17,527 matches
-
trei ferestre înalte și înguste, tăiate în zidul de la apus. Comunicația interioară între aceste pivnițe și etaj se face pe o scară tăiată în grosimea zidului. Forma actuală a edificiului este mult modificată ca urmare a restaurărilor din 1911 de către arhitectul Ghe. Lupu, când s-au adăugat cele două foișoare deschise, zimții de cărămidă ai cornișei și învelitoarea de olane, iar în 1992 s-a schimbat învelitoarea de olane cu una de tablă. În fața palatului domnesc se găsește un edificiu mai
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
După actul Unirii din 24 ianuarie 1859, statul român a trecut la secularizarea mănăstirilor închinate. Conducătorii mănăstirilor închinate după criticile primite au început să repare unele mănăstiri. La 18 aprilie 1863, arhimandritul Platon stareț al Cetățuiei l-a angajat pe arhitectul grec Gheorghe Dimostenidi, să repare ,,cu îngrijire casele ctitoricești, îndreptând și curățind ce era stricat, ruinele ce le acoperea, să refacă brâul din piatră din jurul acoperișului, nișele, să repare chioșcul din cuprinsul mănăstirii, bucătăria veche, grajdul, să facă o poartă
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
se dărâmau, plouă în ele; cu toate acestea locuiește acolo un nenorocit preot și un miserabil dascăl, care se jeluiesc la toată lumea că au să moară de foame”262. Adevăratele lucrări de restaurare au început în anul 1908, după planurile arhitectului N. Ghica-Budești. A refăcut acoperișul caselor domnești, s-au restaurat chiliile de lângă sala gotică, s-au îndepărtat ruinele și s-au curățat pivnițele, s-a dărâmat casa egumenească dintre clopotniță și sala gotică, care nu prezenta nici o importanță istorică sau
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
în Brașov, 1875 și de lucrătorii Ioan Becher, tinichigiu - Timișoara, Ioan Drăghici, dulgher - Tighina și Gheorghe Rucsandra - Vaslui. În anul 1930 mai10”. Lucrările de restaurare de la Cetățuia s-au terminat în 1915 după cum atestă procesul verbal de recepție semnat de arhitectul N. N. Lupu și starețul Nifon Ioniță din data de 8 aprilie 1915. Mitropolitul Pimen Georgescu a hotărât la 15 august 1910 să înființeze o mănăstire model, unde tinerii călugări, dar mai cu seamă cei care urmau să fie hrotoniți diaconi
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
a bisericii, a clădirilor mănăstirii și a spațiului verde. Numeroase documente semnalează această permanentă grijă, ori de câte ori calamitățile naturale, furtunile puternice, inundațiile sau ploile se abăteau și asupra mănăstirii. La 18 aprilie 1863 îl întâlnim pe arhimandritul Platon că angajase un arhitect grec ca să repare ansamblul mănăstiresc. În octombrie 1862 se mai afla un singur ieromonah pentru seviciul liturgic. În strădaniile stareților s-a văzut o mare grijă pentru mănăstire și pentru călugării de aici. Ca exemplu putem aminti: vântul puternic din
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
laudative de genul: „Din dispoziția împăratului Napoleon III, Parisul a fost sistematizat de către Baronul Hausmann. Arhitectura este una de-a dreptul impresionantă. Bulevarde imense, cu trotuare largi, sunt împânzite de la un capăt la altul de clădiri uriașe în care măiestria arhitecților și a meșterilor pietrari oferă privirii un spectacol încântător”... Deși, încerc să fac un exercițiu un pic mai complicat de imaginație, tot nu pot să percep cum de s au putut face asemenea bulevarde largi, clădiri enorme și parcuri pe
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
spus. Era clar că era satisfăcută. — A, o știu! O prietenă de-a mea stătea acolo, dar au vândut casa și și-au cumpărat una frumoasă în Killiney cu vedere la golf și cinci dormitoare. Prietena mea a angajat un arhitect renumit din Londra ca să i-o aranjeze. — Chiar așa? am întrebat eu țâfnoasă. Cum îl cheamă? Mă pricep binișor la arhitectură. Bineînțeles că n-aveam habar de așa ceva, dar mă scosese din sărite. —Of, cum l-o fi chemând? a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
fiu și mai a dracului. Apoi Chaquie a început să-mi povestească despre casa ei. Avea o slăbiciune bolnăvicioasă pentru băile en-suite. —Casa noastră e perfectă, o casă de revistă! mi-a declarat ea. Cu toate că noi n-am avut nici un arhitect de la Londra care să ne-o decoreze, a adăugat dându-și din nou ochii peste cap, ca și când m-ar fi invitat să râd împreună cu ea. Și am râs. Eram dornică să plac, chiar dacă o detestam pe aceea căreia îi erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Mircea Claudiu recunoscuse, fără vreo ezitare, zâmbitor, privind drept în ochii directorului. Și nici măcar nu erau încă în anii de dificultăți materiale, după accidentul cu bicicleta lui Tolea, când Mircea trebuise să se angajeze ca desenator, în timpul liber, la un arhitect, pentru că familia nu-i mai putea plăti taxele și cheltuielile școlare. Da, da, acest Claudiu, de neclintit, și în dimineața când soția arhitectului, prietena Didei, năvălise, supramachiată peste petele adânci, vineții, de sub ochii de tigroaică. Tiranul!... bolborosea, sughițând de plâns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
