3,021 matches
-
am fost în același regiment scoțian și i-am salvat viața când câțva din bravii tăi compatrioți ne-au atacat cu nerușinare la baionetă. Georgie era pasionat de filmele mute și știa să aprecieze un spectacol bun la matineu. După armistițiu ne-am întors la Aberdeen, am văzut că-i un oraș mort, iar Georgie m-a convins să vin cu el în California. El voia să lucreze în industria filmului mut. N-ar fi făcut mare brânză dacă n-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
duce În tolba de piele un teanc imens de telegrame pentru apartamentul 21. O ajută pe dna James să deschidă plicurile și să citească cu glas tare mesajele - căci Între cele două femei, În entuziasmul clipei, s-a stabilit un armistițiu. Numele alcătuie un catalog al cunoștințelor numeroase și distinse ale lui Henry James, mai ales din lumea literelor: Rudyard Kipling, Thomas Hardy, George Bernard Shaw, J.M. Barrie, Hugh Walpole, Arnold Bennett, Max Beerbohm, dna Humphrey Ward... Telegrame, scrisori și plicuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cântecele lui triste. All the Way și Where or When. —Frank este sfântul patron al iubirii neîmpărtășite, spunea tata. Numai ascultă-l, Katharine. —Kate? —Frank Îi făcea fericiți pe părinții mei, spun eu studiind meniul. Sinatra era Întotdeauna muzica de armistițiu În casa noastră. Puteam să ieșim din ascunzătoare când tata punea Come Fly With Me. Cred că voi mai lua un cocteil În loc de vițel. Ce crezi că s-ar Întâmpla dacă ai amesteca un Love and Marriage cu un Strangers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
satură-te! Va a privit pentru câteva secunde ceea ce dorea, sentimentul de furt și neparticipare a fetei supărate l-a copleșit, conducându-l către o stare nouă. Când fata a fost surprinsă că Îl privea neutru, Valerică a propus un armistițiu: Nici nu știi ce mult Îmi placi! Hai să fim ca Înainte, eu fac lucrările, ți le pun În bancă și dacă ai să fii bună și ai să ai răbdare cu mine, Îți fac eu hărțile la Geografie și
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
că până și Marinița a Început să creadă că ce se spune despre vina băiatului este adevărat, a uitat de tot ajutorul dat, ba chiar a Început să-l privească din ce În ce mai rar și oarecum chiorâș, așa ca pe un profitor. Armistițiul s-a rupt de la sine! Situația incandescentă a luat-o razna atunci când Va a fost inclus pe lista unei excursii de o lună de zile la ... Iași. Republica populară avea În planul său de propagandă și „recompensarea pionierilor și UTMiștilor
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
răspuns Marinița. Fata a continuat să-i zâmbească frumos, el răspundea cu câte o glumiță, fără a avea intenția de a Începe o nouă „aventură”. Spusele surorii sale le-a interpretat cu totul și cu totul altfel, În favoarea vechiului lor armistițiu. În acea vară a murit bunica Ileana, primul mare „filozof” din viața lui Va! A plâns când a văzut-o În sicriu și nu-și putea explica transformarea bunei sale bunici Într-o femeie atât de micuță, de slabă, albă
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
cu materii mai grele, cu teze și extemporale ... Va răspunse la modul curat: Destul de prost, am citit câte ceva, dar am citit două volume frumoase, știi cele groase, „Contele de Monte Cristo” de Alexandre Dumas! Tot supărat ești pe mine? Dar armistițiul? Ajunsă În acest punct, Marinița se lipi de el altfel, nu de frică și a Început să-și plimbe mâinile peste cămașa lui Va, mângâindu-i pieptul unde fata simți clar accelerarea bătăilor inimii. Încercând să fie calm și cu
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Maiakovski, pentru că am amintit În treacăt despre moartea concepută ca spectacol de către nu puțini dandy, să anticipăm aici un capitol dinspre finalul cărții noastre: Viața, o operă de artă. După ce a Înfruntat războiul, Vaché se sinucide, așa cum anunțase, la Încheierea armistițiului. E găsit mort Într-o cameră de hotel, alături de un prieten, din cauza unei supradoze de opiu. Aceluiași gust morbid al sinuciderii pe care dandysmul Îl proclamă uneori i se supune și Jacques Rigaut (1899-1929), unul dintre promotorii suprarealismului și dandy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Ronald Firbank, Edmund Goss, Serghei Diaghilev sau Jean Cocteau, „omul 1900 care urcă În toate trenurile și face parte din toate modele până la moarte”1), Încercarea noastră de a ordona un fenomen În disoluție se dovedește mai mult decât riscantă. Armistițiu, revoluții, reîmpărțirea lumii, avânt economic, progres: un peisaj În care arta se reașază spasmodic, topind de-a valma curente, tendințe, școli, grupări, stiluri. O coexistență câtuși de puțin pașnică În care, Întrebuințat din nou ca hârtie de turnesol, dandysmul distinge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
