe care se sprijină orice filosofie experimentală, ar fi întotdeauna susceptibile să fie răsturnate de
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
care sunt centrale în sistemul său. Kant și-ar fi dat seama în cele din urmă de asta, lăsând la o parte distincția în cea de a doua ediție a CRP. Într-un text mai recent 62, Beatrice Longuenesse a argumentat că distincția formulată în Pr. nu este invalidată de caracterizarea pe care o dă Kant judecății în CRP și în alte texte. Autoarea insistă asupra necesității de a distinge relații empirice exprimate în forma logică a judecății de aplicarea ulterioară
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Unii filosofi au susținut, mai recent, că opoziția dintre întemeierea kantiană și întemeierea utilitaristă a îndatoririlor morale nu ar fi una fundamentală și ireductibilă. R.M. Hare se întreabă, bunăoară, dacă nu cumva Kant ar fi putut fi un utilitarist și argumentează în favoarea unui răspuns pozitiv la această întrebare. Axa argumentării sale o constituie teza că atât Kant și cei care l-au urmat, cât și Mill și utilitariștii de mai târziu, apreciau moralitatea unei maxime - adică al unui principiu al acțiunii
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
este o voință bună, ceea ce o face o voință bună este ceea ce este voit (în mod autonom, universal, rațional și imparțial), iar ceea ce este voit sunt consecințele avute în vedere.”19 Am înfățișat mai pe larg această tentativă de a argumenta compatibilitatea principiilor teoriei morale a lui Kant cu cele ale utilitarismului și consecinționismului moral deoarece ea oferă un fundal contrastant pentru prezentarea criticii pe care o face Kant „filosofiei empiriste a moralei”. Există câteva temeiuri pe care se sprijină respingerea
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
doar la structura ei, și nu la consecințele ipotetice ale adoptării generale a acesteia. Vom respinge anumite maxime drept moral inacceptabile deoarece de îndată ce încercăm să le gândim drept legi universale ajungem inevitabil la contradicții logice. Iată, pe scurt, modul cum argumentează Höffe această concluzie în cazul fiecăreia din cele patru exemple. Omul care ascultă de glasul rațiunii nu are voie să se sinucidă nici atunci când el este dezgustat de viață. Funcția sentimentului de dezgust al unei ființe, care este indiciul unei
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
da sau nu, el va fi dator să spună adevărul, cu alte cuvinte să-și lase prietenul pradă ucigașului. Constant nu se mărginește să arate în acest fel că intuiția noastră morală se opune condamnării minciunii în orice împrejurări. El argumentează în favoarea dreptului de a minți în anumite condiții excepționale, și anume în felul următor. Conceptul datoriei este de nedespărțit de cel de drept. Acolo unde nu există drepturi nu există nici datorii. A spune adevărul este o datorie, dar numai
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
mare a fost provocarea căreia i-a dat curs Kant, în articolul său din Berlinische Bläter, acceptând să susțină teza interzicerii minciunii și cu referire la situația extremă care a fost imaginată de Constant. După Vuillemin, Kant își propune să argumenteze că a spune numai adevărul este ceva obligatoriu din punct de vedere moral. Ca și în cazul altor acțiuni obligatorii din punct de vedere moral, urmările bune sau rele ale spunerii adevărului nu pot fi imputate agentului. Raportându-se la
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Bruno Bauch, Erich Adickes, Noica se întoarce spre textul CRP și al Pr întrebându-se „ce înseamnă sistemul lui Kant fără lucrul în sine?”. Răspunsul este că „suprimarea lucrului în sine” are pentru sistemul kantian „consecințe dezastruoase”. Și aceasta deoarece - argumentează autorul - lucrul în sine constituie un punct de plecare, o presupoziție fundamentală a sistemului filosofiei transcendentale. Noica respinge sugestia că autorul CRP s-ar face vinovat de o inconsecvență grosolană și prezintă temeiurile scepticismului său față de distincții propuse de acei
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
reprezintă sistemul formelor a priori proprii conștiinței în genere, care sunt forme constitutive ale lumii. Există însă vreun temei pentru a spune că filosofia transcendentală sau metafizica nu ar avea nimic de-a face cu teoria cunoașterii, așa cum încearcă să argumenteze Noica, urmându-l în această privință pe Heidegger? Considerațiile de mai sus ne conduc la concluzia că un asemenea temei nu există. Potrivit spiritului și literei textelor lui Kant, filosofia transcendentală, ca știință a formelor pure, a priori, ce fac
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
faima filosofiei luminilor. El nu este deist, așa cum este Voltaire, nu întemeiază moralitatea pe sensibilitate așa cum face Hume, nu crede că omul este bun de la natură, așa cum socotește Rousseau. Într-o eră intelectuală marcată de deism, Critica rațiunii pure va argumenta, cu o rigoare și cu o minuțiozitate împinse până la limita pedanteriei, că Dumnezeu nu poate constitui obiectul unei cunoașteri cu valoare obiectivă. În opoziție cu acei contemporani care ar putea fi calificați drept „raționaliști dintr-o bucată”, Kant a despărțit
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]