2,820 matches
-
datează din neolitic, mai bine de 6.000 de ani în urmă. Poziția geografică a vetrei pe care s-a dezvoltat orașul Timișoara, aproape în centrul unei zone delimitate de trei artere importante de circulație (Mureș, Tisa, Dunărea), fertilitatea Câmpiei bănățene, luncile și mlaștinile întinse din preajmă au oferit, încă din vechime, condiții favorabile de hrană și viețuire a oamenilor. În cartierul Fratelia au fost descoperite vase ceramice aparținând culturii Vinca, iar în altă locație, un complex de locuințe și ceramică
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
sub o administrație militară, unele provincii intrând, ca domenii ale coroanei, sub jurisdicția nemijlocită a Casei de Habsburg, printre acestea numărându-se și nou-înființata provincie “Voevodina sârbească și Banatul timișan” cu reședința în Timișoara. Anii 1849-1850 au însemnat pentru românii bănățeni și ardeleni anii protestelor. În această perioadă a fost elaborată o cerere „Petiția generală din 13 februarie 1849”, semnată de 7 reprezentanți ai Transilvaniei și 3 reprezentanți ai Banatului, prin care se cerea unificarea tuturor românilor din Imperiul Habsburgic, cu
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
un stat ce urma să fie organizat urmând modelul elvețian și să înființeze Sfatul Poporului din Banat. Lider avea să fie dr. Otto Roth, iar comandant al armatei Albert Bartha. La adunarea din 31 octombrie, dr. Otto Roth proclamă Republica Bănățeană. În martie 1919 Otto Roth îi propune comandantului trupelor franceze Franchet d'Esperey, crearea unui Banat independent, sub protecția Franței. În 1919 Banatul a fost împărțit între România și Regatul Serbiei, Croaților și Slovenilor (numit mai târziu Iugoslavia). Mai târziu
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
zile cu o importantă forță politică, iar prin Comitetul Executiv a susținut interesele locuitorilor români și va acționa cu hotărâre pentru Unirea Banatului cu România. Va avea o contribuție majoră la impulsionarea procesului de instaurare a conducerii politico-administrative în localitățile bănățene. Într-un comunicat adresat populației arată că s-a atașat Consiliului Național Român Central de la Arad și va recunoaște numai dispozițiile acestuia. Era o declarație fermă prin care respingea ideea autonomiei Banatului sub forma Republicii Bănățene și totodată o exprimare
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
conducerii politico-administrative în localitățile bănățene. Într-un comunicat adresat populației arată că s-a atașat Consiliului Național Român Central de la Arad și va recunoaște numai dispozițiile acestuia. Era o declarație fermă prin care respingea ideea autonomiei Banatului sub forma Republicii Bănățene și totodată o exprimare limpede a voinței de Unire cu România. La mijlocul lunii noiembrie situația din Timișoara se complică și mai mult. În baza unei Convenții Militare semnate la Belgrad, armata maghiară trebuia retrasă la nord de râul Mureș. Teritoriul
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
a orientat spre afirmarea Timișoarei în plan cultural și spiritual. În 18 ianuarie 1922, din inițiativa Primăriei orașului, elita intelectuală pune bazele Comitetului Artistic Regional, care va milita pentru afirmarea valorilor culturale ale Banatului. O contribuție majoră are Sfatul Parlamentarilor Bănățeni, constituit cu scopul să susțină construirea Catedralei Ortodoxe Române în Timișoara; înființarea Asociației Culturale a Banatului, înființarea Universității de Vest, a Academiei de Agricultură, reconstituirea Mitropoliei Banatului, etc. Stăruințele, mereu repetate, ale locuitorilor orașului s-au materializat în valoroase și
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
limba română la Caransebeș și în satul Cârpa (azi, Valea Timișului). În 1961 revine la facultate de filologie în anul al IV-lea, la cursuri fără frecvență. Va absolvi facultatea abia în 1964. Între 1964-1971 este redactor la revista Scrisul bănățean din Timișoara (transformată ulterior în Orizont). Publică acum mai multe romane, și își consolidează poziția în Uniunea Scriitorilor, unde nu deținut nici o funcție. În 1971 se mută la București, unde devine redactor la revista România literară. În data de 17
Sorin Titel () [Corola-website/Science/301486_a_302815]
-
vedere fonetic și lexical), fiind principalul grai care stă la baza acesteia. Graiul vorbit în vestul Olteniei, Mehedinți, are caracteristici fonetice (de ex. [t], [d] > [č], [dž]) care îi dau aparența unui grai de tranziție între cel muntenesc și graiul bănățean. O situație asemănătoare o are graiul timocean.
