2,854 matches
-
nefericit și mai ales pe acel tânăr care abia a venit aici. A dat un exemplu urât, regăsește-ți din nou liniștea. Dialogul lor este întrerupt de o femeie care intrând în curte strigă pe d-na Neli. Era tanti Aurica o femeie de vârsta mijlocie, care din când în când venea la d-na Neli pentru a o ajuta la treburile gospodărești. D-na Neli, care avea o pensie de urmaș după soț și care era destul de mică, trebuia să
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
căsătorească atâta timp cât ea mai este încă în viață, rugându- l pe bunul Dumnezeu a-i rândui un soț bun și cu multă înțelegere față de ea, gând care îl ține tainic. în vreme ce muncea în gospodărie la hrănitul animalelor, sigur împreună cu tanti Aurica, grăbindu- se, întrucât le prinse întunericul, acum zilele fiind foarte scurte, asculta și ceea ce tanti Aurica îi spunea. -L-am văzut pe tânărul acela străin ieri trecând cu bicicleta prin sat. Nu arăta de loc rău. Parcă nimic nu s-a
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
un soț bun și cu multă înțelegere față de ea, gând care îl ține tainic. în vreme ce muncea în gospodărie la hrănitul animalelor, sigur împreună cu tanti Aurica, grăbindu- se, întrucât le prinse întunericul, acum zilele fiind foarte scurte, asculta și ceea ce tanti Aurica îi spunea. -L-am văzut pe tânărul acela străin ieri trecând cu bicicleta prin sat. Nu arăta de loc rău. Parcă nimic nu s-a întâmplat cu el. -Mila lui D-zeu este mare, zice D-na Neli. -Așa este, numai
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
na Neli. -Așa este, numai D-zeu l-a scăpat, după cum vorbesc oamenii. -Mare noroc a avut domnișoara după cum mi-a spus Livia și mare curaj a avut să se întoarcă cu el la spital. Livia fiind fiica lui tanti Aurica în vârstă de 19 ani, ajutată fiind foarte mult de Ramona cu îmbrăcăminte și alte lucruri care îi erau necesare. Livia era cel de-al doilea copil al lui tanti Aurica, văduvă și ea de 3 ani. Ea nu a
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
cu el la spital. Livia fiind fiica lui tanti Aurica în vârstă de 19 ani, ajutată fiind foarte mult de Ramona cu îmbrăcăminte și alte lucruri care îi erau necesare. Livia era cel de-al doilea copil al lui tanti Aurica, văduvă și ea de 3 ani. Ea nu a reușit să termine liceul agricol și a muncit ca șef de echipa într-o fermă viticolă. Ori de câte ori avea probleme la serviciu sau în altă parte se confesa Ramonei, pe care o
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
ca gheața. Era în plin post al Crăciunului, în bucătărie își mai făcu apariția Ramona și Livia care veniră de puțină vreme. D-na Neli pregătea ceaiul, după care le servi pe fiecare cu ceai și plăcintă cu mere. Tanti Aurica începu o colindă, după ea și celălalte au început să colinde. în bucătărie era cald, mirosul plăcut de ceai cu busuioc învelea atmosfera de pace divină creată de vocile blânde ale celor patru femei. Pe chipul Ramonei, de o blândețe
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
personală nu este deloc sociabilă, dureros este însă că fiica mea nu vede sau nu vrea să vadă, astfel gândi doamna Neli, în timp ce-și plivea straturile de ceapă. Nu trecu mult timp și i se alătură și tanti Aurica, care-i dădu aceeași veste, deja primită de la Ramona. -Și tu ești cu acest... și te bucuri! -Cum să nu te bucuri, doamnă de așa bunătate de băiat! zise tanti Aurica, cu ochii măriți. -Ți-am spus, ție ți-a
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
mult timp și i se alătură și tanti Aurica, care-i dădu aceeași veste, deja primită de la Ramona. -Și tu ești cu acest... și te bucuri! -Cum să nu te bucuri, doamnă de așa bunătate de băiat! zise tanti Aurica, cu ochii măriți. -Ți-am spus, ție ți-a împuiat capul cu acest Radu. -Vorbești de parcă ai avea ceva împotriva lui, afirmă tanti Aurica puțin supărată. -Ăsta..., se ține de capul fiicei mele. -Și ce-i rău în asta, doamnă? -Prea
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
