2,756 matches
-
ergastolo". În timpul conversației fostul tâlhar, deja bătrân, cu probleme fizice și renegându-și trecutul, a relatat pe scurt viata lui, plângând câteodată; l-a lăudat pe Garibaldi, Victor Emmanuel al II-lea pentru că i-a acordat grațierea (deși , în scrierile autobiografice, a mulțumit nu pentru viața sa, ci pentru că a i-a scutit familia "de rușinea de a li se spune:" Sunteți nepoțtii spânzuratului""), declarând, de asemenea, că a fost șocat de asasinarea regelui succesor Umberto I, care a fost ucis
Carmine Crocco () [Corola-website/Science/330338_a_331667]
-
după război, în 1921, în "Ziarul științelor și al călătoriilor" (nr. 49 din 6 decembrie 1921; vezi și „Pagini regăsite”, în revista "România literară", anul V, nr. 41, 1972). Călătoria a fost descrisă parțial de autor în însemnările din volumul autobiografic "Viață, poezie, proză!... Confesiunile lui Darie" (Ed. Eminescu, București, 1975, pp. 75, 123, 128 și 231). În câteva pasaje din primul volum al ciclului miscelaneu " Rădăcinile sunt amare" (pp. 87, 208-209 și 214-216) există, de asemenea, unele referiri la Nicu
Jocul cu moartea () [Corola-website/Science/328777_a_330106]
-
Nyqvist a lucrat în principal în teatru, de asemenea a jucat și în mai multe producții de film. și-a descris copilăria și încercarea să de a-și găsi părinții săi biologici ulterior în viața de adult, în românul sau autobiografic, "Just After Dreaming" (titlu în suedeză: "När bârneț lagt sig"). El este căsătorit cu scenografa Catharina Ehrnrooth, cu care are doi copii, Ellen și Arthur.
Michael Nyqvist () [Corola-website/Science/331003_a_332332]
-
lui Cârme Karr a fost o scriitoare și jurnalistă în La Roche-Mabile. S-a născut în Paris și a studiat la Colegiul Bourbon, devenind apoi profesor acolo. Unele dintre românele sale, inclusiv primul, "Sous leș Tilleuls" (1832), au avut caracter autobiografic. Un al doilea român, "Une heure trop tard", a fost publicat în anul următor și a fost urmat de multe alte scrieri populare. "Vendredi soir" (1835) și "Le Chemin le plus court" (1836) au continuat să prezinte experiențele personale ale
Jean-Baptiste Alphonse Karr () [Corola-website/Science/334957_a_336286]
-
în peste zece limbi străine. Recenziile făcute de critici analizează dacă cele povestite le-ar dăuna copiilor sau nu sau dacă sunt prea sângeroase sau nu. Cu toate acestea, sunt incluse între paginile cărților sale multe fapte istorice, antropologice și autobiografice. Descrierea Războiului Franco-German pierdut l-a făcut pe Aimard să-și piardă o mare parte din cititori. Aventura sa mexicană din 1852 este descrisă în "Curumilla"; istoria uciderii surorii sale vitrege Fanny în "Te Land en Te Water I & II
Gustave Aimard () [Corola-website/Science/336512_a_337841]
-
pasiunea cititului de care era stăpânit fiul cel mare - Nicolae - este sugerată de o etajeră cu cărți, o masă de scris, un sfeșnic cu lumânare. Martoră a primei lecturi, această încăpere beneficiază și ea de o descriere amănunțită în cartea autobiografică a marelui istoric intitulată "O viață de om așa cum a fost". Clădirea muzeului este declarată monument istoric, având . Clădirea originală, aflată în stare de ruină în anul 1965, este restaurată complet în stilul arhitecturii populare, având caracteristicile celui mai vechi
Casa Memorială „Nicolae Iorga” () [Corola-website/Science/331323_a_332652]
-
La 4 noiembrie 1823, Pușkin îl scria de la Odesa, lui Viazemski: În privința ocupațiilor mele, eu nu scriu acum pur și simplu un roman, ci un roman în versuri - ceea ce este o diferență ca de la cer la pămât.”" cuprinde numeroase elemente autobiografice și aspecte din viața și istoria poporului rus. Criticul rus Vissarion Belinski spunea despre romanul lui Pușkin: "„Este o enciclopedie a vieții rusești și o operă în cel mai înalt grad națională.”" Evgheni Oneghin, eroul romanului, are o bogata experiență
