3,106 matches
-
încetat din viață la 20 aprilie 2008, la vârsta de 85 de ani, în spitalul Charles-Richet de la Villiers-le-Bel, în apropiere de Paris. Urnele cu cenușa Monicăi Lovinescu și a lui Virgil Ierunca au fost duse în România și depuse la Ateneul Român, unde a avut loc o ceremonie comemorativă. Înainte de a fi transportate spre Fălticeni, urnele au fost păstrate câteva săptămâni în „Casa Lovinescu”, apartament ce adăpostise cenaclul "Sburătorul" al tatălui său. Monica Lovinescu donase apartamentul, în anul 2000, fundației "Humanitas
Monica Lovinescu () [Corola-website/Science/297917_a_299246]
-
în casa lui Iacob Negruzzi, poezia "Doină". Pe 1 iulie se tipărește în "Convorbiri literare" poezia "Doină". În luna august, revista "Convorbiri literare" reproduce poezia "Luceafărul" tipărită inițial în Almanahul de la Viena. Pe data de 14 octombrie - Alecsandri citește la Ateneul Român piesa "Fântâna Blanduziei". Fondurile strânse din vânzarea biletelor, în valoare de 2,000 lei, sunt adăugate contribuției amicilor pentru plecarea lui Eminescu. În 21 decembrie 1883 îi apare la Socec volumul "Poezii", cu o prefață și cu texte selectate
Opera poetică a lui Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/297926_a_299255]
-
ani. Ei locuiau la parter, noi la etaj. Și s-au stabilit relații de oarecare prietenie. Noi, ca evrei, nu aveam voie să avem radio, și țin minte că în fiecare duminică dimineața, la ora 11, se transmitea concertul de la Ateneu la radio. Și eu mă duceam la ei și ascultăm concertul, iar seara, la ora 9, mă duceam și ascultăm Radio Londra împreună cu ei, cu Mișu Heraru. Era la fel de periculos să asculți Radio Londra cum era în timpul comunismului Radio Europa
GAZETA DE ARTĂ POLITICĂ NR.15: Capitale ale Culturii în contextul politicilor UE () [Corola-website/Science/296142_a_297471]
-
locuitori). Încet-încet apar o serie de instituții de interes (Teatrul Național, Grădina Cișmigiu, Cimitirul Șerban Vodă, Societatea Academică din București, Societatea Filarmonică din București, Universitatea din București, Gara de Nord, Grand Hotel du Boulevard, Ziarul Universul, cafenele, restaurante, Grădina Botanică din București, Ateneul Român, Banca Națională, cinematografe) și inovații în materie de tehnologie și cultură (iluminatul cu petrol lampant, prima linie de tramvai, iluminatul electric, primele linii telefonice). Municipiul București a fost până la instaurarea regimului comunist în România reședința județului Ilfov (interbelic). În
București () [Corola-website/Science/296542_a_297871]
-
la care a colaborat Mincu, a devenit azi, după o perioadă îndelungată de renovare, sediul Curții de Apel București și a Judecătoriei Sectorului 5. Remarcabile mai sunt Catedrala Sfântul Iosif, construită de Friedrich Schmidt (1873 - 1884) în stil neogotic, și Ateneul Român, conceput de Constantin Baicoianu și Albert Galleron, construit între 1885 și 1888, a cărui perspectivă dinspre Calea Victoriei este dominată de o cupolă barocă și de un monumental portic de ordin ionic. Ateneul este o clădire caracteristică pentru stilul eclectic
București () [Corola-website/Science/296542_a_297871]
-
Schmidt (1873 - 1884) în stil neogotic, și Ateneul Român, conceput de Constantin Baicoianu și Albert Galleron, construit între 1885 și 1888, a cărui perspectivă dinspre Calea Victoriei este dominată de o cupolă barocă și de un monumental portic de ordin ionic. Ateneul este o clădire caracteristică pentru stilul eclectic al capitalei, bazat pe structuri clasiciste, așa cum a fost el cultivat în Franța. Acest stil a prevalat și în arhitectura de la începutul secolului al XX-lea în București, în pofida diverselor curente secesioniste ale
București () [Corola-website/Science/296542_a_297871]
-
