3,711 matches
-
miște în jos. Pentru aceasta ar fi trebuit să fi fost pus la punct calculul infinitesimal, realizare intelectuală înfăptuită mai târziu de Newton și care a reprezentat baza formală pentru a preciza identitatea de natură dintre forțele care acționează asupra astrelor și gravitație. Mai târziu, când Isaac Newton va deduce legile atracției universale, folosește aceeași metodă: face abstracție de forțele studiate, considerând aceste forțe ca fiind matematice și nu fizice. În lucrarea sa, sugestiv intitulată Principiile matematice ale filosofiei naturale, el
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
Teoriile elaborate de acești autori marchează o schimbare de paradigmă, prin aprofundarea din punct de vedere calitativ al cercetării. Printre alte aspecte, această turnúră este de esență uneori declarat spiritualistă. Orizontul teoretic urmărit nu mai constă doar în studierea atomilor, aștrilor, quarcilor sau a quasarilor, ci și în cercetarea lumii în care trăim și a obiectelor și fenomenelor înconjurătoare, atât de familiare nouă încât devin insesizabile. Fenomenele aparent banale dovedesc o complexitate neașteptată, prin evoluția formelor pe care acestea le îmbracă
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
ele urmele unui păgânism nestins. Printre aceste practici există unele ce își au originea în cea mai veche antichitate și care s-ar regăsi astăzi pe malurile Indusului. Se crede în monștri fantastici, în zâne răufăcătoare, în influențele vătămătoare ale astrelor, în deochi (farmece). Vrăjitoarea joacă aici un rol important, sub numele de babă; popa nu disprețuiește să-i facă concurență prin exorcizările cele mai bizare. Marțea e o zi nefastă prin excelență, cu mult mai mult decât vinerea. Nimeni n-
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
că divinitatea creatoare s-a descoperit prin elementele lumii create, revelând calitățile și însușirile esențiale ale acesteia. În bogăția de forme și structuri ale regnului mineral sau vegetal, ca și în imensitatea spațiului extraterestru, în strălucirea soarelui și a celorlalte astre, și în general, în tot mediul natural, au putut fi intuite unele dintre atributele Ființei Absolute, care, în calitatea sa de creator suprem, și-a lăsat amprenta frumuseții și a perfecțiunii în toate aceste opere. Astfel, natura ar putea fi
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
fiind îngropat „cu multă jale și plângere” (Grigore Ureche) la Putna. Domnise 47 de ani, 2 luni și 3 săptămâni. Zestrea lăsată de Ștefan era inestimabilă. Economie, politică, apărare, cultură toate sferele vieții sociale înfloriseră la căldura și lumina acestui astru. Moldova rămânea după el mai puternică și mai frumoasă, mai temută și mai respectată, mai bogată și mai sigură de viitor. ATUNCI, ÎN IANUARIE 1475, LA VASLUI Scrie cronicarul turc Nesri că Mahomed sultan a trimis sol la Ștefan Vodă
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
armonie. În concluzie, domnilor, în miezul tuturor fenomenelor și lucrurilor stă numărul numerelor, ideia ideilor, deci ființa sublimă și supremă. La cursuri predau și profesori persani, caldeeni, fenicieni. Persanii predau magia persanăsub numele de Kabală. Caldeenii și fenicienii care socoteau astrele ființe însuflețite aparținând lanțului universal de emanații divine, cu puteri nelimitate, a invizibilei lumi compusă din infime particule luminoase, predau astronomia, astrologia și magia. Confreeria Frații Tăcerii pe lângă procesul de educație și inițiere al tinerilor, se ocupa și de problemele
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
Ignorând legile acesteia, levitam imponderabil razant cu crestele munților meridionali. Impulsurile magice care funcționau ca un radar, m-au atenționat că pot începe penetrarea. Era piscul cel mai înalt al lanțului montan. Penetrai. Fulgerător ajunsei la grota luminată puternic de astrul inaccesibil vederii. Intrarea era păzită de doi ostași îmbrăcați în uniforme purpurii, înarmați cu halebarde și scuturi. -Bine-ai venit în împărăția subpământeană a universului luminii, -mă primiră voioși ostașii. După ce am zburat la o adâncime de cinci mii de metri
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
orașelor luminii. -Tărâmul nostru este protejat de plăcile tectonice și magma vulcanică. Plăcile au fost consolidate după o nouă tehnologie, stare care nu le permite mișcări sau căderi transversale, longitudinale sau verticale. Magma vulcanică a fost adunată într-un uriaș astru, folosit pentru furnizarea luminii și energiilor utile. De aici începe un lanț de orașe ale luminii și purificării. Casele erau construite din cărămizi de cristale multicolore, rubini și diamante, acoperite cu țigle de aur, argint și platină. Grădini și livezi