Graiul muntenesc () [Corola-website/Science/313159_a_314488]
-
ștergerea din memoria comunității române a unei istorii a conviețuirii cu alte etnii în același teritoriu. Printre aceste măsuri s-au numărat cererea de compensații financiare (școlare) pentru a permite emigrarea a peste 200.000 de sași și de șvabi (bănățeni și sătmăreni) către RFG, compensații cerute și în cazul emigrării evreilor supraviețuitori ai războiului mondial către Israel și reluarea politicilor de schimbare a toponimelor românești de origine turcă, tătară, maghiară, germană etc. din Dobrogea, Banat și Ardeal (spre comparație, în
Identitate națională () [Corola-website/Science/314455_a_315784]
-
și Folclor din Iași. În 1983 a emigrat în Republica Federală Germania, unde a practicat diverse profesii. A început cu funcția de corector la Editura Rombach din Freiburg (1983), între anii 1985 și 1987 a fost redactor al ziarului șvabilor bănățeni, "Banater Post", din München, și a fost redactor al revistei „Banatica", revistă publicată de Societatea „Adam Müller-Guttenbrunn" (1984-1987), al cărei redactor-șef a devenit în 1987. În 1989 a fost numit director adjunct al Institutului pentru Cultura și Civilizația Șvabilor
Horst Fassel () [Corola-website/Science/314700_a_316029]
-
(Pecica, județul Arad, 20 februarie 1813 - Budapesta, 1894) a fost un jurist, politician, scriitor, ziarist, critic și istoric de artă maghiar, fondatorul muzeelor timișorene. Unul din cei mai de seamă bănățeni, Ormós Zsigmond s-a născut la Pecica în anul 1813, a studiat la Arad, Timișoara, Szeged, Oradea și Pozsony (Bratislava de astăzi). La Timișoara s-a reîntors ca jurist, după terminarea studiilor, având deja o activitate destul de bogată în domeniul
Zsigmond Ormós () [Corola-website/Science/314108_a_315437]
-
obiecte de artă, a pus bazele Societății de Arheologie și Istorie din Ungaria de Sud, nucleul Muzeului Banatului, dar și al Muzeului de Artă din Timișoara. Colecția lui de pictură, grafică și artă decorativă italiană, flamandă, germană, austriacă, maghiară și bănățeană, constând din lucrări de primă mână, respectiv copii după mari maiștri, va intra în patrimoniul asociației menționate prin donația lui testamentară din 18 septembrie 1895. Savantul Ormós Zsigmond s-a stins din viață la Budapesta, în 1894.
Zsigmond Ormós () [Corola-website/Science/314108_a_315437]
-
dioica"), brândușa galbenă ("Crocus moesicus"), brândușa de toamnă ("Colchicum autumnale"), o specie de garofiță ("Dianthus trifasciculatus"), șofran ("Crocus banaticus"), linum ("Linum pubescens"), crucișor ("Pulmonaria rubra"), vinariță ("Asperula odorata"), brei ("Mercurialis perenis"), năpraznică ("Geranium robertianum"), cimbrișor de câmp ("Thymus serpyllum"), garofiță bănățeană ("Dianthus banaticus"), sânziene de pădure ("Galium schultesii"), crin de pădure ("Linum uninerve"), talpa ursului ("Acanthus balcanicus"), ai sălbatic ("Allium moschatum"), pesmă ("Centaurea atropurpurea"), carlina ("Carlina acanthifolia"), stupitu-cucului ("Cardamine pratensis ssp. rivularis"), sulițică ("Dorycnium pentaphyllum ssp. germanicum", săbiuță ("Gladiolus illyricus"), poroinic
Parcul Național Semenic - Cheile Carașului () [Corola-website/Science/313454_a_314783]
-
Himantoglossum caprinum", cunoscută sub denumirea populară de "ouăle popii". Alte specii de ierburi și flori rare semnalate în arealul parcului național: brie ("Athamanta turbith ssp. hungarica"), tășculiță ("Aethionema saxatile"), omag ("Aconitum moldavicum"), usturoi sălbatic ("Allium moschatum"), pesmă ("Centaurea atropurpurea"), cornul bănățean ("Cerastium banaticum"), brebenei ("Corydalis pumila"), brândușă de toamnă ("Crocus banaticus"), brăndușă galbenă ("Crocus flavus"), garofiță bănățeană("Dianthus giganteus ssp. banaticus"), Mâna Maicii Domnului ("Dactylorhiza maculata"), măciuca ciobanului ("Echinops bannaticus"), orhidee (cu specii de: , "Gymnadenia conopsea"), spânz verde ("Helleborus odorus"), in