Multe societăți, cum au fost de exemplu, în România, Frăția sau Junimea, pot fi astfel impregnate de mentalitatea francmasonică. Studenții români de la Paris, în secolul XIX, au avut profesori francmasoni și o parte dintre ei au fost inițiați în loja "Ateneul străinilor"; alți români au întemeiat la Bruxelles loja "Steaua Dunării", desemenea prezentă la Iași, Galați și București, din care au făcut parte, printre alți oameni de vază ai vremii, Vasile Alecsandri, Ion Heliade Rădulescu, Spiru Haret, Carol Davila, Alexandru Ioan
Francmasonerie () [Corola-website/Science/298443_a_299772]
-
de Vasile Alecsandri dată de o trupă de artiști din Iași, din care făceau parte și Aglaia Pruteanu și State Dragomir. Krikor a făcut cursurile secundare la București, în același timp ducând o viață boemă în care frecventa festivitățile de la Ateneu, expoziții de artă și Pinacotecă. Ajunge astfel la vârsta de șaisprezece ani, când era extaziat de Wagner și Beethoven dar nu înțelegea grandoarea lui Michelangelo, Rembrandt sau Velasquez. Prima sa achiziție a fost o cromolithografie numită Beethoven, după Balastrieri, pe
Krikor H. Zambaccian () [Corola-website/Science/307057_a_308386]
-
de patriarhul Miron Cristea) și apoi consilier regal. În anul 1940 s-a opus acceptării ultimatumului sovietic în privința Basarabiei și, împreună cu Dinu Brătianu, s-a împotrivit acceptării Dictatului de la Viena. Dr. Constantin Angelescu a fost vreme de 24 ani președintele Ateneului Român (1923-1947), iar între 1941-1947 a fost președinte al Ligii culturale. La 24 mai 1934 a fost ales membru de onoare al Academiei Române. A fost membru fondator al Academiei de Stiinte din România. După unele surse, în 1943, împreună cu dr.
Constantin I. Angelescu () [Corola-website/Science/307069_a_308398]
-
urmat Facultatea de drept din București, obținînd licența (1919). La Paris a urmat - ca auditor - cursurile lui Gabriel Faure (1913-1914) și Vincent d'Indy (1919-1922), tot în Capitala Franței fiind înscris la doctoratul în drept. A debutat ca pianist la Ateneul Român (1918), într-un recital de sonate cu violonistul Alexandru Theodorescu, desfășurînd apoi o susținută activitate de pianist acompaniator și de muzică de cameră (1918-1950). În 1923 a debutat ca muzicolog și critic muzical (la Adevărul) continuînd să semneze studii
Mihail Andricu () [Corola-website/Science/307068_a_308397]
-
1992 membru titular al Academiei. În perioada 1991-1998 a ocupat funcția de membru al Consiliului de administrație al Băncii Naționale a României. De-a lungul carierei sale, a îndeplinit și alte funcții, precum: consilier la Institutul Național de Cercetări Economice, membru al Societății Ateneului Român, președinte de onoare al Societății Române a Economiștilor (SOREC), membru al Asociației Române pentru Clubul de la Romă. În anul 2001, la decernarea premiilor Băncii Naționale a României, i s-a acordat “Premiul special pentru întreaga activitate”. În data de 1 decembrie 2000
Costin Kirițescu () [Corola-website/Science/307118_a_308447]
-
Gyzis și la Academia de Arte din Paris cu Lucien Simon și Eugene Anatole Carriere. În 1900 a plecat la Paris apoi în Bretania împreună cu Gheorghe Petrașcu. Studiază anatomia la București. În anul 1901 are prima expoziție de grup la Ateneul Român din București. În 1904 este premiat la Munchen cu medalia de aur la Expoziția Internațională Münchner Sezession. Și-a organizat prima lui expoziție personală în 1904 la Paris, expunând apoi la Berlin alături de Claude Monet și Edgar Degas La
Ștefan Popescu () [Corola-website/Science/307138_a_308467]
-
va deveni Academia Română) unde a fost ales ca reprezentant al românității sud-dunărene. Societatea dorea să aibă membrii din toate provinciile locuite de români pentru a reprezenta unitatea culturală și națională a României. În anul 1879, la 23 septembrie, în sala Ateneului Român, a fost fondată Societatea de Cultură Macedo-Română din care face parte și Caragiani alături de mulți alți iluștri, ca C. A. Rosetti, Vasile Alecsandri, Titu Maiorescu, Iacob Negruzzi și altii. Societatea adoptă o proclamație care cerea românilor din Turcia Europeană