Evgheni Oneghin () [Corola-website/Science/334094_a_335423]
-
că Ionuț Caragea își retrăiește scriptural biografia, nu doar și-o reamintește, în sensul că plonjonul în amintire e atît de adînc și de ”imediat” încît pasajele reamintite par de-a dreptul retrăite. Al. Cistelecan ține să sublinieze că dialogul autobiografic e presărat cu salturi în poezie, dar aceste intercalări de poeme nu și-au propus să fie o antologie ilustrativă pentru drumul parcurs de Ionuț Caragea; ele se produc acolo unde temperatura afectivă a discursului anamnetic și introspectiv pus pe
Ionuț Caragea () [Corola-website/Science/334112_a_335441]
-
subofițer al marinei americane „SEAL”. El este cel mai eficient lunetist din istoria militară a Statelor Unite, cu 255 de inamici uciși în timpul Războiului din Irak, dintre care 160 au fost confirmați oficial de Pentagon. În 2009 el a scris bestsellerul autobiografic, "American Sniper", care a fost publicat în ianuarie 2012. Ulterior, în baza cărții a fost realizată o adaptare ecranizată în regia lui Clint Eastwood, care a fost lansată în decembrie 2014. a murit pe 2 februarie 2013, împușcat la un
Chris Kyle () [Corola-website/Science/334151_a_335480]
-
temă frecventă a lui Poe și anume tema „moartea unei femei frumoase”, pe care el o considera ca fiind „subiectul cel mai poetic din lume”. Folosirea acestei teme a fost adesea sugerată de criticii și biografii lui Poe ca fiind autobiografică, ea decurgând din pierderea repetată a femeilor de-a lungul vieții lui Poe, inclusiv mama sa Eliza Poe și mama sa adoptivă Frances Allan. Identitatea Ulalumei din poezie este incertă. Cercetătorul și ruda îndepărtată a lui Poe, Harry Lee Poe
Ulalume () [Corola-website/Science/334232_a_335561]
-
a femeilor de-a lungul vieții lui Poe, inclusiv mama sa Eliza Poe și mama sa adoptivă Frances Allan. Identitatea Ulalumei din poezie este incertă. Cercetătorul și ruda îndepărtată a lui Poe, Harry Lee Poe, a spus că poemul este autobiografic și arată durerea lui Poe față de moartea recentă a soției sale Virginia. Cercetătorul Scott Peeples notează că „Ulalume” este o continuare la „Corbul”. Poetic, numele Ulalume scoate în evidență sunetul literei „L”, un truc frecvent întâlnit la personajele feminine ale
Ulalume () [Corola-website/Science/334232_a_335561]
-
candidată pentru muza inspiratoare a poemului. Un caz puternic se poate face pentru soția lui Poe, Virginia: ea a fost cea care l-a iubit încă din copilărie, singura care a fost mireasa lui și singura care a murit. Lecturi autobiografice ale poemului au fost, de asemenea, folosite pentru a sprijini teoria că Virginia și Poe nu și-au consumat căsătoria și că „Annabel Lee” era „fecioară”. Unii critici, inclusiv T.O. Mabbott, credeau că Annabel Lee era doar produsul imaginației
Annabel Lee () [Corola-website/Science/334233_a_335562]
-
Scriitorilor. • membru al Asociației Ziariștilor din România (AZER). • membru al Uniunii Mondiale a Medicilor Scriitori (UMEM). Activitate literară A publicat ca medic scriitor, trei volume de versuri (“Clipele din zori”, “La cumpăna anilor” și o ediție bilingvă) și un roman autobiografic (“Pribegi în propria țară”). A publicat romanul “Înghețul vine de la Nord-Est” în două volume - volumul al II-lea “Blestemul Brâncovenilor”, opera omnia. De asemenea a publicat două monografii: “Prof. Dr. Florian Mandache, un reprezentant al chirurgiei rectului” și “Dr. C.