accidentul cu bicicleta lui Tolea, când Mircea trebuise să se angajeze ca desenator, în timpul liber, la un arhitect, pentru că familia nu-i mai putea plăti taxele și cheltuielile școlare. Da, da, acest Claudiu, de neclintit, și în dimineața când soția arhitectului, prietena Didei, năvălise, supramachiată peste petele adânci, vineții, de sub ochii de tigroaică. Tiranul!... bolborosea, sughițând de plâns, neconsolată. Eminentul politehnician, dragul Mircea Claudiu, pe care îl adorase, auzi, adorase, nu mai vrea să o vadă și nu doar atât, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
o descărcare, prefera să nu-și amintească. Nu, nu voiasă-și mai amintească emoții, timidități, neputințe, nu, nu mai avea chef de complicații. O cunoscuse pe Ira în urmă cu ani. Micul său oraș de provincie... Urbea plină de tineri ingineri arhitecți medici din București, trimiși să participe la modernizarea vechiului orășel istoric. Irina lucrase ca desenatoare o vreme, ca aranjoare de vitrine, ca educatoare, așteptând aprobarea de a-și da examenul de absolvire la arhitectură, de unde fusese pe neașteptate exmatriculată chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
necântați, ale indivizilor muncitori pe lângă care trecem pe stradă și pe care abia dacă-i băgăm în seamă? Cele mai multe vieți dispar fără urmă. Un om moare și, puțin câte puțin, dispar toate urmele acelei vieți. Inventatorul supraviețuiește în invențiile sale, arhitectul supraviețuiește în clădiri, dar cei mai mulți nu lasă în urmă monumente sau realizări durabile, ci un raft cu albume de fotografii, un carnet de note din clasa a cincea, o scrumieră șterpelită dintr-o cameră de hotel din Florida, în ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
strecoară cafeaua îndoindu-le înăuntru, denotă un ins greu abordabil. În realitate nu vorbește ca să nu se vadă cât e de beat, cum i se limbă plimba-n... apucă să-mi șoptească Tanger. A fost unul dintre cei mai mari arhitecți ai României din urmă cu vreo două generații - arhitecți, bagă bine de seamă, crema artiștilor!! țipă de data asta amicul meu. Ia zi, domnu’ Jean, ce-ți fac copiii ăia? I-am lăsat să se descurce cu pensia alimentară, răspunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
abordabil. În realitate nu vorbește ca să nu se vadă cât e de beat, cum i se limbă plimba-n... apucă să-mi șoptească Tanger. A fost unul dintre cei mai mari arhitecți ai României din urmă cu vreo două generații - arhitecți, bagă bine de seamă, crema artiștilor!! țipă de data asta amicul meu. Ia zi, domnu’ Jean, ce-ți fac copiii ăia? I-am lăsat să se descurce cu pensia alimentară, răspunde omul după o pauză atât de cumpănită, încât cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
pauză atât de cumpănită, încât cine nu-l cunoștea i-ar fi repetat de două ori întrebarea. E bine dacă mai ai copii de pensie, înseamnă că ești putinte, râde Tanger. Păi unu-i student și ălălalt cere bani! lămurește arhitectul. Parcă ar fi vrut să fie o glumă, dar el e atât de sobru, că nimeni nu îndrăznește să zâmbească. În gara din Mangalia, același accident de care mă lovesc de la venirea aici - la mama acasă nu răspunde nimeni. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
a fost otrăvită de împărăteasă. Pentru a-i păstra amitirea, împăratul a poruncit ca reședința să rămână permanent nelocuită. Îmi place foarte mult locul ăsta, eleganța mobilei și decorațiunilor lui. Ador sălbăticia grădinii mele, mai ales cele două cascade naturale. Arhitectul a proiectat reședința în jurul cursului apei. În fața ferestrei mele, sunt tufe dese de bambus. În nopțile cu lună plină, locul arată ca un magnific teren poleit cu gheață. Și cu toate astea, niciodată în viața mea nu m-am simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