Ioan D. Caragiani () [Corola-website/Science/307146_a_308475]
-
consecutive. Începând să se intereseze de colecționarea lucrărilor de artă, Anastase Simu se implică în același timp și în alte domenii ale vieții sociale și culturale. Este membru în Consiliul Consultativ al Artelor din Ministerul Instrucțiunii Publice (1910-1915), membru al Ateneului Român, membru de onoare al Academiei Române. Muzeul Simu, care a fost ridicat în formă de templu grecesc, după planurile arhitectului C. Sciky, inspirat după Erechteion, a fost inaugurat la 21 mai 1910 în centrul Bucureștiului, reprezentând o premieră instituționalizata în
Anastase Simu () [Corola-website/Science/307155_a_308484]
-
Istorice Basarabene (1919), al Ligii Culturale, secția Chișinău (1920), membru al comitetului de conducere al Societății Române de Numismatică (1921), al comitetului Societății Regale Române de Geografie (1921), membru de onoare al Societății Istorico-Arheologice Bisericești din Chișinău (1921), membru al Ateneului român (1923), al Societății Renașterea Română, al Fundației Principele Carol ș.a.m.d.. A fost înmormântat în cimitirul bisericii Sf. Ilie din Chișinău, care mai târziu a fost demolată. Sever Zotta îl considera un "„nobil fără trufie, boier mândru dar
Paul Gore () [Corola-website/Science/307227_a_308556]
-
întoarcerea din Germania și eșecul său de la Universitatea din București, el își limitează preocupările didactice la catedrele sale din învățământul mediu și își orientează activitatea în trei direcții principale: eseuri, conferințe și gazetărie. Începe prin câteva cicluri de conferințe la Ateneul Român care au fost foarte bine primite de public. Astfel, în 1883 editează un număr de patru conferințe ale lui Titu Maiorescu, la sfârșitul cărora publică un prim studiu, o anticipare a studiilor portret care constituie partea cea mai durabilă
Anghel Demetriescu () [Corola-website/Science/307180_a_308509]
-
sa nu a fost totdeauna înțeleasă de contemporani, care adeseori nu i-au acordat creditul meritat. Totuși, faptul că primea mereu noi însărcinări constituie o dovadă că era apreciat ca un colaborator conștiincios. . Ca urmare a succesului conferințelor sale de la Ateneul Român, în 1884 este ales membru al comitetului Ateneului Român condus de Constantin Esarcu. Demetriescu a păstrat această funcție până la moarte, ocupându-se de organizarea de cicluri de conferințe. În acea perioadă - și de altfel până după primul război mondial
Anghel Demetriescu () [Corola-website/Science/307180_a_308509]
-
adeseori nu i-au acordat creditul meritat. Totuși, faptul că primea mereu noi însărcinări constituie o dovadă că era apreciat ca un colaborator conștiincios. . Ca urmare a succesului conferințelor sale de la Ateneul Român, în 1884 este ales membru al comitetului Ateneului Român condus de Constantin Esarcu. Demetriescu a păstrat această funcție până la moarte, ocupându-se de organizarea de cicluri de conferințe. În acea perioadă - și de altfel până după primul război mondial, conferințele pe teme culturale constituiau o componentă însemnată din
Anghel Demetriescu () [Corola-website/Science/307180_a_308509]
-
condus de Constantin Esarcu. Demetriescu a păstrat această funcție până la moarte, ocupându-se de organizarea de cicluri de conferințe. În acea perioadă - și de altfel până după primul război mondial, conferințele pe teme culturale constituiau o componentă însemnată din activitatea Ateneului Român. După aceea, principala sală de conferințe din București a devenit sala Dalles. În 1888, când Titu Maiorescu a obținut portofoliul Ministru al Cultelor și al Educației Publice în noul guvern conservator, la propunerea lui Nicolae Petrașcu l-a numit
