6,399 matches
-
doar așa, întotdeauna îi spusesem lui Udi cel suspicios, chiar doare. El nu făcea decât să meargă mai departe, iar eu strigam în urma lui, jignită, așteaptă-mă, dar el o lua înainte ca din arc, asemenea unei săgeți lungi și ascuțite, ce nu se mai putea opri din clipa în care era eliberată. Ce se va întâmpla cu el acum, cum va mai putea trăi fără picioarele sale, cred că nimic nu i-ar lipsi mai mult decât ele, i-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
de dedesubt privind o clipă pe fereastră, clopoțeii agățați în părul ei ne acompaniază pașii făcuți cu mare efort, ne oprim între etaje pentru a ne odihni, picioarele aproape că i s-au îndoit sub propria greutate cu un trosnet ascuțit al încheieturilor, iată că ușa apartamentului nostru se deschide, un balon albastru atârnă de ea, Noga ne iese în întâmpinare cu un balon oranj în mână, o surprinseserăm în timpul pregătirilor pentru un bun-venit festiv, și din pricina mirării dă drumul balonului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
rotunjimile transpirate în timp ce intru în cămin, iar fetele mă privesc surprinse, la început crezuseră că sunt însărcinată, la fel ca ele, și de atunci între noi se dezvoltase o relație nouă, specială, până când și-au dat seama că burțile lor ascuțite ca niște săgeți diferă complet de burta mea, lăsată, umilă, în care nu se mișca decât hrană fără viață. Iar fetele care veniseră în ultima vreme credeau că așa fusesem dintotdeauna, că așa sunt eu cu adevărat, doar Hava și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
nașterii și din nou să examinăm împreună cele două posibilități, de a renunța la copil sau de a-l crește. Deodată mi-a devenit indiferent și se pare că Hava și-a dat seama de acest lucru prin simțurile ei ascuțite și mă fixează cu privirile ei pline de scepticism, este evident că e hotărâtă să mă concedieze, iar eu mă uit la ea îngrijorată, asta e tot ce îmi mai lipsea, Udi nu mai lucrează de câteva săptămâni, iar salariul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
fum, fumul unei gelozii aprinse dintr-odată, trebuie să pun capăt acestei apropieri dintre ei și nu am la dispoziție decât o singură cale, mă întorc în salon și zdruncin coșul până când o guriță roșie se deschide, iar o voce ascuțită începe să țipe dinăuntrul său, atunci mă grăbesc spre cameră și deschid ușa, fără să bat, o văd șezând pe marginea patului cu degetele încercuite pe încheietura lui, iar el stă drept, cu picioarele încrucișate, brațele îi sunt acoperite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ca o cicatrice. Dar soarele încă nu se vedea, parcă întreaga suflare aștepta ca el să apară, așa cum aștepți o mamă fără de care nu poți trăi, în ciuda răutății sale, conturul copacilor devine din ce în ce mai clar, păsările își încep dialogul pe voci ascuțite, iar eu îmi întorc privirile spre răsărit și aștept cu încordare, câteva raze calde poleiesc buclele plopilor aurii, dar soarele încă nu apare, privește dindărătul copacilor asemenea unui ochi uriaș ascuns în spatele unei șuvițe de păr. Degeaba îl aștept, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
nu am reușit să reparăm acest lucru, nu te învinovățesc pe tine pentru asta, amândoi suntem vinovați în egală măsură, dar tu poți continua astfel, în vreme ce eu, nu, apoi, deodată, gura lui se deschide într-un căscat, dezvelindu-și dinții ascuțiți ca un gard electric, îi urmăresc mișcările gurii, cele care îmi distrug viața, și tocmai în fața acestui căscat eu încep să plâng, cum poate să caște acum, cum îmi poate arăta în modul acesta ofensator locul pe care îl ocup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ai putut face așa ceva, Udi, să te urăsc pe tine înseamnă să îmi urăsc viața, să o urăsc pe Noga, să mă urăsc pe mine, dar cu toții suntem uniți prin legături ce nu pot fi desfăcute, ne ataci cu foarfeci ascuțite, ne sfârteci viețile în bucățele pe care le arunci apoi ca pe niște mădulare sfâșiate în urma unui accident, până ce nu se mai poate ști care cui aparține, atât mi-a mai rămas aici, în patul bolii tale, trag perna cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
