2,921 matches
-
a trecut de o anumită vârstă și-a dat seama că nu va avea cui lăsa frumușica sa avere pe care o adunase în atâta amar de vreme și care creștea mereu. Atunci s-a ivit și prilejul. A înfiat băiețelul unui căruțaș care lucra la el. Soția căruțașului murise la naștere cu vreo patru ani înainte lăsând în urmă un băiețel. Căruțașul, cu chiu cu vai, l-a scos până la patru ani, când i s-a și întâmplat nenorocirea. A
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
o adunase în atâta amar de vreme și care creștea mereu. Atunci s-a ivit și prilejul. A înfiat băiețelul unui căruțaș care lucra la el. Soția căruțașului murise la naștere cu vreo patru ani înainte lăsând în urmă un băiețel. Căruțașul, cu chiu cu vai, l-a scos până la patru ani, când i s-a și întâmplat nenorocirea. A murit beat, strivit de propria-i căruță încărcată cu lemne care s-a răsturnat peste el pe o pantă în timpul unei
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
bine? E în camera ei. Știe că veniți. Chiar vă așteaptă. Se va bucura mult. Dar cu Mia mai ții legătura? Cum să nu? Aproape în fiecare săptămână îmi scrie câte o scrisoare. E mamă. Are al doilea copil. Un băiețel de un an. Cât a trecut de când...? [...] Intuise ce voia să întrebe și se grăbi să răspundă. Doi ani. La orice mișcare îi simțim lipsa; în special mama. Între timp au intrat toți trei în sufragerie. Luați loc, nu stați
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Înainte de a-și clarifica obscurele asociații ale cuvântului, trase de ușă și intră În compartiment. Fața palidă și lungă, ochii alburii, impresia culturii moștenite, toate Îl intimidară. Prin solicitarea sa, va recunoaște superioritatea preotului - și deveni iarăși, pentru o clipă, băiețelul cu mâinile murdare care roșea În semiîntunericul confesionalului la banalele sale păcate. Spuse În engleza țeapănă care-l dădea de gol: — Vă rog să mă scuzați. Poate că vă deranjez. Vreți să dormiți? — În nici un caz. Cobor la Buda. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și aprins, continuau să ardă, pe unde au căzut. Unape rulotă. Locatara, speriată ca șoricelul din gura mâței, și-a luat fata și s-a dus către prima casă, pentru a și-o pune la adăpost. S-a întors după băiețel. Explozia buteliei de aragaz a întors-o din drum. Nu s-a mai știut nici în cer, nici pe pământ ce-a mai fost în rulotă. Când au sosit pompierii, aceasta era, aproape în întregime, cenușă. S-a oprit, însingurată
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
surprins de foc înlăuntru. Pompierii i l au arătat. Era o moviliță de scrum. S-a adunat și satul. A sosit și locatarul fostei rulote. Înmărmurit, împreună cu soția, a luat bucata de carbon, care, până în urmă cu douătrei ore, fusese băiețelul lor scump și drag, au învelit-o într-o bucată de folie din polietilenă și au așezat, totul, cu mare grijă, mai la o parte. Între timp s-a luminat de ziuă. Dezastrul rulotei săracilor cutremura pe orcine venea și
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
aici? Dar ce credeai, că numai tu trăiești, prin istorie, dragostea adevărată? N-a prea știut ce să răspundă. A tăcut, roșu la obraz, ca un trandafir proaspăt înflorit. Acum știe. De când țupăie, prin preajma sa, o droaie de fetițe si băieței ca niște păpuși umplute cu viață autentică. Iar noii membri ai grupei, ascultă, fascinați, zicerea lui: uite-așa se joacă fata! Uite-așa! Slavă ție, măreață nebuloasă! Pe fiecare unghiuță a trupului fostei Românii comuniste animalele și păsările de pradă
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
viață! Casapul țăran, ca toți țăranii din satul Bulboaca; megieș de treabă, ca toți megieșii de treabă din comunitate; om ca toți oamenii prin gospodărie, cu animale și păsări; pentru familie, al cărei număr sporise de curând, cu încă un băiețel, al cincilea, cea mai mare fiind fata, Ilinca. Cunoscut fără antecendente neavenite. Calm la fapte și la vorbe, cum erau mai toți bulbocenii. și, totuși, cu ceva ascuns, în el, de care lumea nu putea să-și dea seama. Un
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