Mihai Ghiur () [Corola-website/Science/334251_a_335580]
-
A publicat cronici teatrale, eseuri, corespondențe, studii etnofolclorice și monografii didactice. Primul său volum de versuri, „Mereu”, a apărut în 1995. În cadrul unei serate de creație din 24 mai 2009, atunci când împlinise 70 de ani, Simion Ghimpu a lansat romanul autobiografic „Viață pe muchie de cuțit”, împreună cu un dublu CD „Cântece pe versuri de Simion Ghimpu”, care include 40 din cele mai cunoscute melodii al căror textier este el. Simion Ghimpu a murit pe 27 iulie 2010. Sicriul cu trupul său
Simion Ghimpu () [Corola-website/Science/335076_a_336405]
-
dicționarelor ruso-române și româno-ruse și a participat la scrierea unor manuale de limba rusă pentru învățământul mediu. A publicat și literatură originală, îndeosebi romane, în limba română ("Întoarcerea la viitor" (1967)) și în limba rusă. Este autorul a două romane autobiografice "Cartea lui Iosif" (1994) și "A doua carte a lui Iosif" (2005), în care evocă anii de liceu la București, în anii '30 ai secolului al XX-lea. De la începutul anilor 1990 opera sa literară a început să fie publicată
Mihail Fridman () [Corola-website/Science/335363_a_336692]
-
fără vreun rezultat. Prima carte publicată de el a fost colecția de eseuri "Гитлер в Румынии" ("Hitler în România"), lansată în 1941. A devenit membru al Uniunii Scriitorilor din URSS în 1955. În cursul anilor 1960 a scris o trilogie autobiografică formată din romanele "Первый арест" ("Prima arestare", 1960), "Возвращение в Бухарест" ("Întoarcerea la București", 1963) și "Цепь" ("Lanț", 1969), despre mișcarea revoluționară clandestină din România în anii 1930. În anii 1960-1970 a publicat mai multe cărți, printre care și una
Ilie Constantinovschi () [Corola-website/Science/335377_a_336706]
-
fost aici între anii 1895 - 1899. Dreyfus este lăsat liber în 1903, mulțumită intervenției lui Émile Zola. Prin anii 1930 Armata Salvării a reușit să determine guvernul francez să sisteze deportările deținuților pe insulă. Insula Diavolului devine cunoscută prin romanul autobiografic Papillon.
Insula Diavolului () [Corola-website/Science/331585_a_332914]
-
în 1957, unde a și început activitatea de handbalist sub îndrumarea profesorului Constantin Popescu, care în același timp era și antrenorul echipei naționale de handbal feminin. A terminat Institutul de Educație Fizică și Sport (IEFS) în 1967. A scris cartea autobiografica - „O viață, aceeași pasiune” publicată în 2007 de Editură Proxima. Campion Mondial la handbal în 1961, autorul golului victoriei în finala competiției. Campion Mondial la handbal în 1964.. Medalia de bronz Campionat Mondial la handbal în 1967. Vice campion mondial
Mircea Costache II () [Corola-website/Science/331798_a_333127]
-
fiu- Ivan Makarevici, (fiul Elenei Fesunenko), actor, și două fiice - Dana Makarevici (dintr o legatura fără căsătorie), jurista în Statele Unite, si Ana Rojdestvenskaia (fiica Annei Rojdestvenskaia). Makarevici a publicat, între altele, cateva culegeri de versuri și două cărți cu caracter autobiografic. «Машина времени» Mașină Timpului — 1969 „Orchestră tangoului creol” — 2001 г. Kvartak Paporotnik Vocal Band (albumul Я рисую тебя" Eu te desenez) Dialog (grafică albumului Posredine miră) Romario (coperta și desenele din albumul Imena) cu participarea formației Mașină Vremeni
Andrei Makarevici () [Corola-website/Science/335656_a_336985]
-