a găsit înaintea mea scrisoarea aceea blestemată, mă împleticesc până în bucătărie și îmi fac o cafea, mă uit în jurul meu prin casa goală, Udi nu este aici, asta nu pot ascunde, soarele inundă deja terasa, crucificând-o cu razele sale ascuțite, luminând fiecare colțișor al casei, anunțând vestea plecării lui. Noga, vino să mănânci, strig eu, pun o farfurie goală în dreptul scaunului ei, și iată că vine, încă desculță, știi că nu e cazul, șoptește ea, iar eu spun, cum adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
însămi de la depărtare plângând amarnic, jelind după silueta care se îndepărtează în susul străzii. Stânjenită, mă uit prin camere, una după alta, până când descopăr într-una dintre ele, lângă geam, o grămăjoară de membre adunate cu durere în jurul delușorului unei burți ascuțite, un cap aplecat acoperit de păr roșu, scurt, ochii de căprioară rănită se lărgesc surprinși la vederea mea, iar eu mă așez șocată pe marginea patului ei și șoptesc, Yael, ce faci aici, când ai ajuns, nici nu mă gândeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
o viață complet nouă, îi voi spune eu, la viața unor oameni maturi și independenți, care s-au ales unul pe celălalt, nu a unor copii speriați, agățați unul de celălalt prin ură, dar când intră, simt furnicături în unghiile ascuțite, a fost al tău, iar acum nu mai este, jelește-i plecarea, stă în fața mea îmbrăcat în cămașa de jeanși și pantalonii maro, înalt și însingurat, fața lui sculpturală este inexpresivă, nemiloasă. Am venit să îmi iau câteva lucruri, spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
și baloane, și plastilină, și tot felul de lipiciuri, și decupaje, câteva discuri fără de care nu se poate, zice Noga, și pe care le ascultăm unul după altul când ajungem acasă, iar locuința noastră tăcută se umple de sunete ritmate, ascuțite, care la început mă deranjează, dar care, încetul cu încetul, îmi aduc ușurare, ca și când aceasta nu ar mai fi casa mea, iar tot ceea ce se întâmplă aici nu mi s-ar datora. Din când în când privirea ei cercetează muțenia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
o schimbare nu se termină niciodată, ea se face zi de zi, nu permite nimănui să preia controlul asupra vieții tale, nu uita asta, adaugă ea cu patos, ca și când s-ar despărți de mine pentru totdeauna, iar eu simt ciocul ascuțit al îngrijorării lovindu-mi creștetul, Hava, ești bine, întreb eu, e totul bine? Noaptea asta voi suferi o operație, spune ea cu indiferență, câteva săptămâni nu voi mai fi aici, iar eu spun aproape strigând, este ceva serios, și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
temându-se că imediat și fața aceasta va exploda în mii de fâșii colorate, dar un zâmbet îi înflorește pe buze, lărgindu-se din ce în ce mai mult. Privesc pragul acela îngust, pe care silueta trupului său îl umple și dealurile umerilor săi ascuțiți și îmbrățișarea aceea lungă și tăcută a lor care îngheață în fața ochilor mei, sunt ca două păpuși răsucite una în îmbrățișarea celeilalte, o lumină caldă de după-amiază de vară mă luminează, o lumină binecuvântată, lipsită de splendoare, neașteptată, anunțând venirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
jos, drumul fiind luminat de luna aceea aproape ireală. Apoi am luat-o prin pădure. Din pricina lunii, toate sunetele aveau o reverberație ciudată. Sunetul surd al propriilor mei pași părea să vină din altă direcție, dar transformat într-un sunet ascuțit, dur, lăsând impresia că cineva umbla pe fundul mării. În spatele meu auzeam din când în când câte un pârâit sau foșnet. Un văl greu atârna deasupra pădurii, de parcă toate animalele nopții își țineau r\suflarea ca să pot trece eu. După ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
soarelui. Păunii zburau agitați, de teamă să nu fie stropiți. Un curcan și-a înălțat capul și m-a privit asemenea unui moșneag cu toane, iar un papagal de pe stinghie și-a exprimat nemulțumirea prin bătăi de aripi și țipete ascuțite. Reiko s-a strâmbat la papagal, mieunând ca o pisică, iar acesta s-a furișat într-un colț, țipând: „Mulțumesc! Nebuno! Rahatule!“ — Nu știu cine l-a învățat asemenea cuvinte, spuse Naoko, oftând. — În nici un caz eu, se apără Reiko. Eu n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