intra în posesia adevărului, în cazul de față, nu este. Femeia deșertului Irina, la cei peste treizeci de ani, se simțea o femee a cărei viață se scurgea, lent, fără să fi realizat ceva. O căsătorie efemeră și un copil, băiețel, pe care fostul soț îl câstigase la proces, prin practici frauduloase, în care fuseseră implicate și forurile care, de fapt, pecetluiseră soarta lui, era tot cu ce se putea lăuda, în cazul în care, vreodată, ar fi venit vorba despre
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
după ora prânzului. Următoarea gaură a făcut-o, cam pe la aceeași oră, în casa de alături. La puține zile distanță. A plecat din familie cu gând să atace casa de amanet. A spus nevestei și copiilor - o fetiță și un băiețel - că diseară o să le aducă ceva extrem de valoros. Un ceva cum nu au mai avut ei niciodată priljul să vadă și să aibă. A intrat, cu toate că înlăuntru mai era o clientă. A scos pistolul, i-a ordonat clientei să părăsescă
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
face, cum visezi tu, de frumos și de cuminte. Anii au trecut. Ei au muncit cât au putut, au fost cu grijă față de agoniseli, dar degeaba! De adunat, câte ceva, greu se aduna. Mai apoi, a venit pe lume primul copil: băiețelul Miruță. și viața a continuat, nici mai rău, și nici mai bine ca la început. Acum, rămăsese din nou grea. Bărbatul nu s-a bucurat, când a aflat vestea. Ea a observat. și, tăcerii lui, ia răspuns cu încurajare: nu
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
putea să urmeze, iar ea se tot întreba, fără să poată găsi răspuns, întrebării care o chinuia. Lanurile de porumb erau înalte. Plantele bine dezvoltate acopereau priveliștea, până peste înălțimea trupului omului, pe o lungă porțiune din traseul străbătut. Pe băiețel începu al prinde somnul. Din cauza monotoniei călătoriei. Mama trase pe dreapta, îl mută pe bancheta din spate, el readormi, urgent, apoi, reveni pe locul său, și-și reluă rularea. Din minte, însă, tot nu-i ieșea, ideea,care o sâcâia
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
frumoasă de prin acele locuri. Au primit și încuviințarea și sprijinul material, mai bine zis, financiar, din prtea părinților. A rezultat, din dragostea lor, nu târzie vreme, o progenitură. Ba nu. Au rezultat două progenituri. Gemene. O fetiță și un băiețel. Frumoși ca toți copiii. Lor, însă, li se părea că sunt mai ceva decât restul copiilor lumii. și, poate, din anumite puncte de vedere, așa și era. Pentru că, fiecare coțofană, strigă omenirii, că puiul său e cel mai frumos dintre
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
să accepți toate coșmarurile lui. Indianul se ridică în picioare și se îndreptă către cea mai îndepărtată colibă. — Vino! îi ceru el. Îl urmă în tăcere. Coliba, mică și întunecoasă, era ocupată doar de un hamac în care dormea un băiețel slăbit și tras la față. O bătrână îl veghea așezată pe jos. Într-un colț, ardea un fel de afumătoare și un miros greu și aspru inunda încăperea și se agăța de gâtlej. José zgâlțâi umărul celui adormit, care deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
și igarapés e ca și cum ai căuta acul în carul cu fân... — Eu continui să cred că e vorba de un avion. — Atunci, eu continui să cred că e o prostie, insistă misionarul. O să înnebunim făcând presupuneri bazate pe visul unui băiețel drogat... Nu mi se pare serios, sincer vorbind. De acord, părinte, de acord, admise el. Nu e serios... Dar... Ce se va întâmpla acum? Credeți că „Southern“ va sta cu brațele încrucișate? Poate, spuse Inti Ávila. Probabil că buldozerele erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
două. Dar mi-a spus că vrea două. Este tare cumincior. Dacă ai vrea și tu, mi-ai spune, nu? Da, se încurcă mogîldeața. Dar vrei două, nu? Da. Poftim, de la moșul încă unul. Dar l-am luat. Da? Ce băiețel cuminte ești tu! Moșul îl săruta pe frunte și-i mai dă un măr. Lasă-l și pe ăsta. Prea ești cumincior... Acum din nou moșul a rămas singur și privește insistent portița. Fulgii se întorlocau și deveneau foarte burtoși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
lor de hoți! Nu mă primesc ăștia nici dacă mă tîrăsc ca o rîmă! Puțin furios, Cireș plimbă ochii prin cămăruță și constată, a cîta oară, că este un calic și jumătate. Sub o cuvertură ponosită, dar groasă, doarme Răducu, băiețelul lui de trei ani. Cum dă cu ochii de copil se moaie de tot și ochii i se umezesc. N-are tata să-ți dea nimic, îngeraș scump. O lacrimă chiar își dă drumul și ajunge în mustață, provocînd o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