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
punea mâna pe spinare, îi întreba ca pe niște oameni ce vor, ceva nu e în regulă, s-au încurcat în vreun lanț, nu mai aveeau fîn?... Totul era în ordine, ne întorceam și adormeam și noi de îndată în timp ce astrele luminau, cu lumina lor de noapte, bătătura tăcută. Abia mult mai târziu, când l-am citit pe Tolstoi, am înțeles că nu numai cuvintele exprimă sufletul uman, ci și lumea în care el se proiectează în afară sau îl acoperă
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
trezească tot voluntar, să se ridice în văzduh după îndelungi practici yoghiste, să atingă Nirvana. Krishnamurti era mult mai interesant decât acest Brahmaputra care vorbea ditirambic, cu o vervă neobosită. Se înțelegea bine cu soarele căruia îi spunea, o, mare astru, care ar fi fericirea ta dacă nu ne-ai lumina pe mine, vulturul și șarpele meu?... Coboară în oraș și vorbește poporului: Vă învăț ce este supraomul. Omul e ceva care trebuie depășit. Ce-ați făcut ca să-l depășiți? Altădată
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
mare nevoie de sprijinul tău. În schimbul sprijinului tău, eu îți ofer cooperarea mea totală. Care îți va întări foarte mult puterea. Tu gândi, eu acționa. Tu conduce, eu executa. Convenabil? Era o întrebare, dar el părea încă să plutească printre astrele strălucitoare în spațiul întunecat Gândul lui se îndreptă spre "lucrul" din capul lui David Burnley. Era Creierul? Dacă da, ajutase conspiratorii? Primi răspunsul direct în minte: ― Nu! Mi-avea păstrat exteroceptorii fixați pe David Burnley ca și pe ceilalți agenți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
Doar amurgul se umple de rugină: a venit iar toamna? Aceasta-i întrebarea! Din vii se culeg boabe de chihlimbar, coșurile se-ndoaie sub greutatea lor. Frunza de viță, o pun într-un ierbar și licuricii i-așez în calea astrelor. Ciocârlia a părăsit câmpia. Doar greierii vioi mai cântă sub fereastră imnul verii. Se cheamă: „aleluia” și-n spatele decorului, rămân sihastră. Deși-mi zvâcnesc clipele cu doruri, iubitule, mă dăruiesc ofrandă, toamnei. Pe ea să o rogi de câteva
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
prins ca într-o colivie. Mi-e sete de acea libertate pură, fără de griji! Azi, mă-nvalui în melancolie: oamenii planetei se hrănesc cu ură, și toate, par, de la un timp, o anomalie! Sunt ca un fulg. Dansez pe vesperale astre, când cerul se aprinde și luna este nouă. Primeștemă-n visele tale albastre, iubite! Dimineața să ne scaldăm în rouă! În visele de zi, dulceața e-n pelin; și totuși, în suflet, iar au înflorit magnolii. Inima îmi arde ca pe
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
deci toate tabieturile cu sine. Colegul reapăruse. Ochi repezi, negru adânc. Păr lucios, lins la tâmple de șuvițe argintii. Palme moi, unghii îngrijite. „Cât de bine îl maschează aparențele.“ Își privi ceasul. Se furișă, precaut, în balcon. Cer perforat de aștri. Reveni în cameră, se întinse îmbrăcat, peste cuvertura roșie, cu privirea pierdută în pătratul de var al planșeului. Întinse mâna, apăsă butonul lămpii. Întunericul îmblânzi încăperea, culoarea de bitum albăstrui venea și prin fereastră, prin ușa întredeschisă a balconului. În
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
bătrână. Mâini încă frumoase, doamnă Ortansa, merită privite ! Picioare încă subțiri și lungi, dintr-un trup plat, lat, neutru ; mâini încă fine, îngrijite, care merită privite, cu încheietura delicată, rotind un cadran mic, fosforescent. Săgețile aurii merită privite, legătura cu astrul nostru îngăduitor : iată, arătătoarele prelungi, ca și cum și-ar întinde mădularele, distilându-și veninul, puterile, subțiindu-le, pregătindu-le pentru aventurile unei noi zile. Primul venit : modestul domn Pasăre. Ochii micuți, gămălii negre. Chelia ca o farfurie. Aceiași pantaloni negri, lucioși
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
au căpătat, nici gheare de liliac. Nu, nu, totul e normal și asta-i culmea ! Mănâncă, glumesc, se roagă, dorm, mint, fac amor, luni, marți, miercuri, o săptămână, două, malaxorul lent, ceață, roți și rotițe, amânări, așteptare, iluziile, surdina, loviturile, aștrii, gâfâitul și ipotezele cotidianului, bruște surpări, scâncetul, în bezna și fumul și expoziile și tirul încrucișat și asaltul și retragerile de pe câmpul de luptă. Familii, salarii, speranțe, boli, camarazii modești și răbdători, apocaliptice probe de restrângere, mereu restrângere, prudență, perseverență
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