lui Bud Powell sau Thelonius Monk, dar de cele mai multe ori vorbeam. Era tare vorbăreață și mă fermeca, pur și simplu. Ți-am spus și ieri că, în general, scornea povești, dar mi se păreau interesante. Avea un spirit de observație ascuțit, limbaj ales, umor cu carul și era ironică. Știa cum să ia omul ca să îl impresioneze și era conștientă că are asemenea calități, pe care încerca să și le etaleze cu multă măiestrie. Avea darul să te facă să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
care se Învîrtea În gaură. Auzi cum se deschide ușa, cum se izbește de zăvor și apoi cum este Încuiată din nou. În același timp, pe terenul viran se auzi cum o bîtĂ lovește mingea de baseball, urmată de țipete ascuțite și strigăte În spaniolă. RĂmase În picioare, umezindu-și buzele și ascultînd cum cineva Încearcă să descuie ușa din spate. TÎnărul, pe care-l chema Enrique, Își scoase pantofii și, după ce-i așeză cu grijă pe podea, se mișcă Încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
pași și apoi, cînd mașinile poliției opriră În fața casei și nu se mai auziră sirenele, se aruncă la pămÎnt și Începu să se tîrască. Polenul i se lipea de față și, În timp ce se tîra pe coate și buruienile Îi Înțepau ascuțit și des palmele și genunchii, le auzi venind În spatele casei. O Înconjuraseră. Se tîra mai departe, gîndind intens, fărĂ să dea vreo importanță durerii. „De ce au pornit sirenele?“, se gîndi. „ De ce n-a venit o a treia mașină din spatele casei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
chema Ferdinand și căruia nu-i plăceau deloc florile. Îi plăcea să se lupte și se lupta cu toți ceilalți tauri de vîrsta lui sau de orice vîrstă și era un campion. Coarnele lui erau tari ca lemnul și la fel de ascuțite precum țepii porcului spinos. CÎnd se lupta Îl durea rădĂcina coarnelor, dar lui nici că-i păsa. Mușchii de pe gît formau o cocoașă mare căreia În spaniolă i se spune morillo și, cînd se pregătea să atace, această morillo era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
de vîrsta mea pe care să-l imit. — Imită-mă pe mine. Ar fi firesc așa, nu? Da’ n-o să rîzi de mine? — Poate c-o să rîd. — Doamne, sper să nu-ncep să mă port ca o fată cît stăm ascunși. — Stai liniștită. — La umeri și la picioare arătĂm la fel. — Spune-mi de lucrul Ăla pe care mai voiai să-l faci. Între timp pusese păstrăvii-n tigaie. Feliile de șuncă, Încîrligate și maronii, erau așezate pe o bucată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
simțea mirosul, la fel ca-n noaptea cu lună plină, cînd se apropiase de el și-i văzuse colții Ăia minunați. Apoi, În timp ce stătea acolo, se lăsĂ tăcerea și mirosul elefantului dispăru. După care se auzi un fel de guițat ascuțit și o izbitură, apoi carabina de 303, după care, de două ori, 450-ul lui taică-său; apoi izbiturile și trosnetele se Îndepărtară Încet, iar el se duse-n desiș, unde-l găsi pe Juma tremurînd, cu sîngele curgîndu-i pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
sărit inima din piept, dar mi-am dat seama imediat că nu e el și m-am liniștit. Avea părul strâns în coadă, purta un pulover cu dungi, o geacă de piele și blugi. Maxilarul semăna cu al lui Patrick, ascuțit și puternic - însă nu era ras. Această diferență m-a făcut să mi-l amintesc pe Patrick și mai clar, contrastul mi-a accentuat acuratețea memoriei. Patrick arăta mereu impecabil, se rădea cu grijă, chiar dacă purta cioc. Îi simțeam barba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Apa nu e deloc adâncă. Trebuie să merg o mulțime ca să ajung la o zonă potrivită pentru înot. Mă simt ca Mica Sirenă, pentru că la fiecare pas ceva te taie la tălpi; pietrișul coastei este amestecat cu scoici sparte și ascuțite; oricum, sub ele este un fel de mâl lipicios care mi se prinde de picioare, făcându-mă să patinez și să scot niște plescăituri nesuferite la fiecare pas. Mă străduiesc să-i par grațioasă lui Jake, dar renunț imediat, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Cât de greu e să te ascunzi când ascunzătorile sunt tablourile dintr-o expoziție. Am traversat din nou sala: statuia Libertății se Înălța, „éclairant le monde”, pe un soclu de aproape doi metri conceput ca o proră, cu un rostru ascuțit. Ascundea Înlăuntru un fel de gheretă din care puteai privi drept Înainte, printr-un hublou de la proră, o dioramă a golfulețului de la New York. Bun punct de observație pentru când ar fi fost miezul nopții, fiindcă ai fi putut domina din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]