același timp, cel mai reușit plod dintre toți. Cu efort și privațiuni de tot felul, Laurențiu a absolvit cinci clase și, după numeroase tentative de a trece și peste clasa a șasea, datorită profesorilor, a trebuit să caute alt drum. Băiețelul Laurențiu nu dorea să ajungă la pușcărie ca frații săi mai mari și asta datorită unui milițian, azi polițist. Nene, n-am furat eu portofelul, se ruga băiatul. L-a furat fratele tău și-i tot una... O palmă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
m-a iubit mult, spune molcom Bogdan. Te-a iubit? Da, foarte mult. Și... cum?... A murit, spune băiatul, începînd să lăcrimeze. Familia gazdă s-a întristat și a revărsat asupra lui Bogdănel un rîu de compasiune. Din acel moment, băiețelul de 13 ani a căpătat convingerea că și mama lui îl iubește și ar fi gata să moară pentru el. Și-a pierdut liniștea bietul copil și a început să se intereseze. A plecat în comună, a întrebat și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
trec odată pe la tine. Lacrimile celor doi s-au amestecat, în sfîrșit. În tren, la întoarcere, Bogdănel ține strîns cei 17 lei pe care îi are de la mama. De acum am și eu mamă și pot să și mor, conchide băiețelul. Ne-au modificat genele? Întotdeauna am fost curios să aflu cam care sînt criteriile după care te poți pronunța asupra calității unui popor. Încercam, rob fiind al unei naivități inexplicabile, să găsesc punctele slabe ale românilor și să propun unele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
buza ghizdelelor, un puradel scapă mînerul opritor de la roată și, ca din pușcă, este lovit mortal. Ion aleargă, ia copilul în brațe și răcnește neputincios în timp ce micuțul se stinge. O durere infinită cuprinde familia Chimir. Cînd toți boceau în casă, băiețelul cel mai mare intervine: Tata, tu ai văzut ce scrie acolo? Unde? Pe partea dreaptă a fîntînii. Ce scrie? Hai să vezi. Ion citește și înjură. Apoi înjură și citește, după care decide: Prostii. Nu cred în astea. Timpul trece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
un nisip auriu acest excrement uman care a fost cîndva o fetiță după felul cum strînge la piept ursul ăla de pîslă cu un picior lipsă „și toți bătrînii ăștia pe bănci prin șanțuri adormiți În rigole au fost cîndva băieței și au avut părinți și unchi și bunici...“ Conversația n-am mai fost la cinema de ani de zile fiorul acela cînd se stinge lumina și te izolează brusc fără praguri moi de acomodare Înserarea se deapănă gradat ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mari și socrii mici, cavalerii și domnișoarele de onoare În rochii sclipitoare, Închiriate din Obor, și restul lumii, mai cu șepci, mai cu basmale, mai cu genți, mai cu sacoșe, fetițe fără sîni, cu cercei și brățări de tablă lîngă băieței Împiedicîndu-se În blugii fraților plecați la armată. Peste drum de betonieră se află bufetul Alba cu saloane speciale pentru nunți și botezuri. Vara cînd petrecerea atinge nivelul maxim și arșița dinăuntru Întrece arșița de afară, poporul ia cu asalt grădina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ia metroul. Iată-mă prinsă Între două forțe care mă trag În direcții opuse. SÎnt ca tîlharul legat de două cămile, una gonind spre răsărit, alta spre apus. La răsărit e un copil care culege pietricele În parcul Ioanid, un băiețel de doi ani, oacheș și vorbăreț. Îi simt mîna În mîna mea, Îi aud rîsul, Îmi lipesc fața de adîncitura moale a cefei lui. Miroase a miez de pîine proaspătă. Trăiește. Respiră. Mănîncă. Plînge. Urinează. Îi cunosc fiziologiile pe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
alta a pietrișului care se macină continuu În rîșnițele betonierei. Oare ce se ascunde sub ceea ce seamănă a viață? Un nor de praf care se schimbă la cea mai mică suflare; o ficțiune, adică ceea ce Încetează să mai fie viață? Băiețelul care mi-a stîrnit aceste gînduri se numește Luca Maximilian, are doi ani. Într-o zi, nu peste mult timp, o să simtă și el pe neașteptate acea forță abia ghicită care-l va trage de mînă făcîndu-l să privească Înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]