KorAP: Find »[drukola/base=articular & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...107 108 109 ...233 >

5,806 matches

Corola-website/Law/227535_a_228864

pentru bărbați. Poliartrita reumatoidă este o maladie autoimună a țesutului conjunctiv, de etiologie necunoscută, caracterizată prin sinovită erozivă simetrică (generând leziuni articulare severe) și afectare polisistemică. Majoritatea pacienților prezintă o evoluție cronică fluctuantă a bolii, care netratată conduce la distrucție articulară progresivă, ireversibilă, cu deformări articulare permanente, însoțite de deficit funcțional și reducerea speranței de viață. Severitatea bolii rezultă din faptul că peste 50% din pacienți își încetează activitatea profesională în primii 5 ani de boală, iar la 10% din cazuri

ORDIN nr. 1.322 din 18 octombrie 2010 privind aprobarea ghidurilor de practică medicală pentru specialitatea reumatologie. In: EUR-Lex (2010) [Corola-website/Law/227535_a_228864]
o maladie autoimună a țesutului conjunctiv, de etiologie necunoscută, caracterizată prin sinovită erozivă simetrică (generând leziuni articulare severe) și afectare polisistemică. Majoritatea pacienților prezintă o evoluție cronică fluctuantă a bolii, care netratată conduce la distrucție articulară progresivă, ireversibilă, cu deformări articulare permanente, însoțite de deficit funcțional și reducerea speranței de viață. Severitatea bolii rezultă din faptul că peste 50% din pacienți își încetează activitatea profesională în primii 5 ani de boală, iar la 10% din cazuri apare o invaliditate gravă în

ORDIN nr. 1.322 din 18 octombrie 2010 privind aprobarea ghidurilor de practică medicală pentru specialitatea reumatologie. In: EUR-Lex (2010) [Corola-website/Law/227535_a_228864]
progreselor majore din domeniul terapiei, până în prezent nu se cunoaște nici un remediu curativ pentru PR, după cum nu sunt disponibile nici metode profilactice. Tratamentul optim al bolii necesită un diagnostic precoce, precum și utilizarea la timp a agenților care reduc probabilitatea leziunilor articulare ireversibile. Este necesară precizarea corectă a diagnosticului de PR (uneori dificilă în stadiile incipiente), urmată de evaluarea periodică a activității bolii, a eficienței programului terapeutic și a toxicității medicamentoase, cu revizuirea schemei de tratament în functie de rezultatul acestor evaluări

ORDIN nr. 1.322 din 18 octombrie 2010 privind aprobarea ghidurilor de practică medicală pentru specialitatea reumatologie. In: EUR-Lex (2010) [Corola-website/Law/227535_a_228864]
a eficienței programului terapeutic și a toxicității medicamentoase, cu revizuirea schemei de tratament în functie de rezultatul acestor evaluări. Este demonstrat că pacientii cu PR activă, poliarticulară și seropozitivă, au o probabilitate de peste 70% de a dezvolta eroziuni sau leziuni articulare în primii doi ani de la debutul bolii. Este de asemenea demonstrat că aplicarea timpurie a unui tratament agresiv poate să amelioreze evoluția în timp a bolii, motiv pentru care majoritatea centrelor reumatologice opiniază în prezent pentru o schemă terapeutică precoce

ORDIN nr. 1.322 din 18 octombrie 2010 privind aprobarea ghidurilor de practică medicală pentru specialitatea reumatologie. In: EUR-Lex (2010) [Corola-website/Law/227535_a_228864]
seriate. În cazul în care tratamentul nu poate determina remisiunea completă, scopul tratamentului este acela de a: ● controla activitatea bolii ● reduce durerea și simptomele inflamației sinoviale ● menține capacitatea funcțională de gestică uzuală și muncă ● menține calitatea vieții ● încetini evoluția leziunilor articulare 3. EVALUARE CLINICĂ ȘI FACTORI CARE INFLUENȚEAZĂ DECIZIA TERAPEUTICĂ Pentru diagnosticul poliartritei reumatoide se folosesc criteriile ACR: 1) redoare matinală: la nivelul și în jurul articulațiilor, cu durată de minim o oră înainte de momentul ameliorării maxime; 2) artrită în cel puțin