nu vorbea. Murea de dorul tău. Somnambulul rechemat pe scenă își îndreaptă spinarea, reînnoiește grimasa și glasul și gesturile, trece mâna prin perucă, părul dispăruse, așa cere impresarul, pentru noul număr : bila rasă : recrut : tuns zero ! Îndreaptă bila pe traiectoria astrului zilei. Așteaptă tangenta, semnalul, simte scăfârlia atinsă de razele focului, a și pornit, țeapăn și curtenitor, în calea Colombinei. — Ei, frumoaso, ce-ai făcut la mare ? Văd că te-ai bronzat temeinic, înseamnă că ai fost cuminte. Am fost soție
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
departe, că l-am dus cu mine timp de peste o jumătate de secol, în fiecare zi și în fiecare loc, cu fiecare gậnd și cu fiecare pas. Astăzi, am deplina certitudine că destinul nostru este legat de cer și de aștri. Întreg Universul încape deodată sub un petic de cer, plutind pe aripile unui flutur și vine uneori ceasul cậnd nu mai știi exact unde sfậrșește realitatea și unde începe visul. Hotărậsem, de aceea, să mă întorc în mine și să
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
ați dus visuri, v-ați dus! Mort e al meu frate. Nimeni ochii-i n-a închis În străinătate - Poate-s deschiși și-n groapă! Dar ades într-al meu vis Ochii mari albaștri Luminează - un surâs Din doi vineți aștri Sufletu-mi trezește. Eu? Mai este inima-mi Din copilărie? ............................... Ah! îmi îmblă ades prin gând O cântare veche. Parcă-mi țiue-aiurind Dulce în ureche: Lume, lume și iar lume! {EminescuOpIV 77} AVEAM O MUZĂ Aveam o muză, ea era
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
înmiite-ecouri, Ce-n glasul meu măreț s-amestecă; În codri-antici n-aud muget de bouri, Trezind zilele vechi în mintea mea Codrul din munți, râul din vale-mi tace De ce nu pot în praf a mă preface! {EminescuOpIV 80} DOI AȘTRI Am văzut doi aștri, Strălucind albaștri Sub o frunte-n vis; M-a-nnecat seninul Când privii divinul, Blândul lor surâs. Și mi-am zis în mine: Înger cu lumine De-un adânc noroc... Din a vieții tale Înflorită cale Cum nu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
meu măreț s-amestecă; În codri-antici n-aud muget de bouri, Trezind zilele vechi în mintea mea Codrul din munți, râul din vale-mi tace De ce nu pot în praf a mă preface! {EminescuOpIV 80} DOI AȘTRI Am văzut doi aștri, Strălucind albaștri Sub o frunte-n vis; M-a-nnecat seninul Când privii divinul, Blândul lor surâs. Și mi-am zis în mine: Înger cu lumine De-un adânc noroc... Din a vieții tale Înflorită cale Cum nu stai în loc? {EminescuOpIV 81
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
columne ce-l înconjură-nprejur; Prin columnele-i mărețe trece cîte-o rază mată, A lui cupolă boltită e cu-argint înconjurată, Pe arcatele-i ferestre sunt perdele de azur. {EminescuOpIV 126} Luna înspre ea îndreaptă pasuri luminoase-ncete, Diadem de topiți aștri arde-n blondele ei plete, Încălzind aerul serei, strălucindu-i fruntea ei; Ale domei scări negrite se-nsenin - ca neaua sara -; Intră-n domă. Ard columne sub lumina ei cea clară Și-și aruncă unu-ntr-altul umbra neagră dintre ei. Stelele în
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
În fruntea lui e strânsă un ev de-nțelepciune, Viața lumii toate în minte-i a-ncăput. Trecutul... viitorul, el poate-a ți le spune; Bătrînu-i ca și vremea cea fără de-nceput Și soarele din ceruri la glasu-i se supune, Al aștrilor mers vecinic urmează ochiu-i mut. De-aceea voiu ca dânsul pe fiul meu să-nvețe Cari cărări a vieți-s deșarte, cari mărețe. {EminescuOpIV 155} Dar el din a lui munte în veci nu se coboară, Căci nu vrea ca să
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
prin râuri înnoată, Se-ndreaptă spre țelul cel mic și senin. Stejarii cei rupți sunt podețe pe râuri, Lumine de fulger cărări îi arat-, Deși cerul lasă a vântului frâuri S-asvîrle toți norii de-a muntelui brâuri, El trece la astrul ce luce curat. Retras în sală mare de marmură trandafirie, Încins în strălucitul și negrul lui talar, Privirea lui o-nalță pe-a cerului câmpie Și cugetul lui sboară în lumi fără hotar. Și gând cu gând se-mbină în
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
în noaptea celor răi Și lumile nestinse pe-a cerului cununi Imperii sunt întinse a îngerilor buni. {EminescuOpIV 160} Abia părăsesc unii a domei mari pilastri, Abia părăsesc cerul și înfloritu-i cort, Abia au vreme-a pierde puternicii lor aștri. Coboară-n lume, află amorul lor că-i mort. Atunci îl iau în brațe și luminând albaștri În lumea lor bogată cu lacrimi ei îl port - Sunt îngeri blânzi și timizi, așa nevinovați Încât în astă lume nu trebuesc cercați
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]