acest... și te bucuri! -Cum să nu te bucuri, doamnă de așa bunătate de băiat! zise tanti Aurica, cu ochii măriți. -Ți-am spus, ție ți-a împuiat capul cu acest Radu. -Vorbești de parcă ai avea ceva împotriva lui, afirmă tanti Aurica puțin supărată. -Ăsta..., se ține de capul fiicei mele. -Și ce-i rău în asta, doamnă? -Prea rău, mai rău nici că-ți trebuie Aurico. Aflatai că mâine, poimâine i se naște copilul? -Vina este a ăleia ce s-a
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
în asta, doamnă? -Prea rău, mai rău nici că-ți trebuie Aurico. Aflatai că mâine, poimâine i se naște copilul? -Vina este a ăleia ce s-a ținut scai de bietul băiat, crezând că pune mâna pe el, zise tanti Aurica pe un ton ferm și cu multă convingere. -Și tu vorbești ca Ramona mea! -Vorbesc adevăr, uite că s-a măritat dacă n-a putut pune mâna pe bietul băiat. -Ferice de ea că n-a reușit, afirmă doamna Neli
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
n-a putut pune mâna pe bietul băiat. -Ferice de ea că n-a reușit, afirmă doamna Neli pe un ton nervos. -Ar fi bine să nu mai vorbim despre povestea asta, văd că dumneata chiar îl urăști, îi zise Aurica pe un ton împăciuitor. Acum amândouă lucrau în tăcere, fiecare cu gândul ei, nici măcar nu se mai priveau. Era în plină vară, într-o dimineață senină. Soarele strălucea de câteva ore bune pe cerul de un albastru intens. O adiere
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
Ramona! Ochii lui Radu se umplură de lacrimi, amintindu-și de cuvintele grele care i-au fost aruncate de mama copilului său. De grija copilului se ocupa mama lui Ramona care și ea îl iubea foarte mult, ajutată de tanti Aurica pentru ca Ramona să-și poată continua munca la școală. Bătrâna doamnă Neli reuși să se consoleze de dragul fiicei ei acceptându-l pe Radu ca ginere iar pe Ionuț Brădescu, acesta fiind numele micuțului, ca pe propriul său nepot. Mereu
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
aterizată în ceașcă, fără să cred că i-a schimbat prea mult gustul poșircii. - Înseamnă că a fost tămbălău mare, arunc și eu un comentariu, mai mult să mă aflu-n treabă. - S-au auzit întâi hăuliturile haitei, intervine promt Aurica, de ne-am crucit, am crezut c-a început cutremurul ăla anunțat și la televizor de unu’ de la București. Mi s-a făcut pielea de curcă, l-am strigat pe bărbată-meu care, știți, e profesor de matematică și rezolva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Bine, bine... și-a pierdut răbdarea Mardare, lasă astea, ce ziceai c-ai văzut? - Ce să văd? - Muflonul, câinii, pompierii, vânătorii, polițiștii, propun un rezumat. - A, cu ochii mei n-am văzut nimic, am auzit doar urlete, s-a scuzat Aurica, dar mi-a zis Postu că turbații ăia trăgeau de coastele animalului. Iar Iacob... (întorcându-se spre mine) nu știți dumneavoastră cine e, a găsit în fața dughenei lui o țeastă însângerată... - Da, și eu am auzit de căpățâna aia, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
lumii e aproape. Când o să iasă jigăniile din ascunzișurile lor, când o să se înroșească și apa, atunci toți o să știe că nu mai e mult, că nu ne mai rabdă pământu’... - Băi, Mardare, da’ văd că te-ai făcut predicator... Aurica s-a mulțumit să-și țuguie buzele mânjite cu o chestie de culoarea gălbenușului de ou. - Nu vorbeai tu că ăla e bun, că ailaltă nu merită? Nu te-ai dus tot tu să zici că, la beție, Petrache cântă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
sparanghelul moașă-tii, să te lași de băutură, și tu ai să te rogi, că nu mai faci, ai să-ți iei un angajament că nu mai pui picătură în gură, caranseraiul mă-tii de derbedeu...”. - Săracu Șarik... a oftat Aurica. Acu’ vreo doi ani, a căzut lat și, oricât i-ar fi fost de scârbă, Petrache l-a luat, l-a băgat într-o geantă mare și l-a dus la doctor. L-a ascultat ăla, l-a întors, l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