ORDIN nr. 1.322 din 18 octombrie 2010 privind aprobarea ghidurilor de practică medicală pentru specialitatea reumatologie. In: EUR-Lex (2010) [Corola-website/Law/227535_a_228864]
INFLUENȚEAZĂ DECIZIA TERAPEUTICĂ Pentru diagnosticul poliartritei reumatoide se folosesc criteriile ACR: 1) redoare matinală: la nivelul și în jurul articulațiilor, cu durată de minim o oră înainte de momentul ameliorării maxime; 2) artrită în cel puțin 3 zone articulare: minim 3 zone articulare prezentând simultan tumefacție de țesuturi moi sau acumulare de lichid sinovial observată de medic (hipertrofiile osoase izolate nu satisfac acest criteriu). Cele 14 zone articulare posibil afectate sunt: articulațiile interfalangiene proximale (IFP), metacarpofalangiene (MCF), radiocubitocarpiene (RCC), coate, genunchi, tibiotarsiene (TT

ORDIN nr. 1.322 din 18 octombrie 2010 privind aprobarea ghidurilor de practică medicală pentru specialitatea reumatologie. In: EUR-Lex (2010) [Corola-website/Law/227535_a_228864]
înainte de momentul ameliorării maxime; 2) artrită în cel puțin 3 zone articulare: minim 3 zone articulare prezentând simultan tumefacție de țesuturi moi sau acumulare de lichid sinovial observată de medic (hipertrofiile osoase izolate nu satisfac acest criteriu). Cele 14 zone articulare posibil afectate sunt: articulațiile interfalangiene proximale (IFP), metacarpofalangiene (MCF), radiocubitocarpiene (RCC), coate, genunchi, tibiotarsiene (TT), metatarsofalangiene (MTF), dreapta sau stânga; 3) artrită a articulațiilor mâinilor: cel puțin o zonă articulară tumefiată (conform definiției de la criteriul 2), la nivelul RCC, MCF

ORDIN nr. 1.322 din 18 octombrie 2010 privind aprobarea ghidurilor de practică medicală pentru specialitatea reumatologie. In: EUR-Lex (2010) [Corola-website/Law/227535_a_228864]
hipertrofiile osoase izolate nu satisfac acest criteriu). Cele 14 zone articulare posibil afectate sunt: articulațiile interfalangiene proximale (IFP), metacarpofalangiene (MCF), radiocubitocarpiene (RCC), coate, genunchi, tibiotarsiene (TT), metatarsofalangiene (MTF), dreapta sau stânga; 3) artrită a articulațiilor mâinilor: cel puțin o zonă articulară tumefiată (conform definiției de la criteriul 2), la nivelul RCC, MCF, IFP; 4) artrite simetrice: afectarea simultană bilateral a acelorași arii articulare (definite ca la criteriul 2). Afectarea bilaterală a IFP, MCF, MTF este acceptabilă fără simetrie absolută; 5) noduli reumatoizi

ORDIN nr. 1.322 din 18 octombrie 2010 privind aprobarea ghidurilor de practică medicală pentru specialitatea reumatologie. In: EUR-Lex (2010) [Corola-website/Law/227535_a_228864]
RCC), coate, genunchi, tibiotarsiene (TT), metatarsofalangiene (MTF), dreapta sau stânga; 3) artrită a articulațiilor mâinilor: cel puțin o zonă articulară tumefiată (conform definiției de la criteriul 2), la nivelul RCC, MCF, IFP; 4) artrite simetrice: afectarea simultană bilateral a acelorași arii articulare (definite ca la criteriul 2). Afectarea bilaterală a IFP, MCF, MTF este acceptabilă fără simetrie absolută; 5) noduli reumatoizi: subcutanați, dispuși deasupra proeminențelor osoase, suprafețelor de extensie sau regiunilor juxtaarticulare, observați de un medic; 6) factor reumatoid (FR) seric: evidențierea

ORDIN nr. 1.322 din 18 octombrie 2010 privind aprobarea ghidurilor de practică medicală pentru specialitatea reumatologie. In: EUR-Lex (2010) [Corola-website/Law/227535_a_228864]
inițierii terapiei cât mai aproape de debutul bolii, EULAR a formulat o serie de 12 recomandări privind managementul artritei precoce, definită ca o artrită precoce nediferențiată, ce are capacitatea de a deveni persistentă și erozivă: 1) artrita se caracterizează prin tumefacție articulară, însoțită de durere sau redoare. Pacienții cu artrită a mai mult de o articulație trebuie trimiși și consultați de medicul reumatolog în primele 6 săptămâni de la debutul simptomelor. 2) examinarea clinică este metoda de elecție pentru diagnosticarea sinovitei. În caz