care urmărea afilierea acestuia la Institutul “Pasteur” din Paris. În planul vieții personale, a fost un mare admirator al lui Carol Davila, părintele medicinei militare românești, dedicând institutului fondat de acestă o carte cu caracter monografic și memorialistic. Câteva repere autobiografice le-a redat și pus la persoana a III-a într-o altă lucrare, apărută în 2002. A adăugat faptelor relatate și poezii pe care le-a scris de-a lungul anilor. În 2004, publică o carte având că tema
Andrei Olinescu () [Corola-website/Science/335692_a_337021]
-
de secrete nucleare, pe baza convingerilor sale comuniste. Dar probabil cea mai bună explicație este și cea mai simplă: era comunist și, în condițiile Războiului Rece, decisese că ar fi dus o viață mai bună în URSS. Într-o notă autobiografică făcută publică la Dubna după moartea sa, Pontecorvo scria: "„Convingerile mele politice sunt de stânga. Inițial, ele erau legate de ura mea față de fascism și, cum cred acum, de simțul dreptății pe care mi-l inoculase tatăl meu. În perioada
Bruno Pontecorvo () [Corola-website/Science/335686_a_337015]
-
de milioane de înregistrări. Cântecul său ""In Ginocchio da te"", ""Non, son degno di te"" și ""Scende la Pioggia"" au avut peste un milion de vânzări, și Morandi a câștigat Discul de Aur. El a scris o serie de cărți autobiografice. Au apărut multe filme pe baza cărților sale. În televiziune l-a jucat pe Claude Jade soțul lui Davide din seria apărută în 1984 - ""Voglia di volare"". De asemenea, el a jucat în mai multe seriale și a fost gazda
Gianni Morandi () [Corola-website/Science/332775_a_334104]
-
mai influentă culegere de proză a literaturii persane. Mausoleul lui se află în Șiraz (Iran). Ziua Națională Saadi este celebrată în Iran pe 21 Aprilie (persana: ١ اردیبهشت) Multe aspecte ale vieții lui Saadi sunt incerte. Cercetătorii au identificat elemente autobiografice în principalele sale lucrări, Golestan si Bustan, însă nu se poate decanta în întregime imaginarul de real. Saadi însuși învăluie aceste elemente în mister atunci când face referire la valoarea superioară a scopului artistic în detrimentul fidelității autobiografice. In Golestan, Saadi avertizează
Saadi () [Corola-website/Science/333582_a_334911]
-
Cercetătorii au identificat elemente autobiografice în principalele sale lucrări, Golestan si Bustan, însă nu se poate decanta în întregime imaginarul de real. Saadi însuși învăluie aceste elemente în mister atunci când face referire la valoarea superioară a scopului artistic în detrimentul fidelității autobiografice. In Golestan, Saadi avertizează că „cel care a văzut lumea spune multe neadevăruri”. Aspecte biografice precise au mai fost găsite și în corespondența sa privată iar în cele din urmă, acestea au fost asociate unor evenimente politice ale vremii, fiind
Saadi () [Corola-website/Science/333582_a_334911]
-
sute de gazeluri și catrene, opera lui "Saadi" cuprinde două vaste culegeri de un pronunțat caracter moralizator: "Golestan" ("Grădina florilor ") și "Bustan" În cele două capodopere ale sale: "Bustan" ( "Livada cu fructe" ) și, mai ales, "Golestan" ( "Grădina florilor" ) găsim elemente autobiografice și un ton de simplitate și naturalețe care i-au asigurat poetului o popularitate imensă.” , "Golestan", care s-a bucurat de o mai mare popularitate în Europa, începând să fie tradus încă din secolul al XVII-lea, e alcătuit din
Poezia persană () [Corola-website/Science/333718_a_335047]