Anghel Demetriescu () [Corola-website/Science/307180_a_308509]
-
om politic, Anghel Demetriescu admira în primul rând pe Lordul Thomas B. Macaulay, ale cărui discursuri le-a tradus din limba engleză și le-a publicat cu o amplă prefață. De asemenea a ținut mai multe cicluri de conferințe la Ateneul Român despre opera lui Macaulay. El admira modul în care Macaulay reușea să îmbine o viziune politică coerentă, cu un raționament impecabil, o cultură temeinică și un talent oratoric de excepție. Acestea erau calitățile pe care le considera esențiale pentru
Anghel Demetriescu () [Corola-website/Science/307180_a_308509]
-
alb și negru)”, în "Viața românească, "anul XXXVIII, nr. 1. - „Expoziția pictorilor români cari au lucrat în Franța”, în "Viața românească, "anul XXXVIII, nr. 1. - „Cronica plastică: O expoziție ideologică: Maxy (sala Dalles), în "Viața românească, "anul XXXVIII, nr. 2. - „Ateneul Român: Ileana Rădulescu, O. Angheluță; Căminul Artelor: Sorin Ionescu”, în "Viața românească, "anul XXXVIII, nr. 3. - „Construirea operei române”, în "Viața românească, "anul XXXVIII, nr. 4-5. - „Cronica plastică: Pictura”, în "Viața românească, "anul XXXVIII, nr. 6-7. In numărul I, 1939
George Matei Cantacuzino () [Corola-website/Science/308548_a_309877]
-
moarte fiind aproape uitat. Ia contact cu pictura la 15 ani, când pictorul francez Leopold Durangel (1828-1898) vine în casa părintească pentru a realiza portretul mamei sale. După vizitarea Expoziției retrospective Nicolae Grigorescu, deschisă în 1897 la București, în sala Ateneului Român, se decide ireversibil să urmeze același drum. Pleacă în Franța împreună cu Nicolae Titulescu și studiază pictura. Dacă la început de drum tematica era tributară lui Grigorescu, treptat Stoenescu s-a desprins de orice influență, construindu-și un stil puternic
Eustațiu Stoenescu () [Corola-website/Science/308718_a_310047]
-
a făcut studiile în anul 1900 a pus bazele societății "Tinerimea română". La solicitarea lui Nicolae Grigorescu din anul 1891, Ipolit Strâmbu l-a ajutat să-și verniseze tablourile pe care acesta intenționa să le expună la o expoziție la Ateneu. Cu această ocazie s-a născut o simpatie reciprocă. Epigon al lui Nicolae Grigorescu, creația sa, bogată și variată ca genuri (portrete, peisaje, scene de gen, compoziții alegorice), se distinge printr-o notă idilică, prin preocuparea de a reda efectele
Ipolit Strâmbu () [Corola-website/Science/308734_a_310063]
-
în scopul dezvăluirii de aspecte inedite ale spiritualității naționale și universale, apărute în periodice din țară și străinătate: „Academica”, „Jurnalul literar”, „Literatorul”, „Luceafărul”, „Manuscriptum”, „Revista Cultului Mozaic/Renașterea evreiască”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Revue Roumaine”, „Viața românească” (București); „Ateneu”; „Convorbiri didactice”, „Deșteptarea”, „Fântâna Blanduziei”, „Vitraliu” (Bacău); „Academia bârlădeană” (Bârlad); „Hiperion” (Botoșani); „Steaua” (Cluj); „Convorbiri literare”, „Dacia literară” (Iași); „Căminul românesc” (Geneva - Elveția); „Minimum” (Tel Aviv - Israel). Realizator al emisiunii „Lumea cărților” la T.V. Sigma București. Participări directe la întemeierea
Mircea Coloșenco () [Corola-website/Science/308729_a_310058]
-
prietenie artistică de lungă durată. A scris și a publicat sute de cronici muzicale și de texte consacrate fenomenului muzical. Extrem de longevivă, a fost primul artist din istoria culturii române care a participat la sărbătorirea propriului centenar, în 1988, la Ateneul Român, printr-un concert de gală în care a cântat alături de pianistul Dan Grigore. (Sculptorul Ion Irimescu va fi al doilea artist care participă la sărbătorirea propriului centenar, organizată de Academia Română în anul 2003). Este cunoscută și pentru legătura sa
Cella Delavrancea () [Corola-website/Science/308122_a_309451]