malurile Nilului, în străvechea și fascinanta țară a egiptenilor. Ce este Marea Operă? Nimic altceva decât un efort concertat al celor care posedă Lumina de a o răspândi în lume și de a deveni, astfel, colaboratorii de nădejde ai Marelui Arhitect al Universului. Eu v-aș putea înlesni accesul la cunoașterea sensului intim, al adevăratului scop al masoneriei. Lăsați-mă să vărs apa cunoașterii ezoterice în ceea ce veți deveni, dacă veți accepta: un prețios vas masonic. Treptat veți ajunge să dați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și construcții aferente. Pentru asta se interesase de prețul fierului, de admistrarea docurilor, cercetase ritmul intrărilor și ieșirilor de nave cu mărfuri, calculase și ajunsese la cifre uriașe de cheltuieli, dar și la profituri inimaginabile. Ceruse părerea unor ingineri, maiștri, arhitecți și constructori, culesese date importante despre modul de lucru, numărul necesar de oameni și grupele de meseriași. Pentru împlinirea acestui vis n-ar fi șovăit să riște, investind cu ochii închiși toți banii lui din băncile de la Viena, Sankt Petersburg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
sfârșitul unui interviu luat de o revistă-magazin germană (echipa cuprindea și un fotograf care fotografiase fotografii de familie În vederea alcătuirii unui album - a fost editat), mă vizitase un prieten franco-italian, scriitor, agent de publicitate, animator de televiziune și (sau: dar...) arhitect de formație (și prin tradiție). Privise fotografiile și mă adânc ofensase! În loc să aprecieze augusta-mi prezență (măcar pentru că mă aflam În centru, Între mama și tata), el se entuziasmase de... decor! De casa acoperită cu stuf! Acru, mă mirasem: cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
În loc să aprecieze augusta-mi prezență (măcar pentru că mă aflam În centru, Între mama și tata), el se entuziasmase de... decor! De casa acoperită cu stuf! Acru, mă mirasem: cum se făcea că el, În primul rând, francez; În al doilea, arhitect - și Încă italian! - se extazia dinaintea unei biete case de lut, acoperită cu stuf? Din politețe? Din aplecare spre exotic, insolit? - dar ducă-se pe malul Loarei lor, la troglodiții galo-romani contemporani! Da de unde!, răspunsese el râzând, din contra fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
pasajele” nu Îndestul de limpezi, Îmi mai cerea amănunte, mă punea să numesc, În românește, cutare detaliu, să-l scriu, să-l ajut pe el să-l rostească... La un moment dat, mi-a zis: «Mi-ai ascuns că ești arhitect». Am scăpat printr-o piruetă: «Mai rău: scriitor...» Și a fost bine: eu, fiindcă aveam umor (!), dar eram, În ochii lui, „confrate”; el pentru că, probabil Împărțea cu mine o taină, cu atât mai de-păstrat, cu cât i-o Încredințasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ca omul, În pământ se Întoarce. Iar dacă așa este - și trebuie să fie - atunci totul poate fi explicat, toate rănile pot fi oblojite, toate strâmbătățile Îndreptate. Ceea ce am și Încercat să fac, În prezența prietenului francoitalian - pe de-asupra, arhitect. N-am reușit, cu el; nici nu m-am străduit. Ce să-i fi explicat? Să-i fi făcut un desen și pentru: sunt-mai-rău (decât un arhitect): scriitor..? Deși scriitor și el, n-ar fi Înțeles cum fac eu, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Ceea ce am și Încercat să fac, În prezența prietenului francoitalian - pe de-asupra, arhitect. N-am reușit, cu el; nici nu m-am străduit. Ce să-i fi explicat? Să-i fi făcut un desen și pentru: sunt-mai-rău (decât un arhitect): scriitor..? Deși scriitor și el, n-ar fi Înțeles cum fac eu, cu mânurile mele, o casă - din cuvinte. Ei, cum ! După rețeta covrigului (care se confecționează Învârtind aluatul În jurul unei găuri date), Învălătucesc și eu cuvinte de-jur-Împrejurul calidorului. Calidor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
nu-i dai nici patruzeci. Așa ie străinii, finuțo, ei arată bine și bătrâni, păi, îngrijiți și bine hrăniți și nu le lipsește nimica. Păi, nici nu se pune problema la ei, păi, se joacă cu banii, îți dai seama, arhitect. Cum ce caută aici? Are firmă de construcții, da, afaceri, și să-și caute nevastă, hi-hi-hi, uite că m-a găsit, și iarăși, italienii, occidentalii, străinii, finuțo, oameni serioși, scuturați, civilizați, nu ca pârliții ăștia de români... Mirela-și amintea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
vârstă și s-o duci la doctor, aveau să ți-o imobilizeze mașina, stropind-o apoi cu benzină și dându-i foc, cu bunicuța Încă În ea. În condițiile astea, de unde să găsesc un loc din care să supraveghez casa? Arhitecții urbaniști nu se gândesc decât la ei. Cu toate acestea, printr-un noroc extraordinar, am găsit o stație de autobuz la câțiva metri mai Încolo, pe aceeași parte a străzii. Am parcat dubița după colț, m-am instalat confortabil În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]