nesinceră: Eram în trecere și voiam să știu dacă ești bine. Cabina era micuță, asemenea majorității celorlalte cabine de la teatrul Cross. Existau și câteva cabine mai mari, unde oamenii stăteau doi câte doi, iar Hugo și Bill împărțeau, în virtutea unui armistițiu stânjenitor, cabina vedetei, care practic era formată din două cabine mai mici, unite, cu o chiuvetă la mijloc. Însă cabina lui Hazel era model clasic: o chichineață în care pereții văruiți se îngălbeniseră din cauza vechimii și care se scorojeau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
care mă aflam nu justifica deloc, dar absolut deloc, ipostaza cocoșească În care Încercam să mă instalez În virtutea unor obișnuințe devenite deja și de mult prima natură. - O cafea? m-a Întrebat cu un zâmbet echivalent cu o propunere de armistițiu. - Pot să aprind și o țigară? - Desigur, deși tutunul dăunează grav sănătății, știți foarte bine... - Și viața dăunează sănătății la fel de grav, dar asta nu Îngrijorează pe nimeni, am replicat. Oricum, există și lucruri mai rele pe lume... - De exemplu? - De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de război San Rafael și Adamastor, care prind sub focul lor Palatul Regal. Don Manuel și suita caută adăpost în grădină, izbutind a doua zi să se refugieze la Mafra, la treizeci de kilometri de Lisabona. Armata guvernamentală cere un armistițiu. Acesta a fost semnalul biruinței. În dimineața de 5 octombrie Regele se îmbarcă pe iachtul Amelia care-1 duce la Gibraltar. Portugalia devenise Republică. Când s-a răspândit vestea în Vila Real, unde era așteptat, că Don Manuel a abdicat și
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
și pe conducătorii ei... În ziua de 5 octombrie 1910, la 11 dimineața, se alcătuiește guvernul provizoriu, sub președinția lui Teofilo Braga. Ministerul de Interne îl ia Jose Antonio de Almeida. Justiția, Alfonso Costa; Externele, Bernardino Machado. Încă de la declararea armistițiului, armata guvernamentală fraternizează cu republicanii. Guvernul provizoriu adresează poporului portughez o proclamație în care cere ordine, muncă și respectul proprietății. Pe străzile Lisabonei o mulțime înnebunită de entuziasm manifestează fără odihnă, până târziu după miezul nopții. Totul se înfățișa într-
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
telegramele și informațiile lui Correia Marques au același rezultat pe care l-au avut telegramele trucate și informațiile inexacte în toate celelalte orașe ale Portugaliei: paralizează inițiativa guvernamentalilor și încurajează pe revoluționarii șovăitori. În loc să atace Braga, coloana guvernamentală cere un armistițiu lui Gomes da Costa!... Lovitura de stat reușise. De abia acum, restul garnizoanelor aderă la mișcarea generalului da Costa. La Lisabona, comandantul Cabeçadas adresează în numele armatei o scrisoare Președintelui Republicii, Bernardino Machado, cerîndu-i să demită Guvernul lui Antonio Maria da
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Iar dacă mă superi, Îți jur că o să iei drumul fiului tău. Carmen de Ibarra - ce absurd era ca cineva să o fi numit Niña Carmen cîndva! - nu spuse nimic, pentru că era absolut convinsă că el vorbea, ca Întotdeauna, serios. Armistițiul, dacă Într-adevăr existase acest armistițiu, se terminase și simțindu-se cum se simțea, nervos și hărțuit, Iguana Oberlus nu avea să stea pe gînduri prea mult cînd ar fi sosit clipa să o arunce În prăpastie, dacă i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
că o să iei drumul fiului tău. Carmen de Ibarra - ce absurd era ca cineva să o fi numit Niña Carmen cîndva! - nu spuse nimic, pentru că era absolut convinsă că el vorbea, ca Întotdeauna, serios. Armistițiul, dacă Într-adevăr existase acest armistițiu, se terminase și simțindu-se cum se simțea, nervos și hărțuit, Iguana Oberlus nu avea să stea pe gînduri prea mult cînd ar fi sosit clipa să o arunce În prăpastie, dacă i se năzărea s-o facă. Dacă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Efectul acestui gest spontan era cert în favoarea lui, deoarece a rămas cu impresia că din acel moment tatăl fetei a început să-l privească cu alți ochi: mai binevoitori și mai prietenoși. Involuntar, între ei se încheiase un fel de armistițiu în timp ce, în afara trenului, vântul în rafale se întețea, anunțându-și prezența chiar și în interior. Tăticule, tânărul de care vorbești mi-a fost cândva elev. Dacă nu mă înșeală memoria, când eram stagiară în primul an la școala medie, el