ORDIN nr. 1.322 din 18 octombrie 2010 privind aprobarea ghidurilor de practică medicală pentru specialitatea reumatologie. In: EUR-Lex (2010) [Corola-website/Law/227535_a_228864]
acesteia este importantă, putând fi folosite programe educaționale destinate terapiei durerii, prevenirii dizabilității și păstrării capacității de muncă. 7) AINS pot fi prescrise la pacienții simptomatici, după evaluarea statusului gastro-intestinal, renal și cardio-vascular 8) Corticosteroizii sistemici reduc durerea și inflamația articulară, putând fi administrați, temporar, ca adjuvanți în cadrul terapiei remisive. Administrarea locală poate fi utilizată pentru ameliorarea simptomatică locală. 9) Dintre remisive, methotrexatul este preparatul de bază și trebuie utilizat de primă intenție la pacienții cu risc de artrită persistentă. 10

ORDIN nr. 1.322 din 18 octombrie 2010 privind aprobarea ghidurilor de practică medicală pentru specialitatea reumatologie. In: EUR-Lex (2010) [Corola-website/Law/227535_a_228864]
primii ani de evoluție. Se poate folosi, complementar, evaluarea funcțională, de exemplu prin HAQ. 6. METODE DE TRATAMENT 6.1 Tratamentul farmacologic constituie baza terapiei PR. Acesta trebuie încadrat într-un program complex care include eforturi multidisciplinare pentru menținerea funcției articulare cât mai complete a bolnavului. Medicina fizică, recuperarea și reeducarea, terapia ocupațională, metodele psihologice sunt menite să contribuie la conservarea integrității funcționale a aparatului locomotor. În functie de principalele caracteristici terapiile adresate PR pot fi clasificate în terapii modificatoare ale

ORDIN nr. 1.322 din 18 octombrie 2010 privind aprobarea ghidurilor de practică medicală pentru specialitatea reumatologie. In: EUR-Lex (2010) [Corola-website/Law/227535_a_228864]
clinică a bolii. Din acest grup fac parte medicamente cu structuri chimice foarte variate care au în comun faptul că deși rareori determină o remisie reală a PR, au adesea un efect benefic, împiedicând progresia leziunilor osteoarticulare și pierderea funcțiilor articulare. Se consideră în prezent că toți pacienții cu PR care prezintă o formă activă/agresivă de boală necesita administrarea unei terapii de fond. Formele active de PR pot conduce la leziuni articulare ireversibile chiar în primele luni ale bolii, iar

ORDIN nr. 1.322 din 18 octombrie 2010 privind aprobarea ghidurilor de practică medicală pentru specialitatea reumatologie. In: EUR-Lex (2010) [Corola-website/Law/227535_a_228864]
benefic, împiedicând progresia leziunilor osteoarticulare și pierderea funcțiilor articulare. Se consideră în prezent că toți pacienții cu PR care prezintă o formă activă/agresivă de boală necesita administrarea unei terapii de fond. Formele active de PR pot conduce la leziuni articulare ireversibile chiar în primele luni ale bolii, iar tratamentul cu AINS și CS deși poate ameliora simptomele bolii nu împiedică progresia modificărilor articulare. Toate terapiile de fond au caracteristici comune: efectul lor se instalează încet în timp, cu un interval

ORDIN nr. 1.322 din 18 octombrie 2010 privind aprobarea ghidurilor de practică medicală pentru specialitatea reumatologie. In: EUR-Lex (2010) [Corola-website/Law/227535_a_228864]
agresivă de boală necesita administrarea unei terapii de fond. Formele active de PR pot conduce la leziuni articulare ireversibile chiar în primele luni ale bolii, iar tratamentul cu AINS și CS deși poate ameliora simptomele bolii nu împiedică progresia modificărilor articulare. Toate terapiile de fond au caracteristici comune: efectul lor se instalează încet în timp, cu un interval liber de 1-6 luni până la evidențierea eficienței clinice. Eficacitatea fiecărui preparat nu poate fi prezisă la un individ anume, dar în general 2