zile și zicea că parcă avea oase de câlți... - Zicea că știe c-o să plece, când o să moară, o să urce dealul, cu Șarik alături... - A murit și Petrache? întreb într-un târziu. - Nu, de ce să moară? E paznic la brutărie. Aurica ne-a umplut iar paharele, iar Mardare, cătrănit nu știu de ce, s-a dus în sfârșit să-i servească pe ceilalți doi clienți. - Și ce legătură are capul de cal cu muflonul? încep eu să-mi pierd răbdarea. - N-are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ai școlii care au marcat, prin vocație, destinul acestei instituții și care astăzi sunt pensionari: prof. Elena Filip, prof. Ioana Atanasiu, prof. Viorica Pricopie, prof. Ștefana Mititelu, prof. Olga Lascăr, prof. Gabriela Muscaliu, înv. Maria Berlan, înv. Natalia Stoian, înv. Aurica Pintilie, înv. Maricica Badragan, înv. Viorica Dăscălescu, prof. Marcel Giurgea, prof. Ioan Giurgea, prof. Ioan Călugăreanu, prof. Gheorghe Cebotari, adm. Ileana Grădinaru. Cu emoție și tristețe, trebuie să-i amintesc și pe cei care ne-au părăsit între timp: director
ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Loredana Ţară () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_583]
-
mă lasă apatic și fără chef de vorbă, cu chef numai de a asculta vorba altora, răstită, glumeață, aspră, românească, turcească, până or să-mi dea pâlniile pe-afară. Pe holul ticsit de navetiști, călare pe-o raniță veche, nea Aurică Geamantan se uită urât la lumea din compartiment. El face cursa asta pân’ la Constanța zilnic și nu-i mai cere nimeni bilet. Nu și-a mai găsit de lucru de când s-a întors, prin 2000, din Olanda cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
a schimbat-o niciodată cât timp am stat eu în concediu la Mare, s-a lipit, s-a zdrențuit o bancnotă de zece euro primită de la un barosan din ăsta cu bagaj mult. Cu hârtia asta e de-ajuns ca Aurică să intre la bufet, s-o scoată, exact ca-n povestea aceea veche a lui Mark Twain, s-o netezească puțin, se uită în jur ca și când ar vrea să spună Mă îndoiesc că are să-mi dea restu’ la asta, fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
aceea veche a lui Mark Twain, s-o netezească puțin, se uită în jur ca și când ar vrea să spună Mă îndoiesc că are să-mi dea restu’ la asta, fata de la bar l-a și servit, pe credit, cu romul lui. Aurică are și-o nevastă urâtă ca foamea (dar tot el zice că nici o femeie nu-i urâtă, numai băutura nu-i destulă), care vine seara să-l ia de la bufet, drăcuind filosofic alcoolul și prăpastia în care-l aduce el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
oră că harta mare a României de pe perete semăna cu o p... dă. S-a pus pe râs, i-a mai spus și colegei de bancă, Uite, fă, cu ce seamănă asta? Și dă-i amândouă râs, vorba ceea, ca Aurica când își vede păsărica. Da’ ce-aveți, dragă? sare învățătoarea la care nu mișca nimeni în oră. Colega n-are de lucru și se apucă să-i spună, Auziți, tovarășa, ce-a spus Zina... Draga mea (parcă o auzi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
sportive, la venirea sa în Cardiff. Numai că, în anii care au urmat, fiul său întunecat și chipeș, Kenneth, a devenit foarte popular printre puștii din zonă, fiind unul dintre băieții de gașcă. Byron, Opere, III. Don Juan, traducere de Aurel Covaci, note de Lia-Maria Pop, ediție îngrijită de Dan Grigorescu și Lia-Maria Pop, Editura Univers, București, 1987. Desiderata (1927) - poezie aparținându-i scriitorului și avocatului american Max Ehrmann (1872-1945). Citatul exact este: Go placidly amid the noise and haste... („Treci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
caprei se sparse pe loc în mii de bucățele și furia și ura ce-o avea în dânsa s-a transformat într-un adevărat uragan și mai nu exploda de durere. S-au pitit toate pe veranda casei, iar tanti Aurica, vecina Mărioarei, a bătut la ușă cu gând să-i ceară o unealtă. Planul era ca atunci când netrebnicul va deschide ușa, ceata de capre să sară pe el, așa înarmate cu au venit, cu furci, coase, topoare și greble ca
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
acolo unde sunteți voi!”. Scrierile Lidiei Vrabie alcătuiesc într-un fel original o epopee a satului natal, văzut când din perspectiva copilăriei, când din cea a maturității. Toate textele contribuie la acest amplu edificiu, amplificat afectiv. Colajul lor este veridic. „Aurica” - continuă tonul moralizator, apologetic, misionar, care, de altfel caracterizează întreaga scriitură. Scenele de viață surprinse sunt pline de învățăminte. De exemplu, toate au un timp potrivit, al lor, deoarece „e bine să se facă toate la timpul lor”, însă, cu
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]