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
doi oameni normali, bine? De-acord, am spus, batem palma. — Bun. Acum, zise Scout, împingând farfuria din fața ei, inspirând adânc și aruncându-mi un zâmbet ostenit. Am într-adevăr nevoie de puțină odihnă. I-am răspuns tot cu un zâmbet. Armistițiu. — Deci, presupun că face parte din învoială să-ți rezerv o cameră? — Doamne, nu, zise ea surprinsă. O să stau în camera ta. — Unde? — În pat. — Și eu unde o să stau? — Pe podea, desigur. — Pe podea în propria mea cameră? — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
veți Întreba, referindu-vă la măsurile sociale, medicale, chiar militare. Au existat și acestea, dar până la urmă s-au dovedit inutile. De pildă, un stat a declarat război unei forme de dizenterie pitică, dar a fost silit apoi să ceară armistițiu și câteva milioane de olițe. Încet-Încet, lumea s-a consolat cu gândul Înfrângerii și din ce În ce mai mulți cetățeni au Început să poarte petice de pânză peste gură sau măști chirurgicale, Încât aveai impresia că străzile erau pline de medici așteptând să
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
lase în urmă ostilitatea lumii. Când ți‑e răpită speranța în mai bine, prezentul se află în sfârșit în mâinile tale. Atunci ești tu însuți realitatea, iar ceilalți sunt figuranți. Când Rainer privește înserarea, spune că această înserare e un armistițiu melancolic în care viața s‑a stins. Profesoara de germană spune că frații Witkowski ar face bine să nu mai deranjeze clasa cu trăncăneala lor neîntreruptă. Stifter spune: Apoi s‑au ivit pădurile de un roșu pal, care, acoperite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
însuți ești realitatea, iar ceilalți sunt figuranți. Asta sunt ei oricum. Nu spui niciodată o frază pe care să n‑o fi spus și altul, susură Sophie. Fiindcă știu deja toate frazele. Unde viața se stinge, seara e ca un armistițiu melancolic, ne învață Camus. Hans își dă din răsputeri un pumn în cap, încât sună a gol. De aici nu iese nimic original, doar lucruri obișnuite, vorbele meșterului care‑l ceartă că a încurcat polii la o legătură electrică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
D. Maniu a continuat: „Dragule, acest act trebuie făcut de un militar. Numai el poate să-l facă. Spune și d-ta, domnule Cristescu, care ai trecere la d. mareșal; stăruie ca d. mareșal să fie acela care să facă armistițiul...“ (Procesul marii trădări naționale, Ed. Eminescu, București, 1946) De această dată, pur și simplu un morman de cadavre. Fețele a doi dintre cei morți pot fi distinse mai clar. Unul dintre ei are gura deschisă, probabil că a fost surprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
rău, nu-l interesează nici cât negru sub unghie, aiurea, nici asta nu-i chiar așa, atunci cum e? Trebuie să aflu și voi afla, își spune el mereu. Nu mă las, să se împace alții cu filosofia, să încheie armistiții, să-mi zâmbească disprețuitor, prostule, bucură-te, frate, de ce poți cunoaște, nu mai umbla după ce nu poți, zi-i numen și bună ziua, nu se poate ști ce e, aia e, ce te frămânți atâta? Și totodată să se ocupe alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
ar fi fost căsătoriți deja, dar voiau să știe toată lumea lucrul ăsta și să facă În așa fel Încât să rămână așa, căsătoriți, mereu. Luz i-a scris multe scrisori, pe care el nu le-a primit Însă decât după armistițiu. A primit cincisprezece scrisori deodată și el le-a sortat după dată și le-a citit În ordine cronologică. Vorbea În toate despre spital și despre cât Îl iubește, despre cum Îi e imposibil să trăiască fără el și ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
le-a sortat după dată și le-a citit În ordine cronologică. Vorbea În toate despre spital și despre cât Îl iubește, despre cum Îi e imposibil să trăiască fără el și ce dor Îngrozitor i se făcea noaptea. După armistițiu, au căzut de acord că ar fi mai bine ca el să se-ntoarcă acasă, să-și găsească o slujbă și să se poată căsători. Luz nu voia să se-ntoarcă până nu făcea el rost de o slujbă bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]