ORDIN nr. 1.322 din 18 octombrie 2010 privind aprobarea ghidurilor de practică medicală pentru specialitatea reumatologie. In: EUR-Lex (2010) [Corola-website/Law/227535_a_228864]
dacă survin manifestări clinice de tipul tuse, dispnee inspiratorie, anomalii ale testelor funcționale pulmonare sau periodic la un an în lipsa simptomatologiei. Alopecia, eritemul indus de expunerea la ultraviolete, vasculita cutanată, au fost menționate după terapia cu MTX. În ciuda ameliorării manifestărilor articulare ale bolii, s-a constatat o creștere atât a numărului cât și a mărimii nodulilor subcutanați. MTX are un clar efect teratogen, procrearea fiind interzisă, indiferent care din partenerii cuplului este tratat cu MTX. Se recomandă întreruperea tratamentului cu MTX

ORDIN nr. 1.322 din 18 octombrie 2010 privind aprobarea ghidurilor de practică medicală pentru specialitatea reumatologie. In: EUR-Lex (2010) [Corola-website/Law/227535_a_228864]
MTX, SSZ, blocanți ai TNF α. Conform indicațiilor FDA/EMEA, leflunomid poate fi utilizat ca terapie de primă intenție sau ca alternativă la pacienții care nu răspund adecvat sau nu tolerează MTX. Efectele benefice pe reducerea activității bolii, păstrarea funcției articulare și întârzierea progresiei radiologice sunt recunoscute astfel încât Leflunomid este considerat la fel de eficace ca și MTX în încetinirea progresiei leziunilor articulare, în timp ce sulfasalazina poate fi inferioară pe termen lung față de MTX și LEF. Tratamentul cu leflunomid se face cu o doză

ORDIN nr. 1.322 din 18 octombrie 2010 privind aprobarea ghidurilor de practică medicală pentru specialitatea reumatologie. In: EUR-Lex (2010) [Corola-website/Law/227535_a_228864]
ca alternativă la pacienții care nu răspund adecvat sau nu tolerează MTX. Efectele benefice pe reducerea activității bolii, păstrarea funcției articulare și întârzierea progresiei radiologice sunt recunoscute astfel încât Leflunomid este considerat la fel de eficace ca și MTX în încetinirea progresiei leziunilor articulare, în timp ce sulfasalazina poate fi inferioară pe termen lung față de MTX și LEF. Tratamentul cu leflunomid se face cu o doză de 10-20 mg o dată pe zi, în funcție de severitatea (activitatea) bolii. Efectul terapeutic apare, de obicei, după 4-6 săptămâni și atinge

ORDIN nr. 1.322 din 18 octombrie 2010 privind aprobarea ghidurilor de practică medicală pentru specialitatea reumatologie. In: EUR-Lex (2010) [Corola-website/Law/227535_a_228864]
în perioada de procreere, precum și în cursul sarcinii. SSZ influențează în sens favorabil toți parametrii clinici de evolutivitate ai PR, determinând reducerea semnificativă a acestora la peste jumătate din pacienții tratați. Administrată precoce, SSZ poate încetini progresia radiologică a eroziunilor articulare specifice bolii, dar mai slab decât MTX sau leflunomidul. Efectul se instalează în 4-6săptămâni. Toleranța SSZ este în general bună, spectrul reacțiilor adverse cuprinzând mai ales intoleranța gastrointestinală (greață, vărsături, dureri abdominale, dispepsie) și erupții cutaneo-mucoase. Toxicitatea medulară (leucopenie, trombocitopenie

ORDIN nr. 1.322 din 18 octombrie 2010 privind aprobarea ghidurilor de practică medicală pentru specialitatea reumatologie. In: EUR-Lex (2010) [Corola-website/Law/227535_a_228864]
evoluția pe termen lung a bolii. Terapia simptomatică are un risc important de reacții adverse (în special digestive) care determină o morbiditate asociată semnificativă. a. Antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS) AINS constituie baza terapiei simptomatice în PR, ele reducând durerea și inflamația articulară caracterØ'4fstică bolii. AINS nu previn distrucția articulară și nu modifică istoria naturală a bolii.AINS se indică în toate formele de boală activă (medii, moderate, severe). Nu există nici un studiu care să ateste o eficacitate superioară a unui AINS

ORDIN nr. 1.322 din 18 octombrie 2010 privind aprobarea ghidurilor de practică medicală pentru specialitatea reumatologie. In: EUR-Lex (2010) [Corola-website/Law/227535_a_228864]
are un risc important de reacții adverse (în special digestive) care determină o morbiditate asociată semnificativă. a. Antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS) AINS constituie baza terapiei simptomatice în PR, ele reducând durerea și inflamația articulară caracterØ'4fstică bolii. AINS nu previn distrucția articulară și nu modifică istoria naturală a bolii.AINS se indică în toate formele de boală activă (medii, moderate, severe). Nu există nici un studiu care să ateste o eficacitate superioară a unui AINS asupra celorlalte. Cele mai utilizate AINS sunt indometacinul

ORDIN nr. 1.322 din 18 octombrie 2010 privind aprobarea ghidurilor de practică medicală pentru specialitatea reumatologie. In: EUR-Lex (2010) [Corola-website/Law/227535_a_228864]
câtorva articulații afectate precoce în cursul evoluției bolii determină beneficii atât locale cât și generale. Ameliorarea promptă după administrare crește încrederea bolnavului în eficiența programului terapeutic și permite participarea mai activă a pacientului la programul de reabilitare, în vederea recuperării funcției articulare compromise. Frecvent, un puseu inflamator ce interesează 1-2 articulații poate fi eficient tratat prin GC administrați local, fără a fi necesară modificarea întregului program terapeutic. Nu toate tumefacțiile articulare din PR reflectă un puseu inflamator al bolii, din aceasta cauză

ORDIN nr. 1.322 din 18 octombrie 2010 privind aprobarea ghidurilor de practică medicală pentru specialitatea reumatologie. In: EUR-Lex (2010) [Corola-website/Law/227535_a_228864]
mai activă a pacientului la programul de reabilitare, în vederea recuperării funcției articulare compromise. Frecvent, un puseu inflamator ce interesează 1-2 articulații poate fi eficient tratat prin GC administrați local, fără a fi necesară modificarea întregului program terapeutic. Nu toate tumefacțiile articulare din PR reflectă un puseu inflamator al bolii, din aceasta cauză înainte de administrarea locală a unui CS trebuie eliminată suspiciunea infecției articulare. În general, aceeași articulație nu trebuie infiltrată mai des decât o dată la 3 luni. Necesitatea repetării infiltrațiilor în

ORDIN nr. 1.322 din 18 octombrie 2010 privind aprobarea ghidurilor de practică medicală pentru specialitatea reumatologie. In: EUR-Lex (2010) [Corola-website/Law/227535_a_228864]
fi eficient tratat prin GC administrați local, fără a fi necesară modificarea întregului program terapeutic. Nu toate tumefacțiile articulare din PR reflectă un puseu inflamator al bolii, din aceasta cauză înainte de administrarea locală a unui CS trebuie eliminată suspiciunea infecției articulare. În general, aceeași articulație nu trebuie infiltrată mai des decât o dată la 3 luni. Necesitatea repetării infiltrațiilor în aceeași articulație sau a infiltrării de multiple articulații atrage de fapt atenția asupra necesității revizuirii întregului program terapeutic. Administrarea CS orali în

ORDIN nr. 1.322 din 18 octombrie 2010 privind aprobarea ghidurilor de practică medicală pentru specialitatea reumatologie. In: EUR-Lex (2010) [Corola-website/Law/227535_a_228864]
asupra necesității revizuirii întregului program terapeutic. Administrarea CS orali în doze mici, poate fi benefică în perioada de latență,până la instalarea efectului medicației de fond, cu ocazia unor pusee sau atunci când boala este suficient de activă pentru a compromite funcțiile articulare, capacitatea de muncă sau somnul. Numeroasele reacții adverse pe care le induc CS sistemici, în special atunci când sunt administrați perioade lungi de timp în doze mari, le limitează major utilizarea. Deoarece frecvența reacțiilor adverse crește atât cu doza cât și

ORDIN nr. 1.322 din 18 octombrie 2010 privind aprobarea ghidurilor de practică medicală pentru specialitatea reumatologie. In: EUR-Lex (2010) [Corola-website/Law/227535_a_228864]