Parcul Național Cheile Nerei - Beușnița () [Corola-website/Science/313468_a_314797]
-
semnalate în arealul parcului național: brie ("Athamanta turbith ssp. hungarica"), tășculiță ("Aethionema saxatile"), omag ("Aconitum moldavicum"), usturoi sălbatic ("Allium moschatum"), pesmă ("Centaurea atropurpurea"), cornul bănățean ("Cerastium banaticum"), brebenei ("Corydalis pumila"), brândușă de toamnă ("Crocus banaticus"), brăndușă galbenă ("Crocus flavus"), garofiță bănățeană("Dianthus giganteus ssp. banaticus"), Mâna Maicii Domnului ("Dactylorhiza maculata"), măciuca ciobanului ("Echinops bannaticus"), orhidee (cu specii de: , "Gymnadenia conopsea"), spânz verde ("Helleborus odorus"), in galben de Banat ("Linum uninerve"), albină ("Ophrys scolopax ssp. cornuta"), bujor bănățean ("Paeonia mascula"), untul vacii
Parcul Național Cheile Nerei - Beușnița () [Corola-website/Science/313468_a_314797]
-
galbenă ("Crocus flavus"), garofiță bănățeană("Dianthus giganteus ssp. banaticus"), Mâna Maicii Domnului ("Dactylorhiza maculata"), măciuca ciobanului ("Echinops bannaticus"), orhidee (cu specii de: , "Gymnadenia conopsea"), spânz verde ("Helleborus odorus"), in galben de Banat ("Linum uninerve"), albină ("Ophrys scolopax ssp. cornuta"), bujor bănățean ("Paeonia mascula"), untul vacii ("Orchis morio ssp. picta"), poroinic ("Orchis tridentata"), ploșnițoasă ("Orchis coriophora ssp. fragrans"), pribolnic ("Orchis simia"), trandafir ("Rosa stylosa"), salată de pădure ("Smyrnium perfoliatum"), cimbru sălbatic ("Satureja kitaibelii"), săbiuță ("Gladiolus imbricatus"), stânjenel de munte ("Iris graminea") sau
Parcul Național Cheile Nerei - Beușnița () [Corola-website/Science/313468_a_314797]
-
lunata, Euphydryas maturna, Maculinea teleius, Lycaena dispar , Callimorpha quadripunctaria"), calul-dracului (o libelulă din specia "Cordulegaster heros"), rădașca (" Lucanus cervus"), croitorul mare al stejarului ("Cerambyx cerdo "), croitorul cenușiu al stejarului ("Morimus funereus"), croitorul alpin ("Rosalia alpina"), greier ("Paracaloptenus caloptenoides"), melcul cerenat bănățean ("Chilostoma banaticum") și racul de ponoare ("Austropotamobius torrentium"). Specii de păsări (enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 147/ CE din 30 noiembrie 2009, privind conservarea păsărilor sălbatice) protejate semnalate în arealul parcului: fâsă de munte ("Anthus spinoletta
Parcul Național Domogled - Valea Cernei () [Corola-website/Science/313469_a_314798]
-
clopoțelul de munte ("Campanula serrata"); care vegetează alături de alte rarități floristice, printre care: talpa-ursului ("Acanthus longifolius"), brie ("Athamanta turbith ssp. hungarica"), tășculiță ("Aethionema saxatile"), iarbă-mare ("Achnatherum calamagrostis"), albăstreaua de munte ("Centaurea pinnatifida"), pesmă ("Centaurea atropurpurea"), clopoțeii Cazanelor ("Campanula crassipes"), cornul bănățean ("Cerastium banaticum"), căpșuniță ("Cephalanthera damasonium"), orhidee (cu specii de: "Cephalanthera longifolia, Dactylorhiza cordigera"), căpșuniță-roșie ("Cephalanthera rubra"), garofiță de munte ("Dianthus tenuifolius"), garoafă (din speciile: "Dianthus kitaibelii, Dianthus giganteus ssp. banaticus"), garofiță albă de stânci ("Dianthus spiculifolius"), lalea pestriță ("Fritillaria orientalis
Parcul Național Domogled - Valea Cernei () [Corola-website/Science/313469_a_314798]
-
(n. 23 octombrie 1908 (după multe alte surse 1912), Lenauheim - d. 12 septembrie 1998, Linz, Austria ) a fost un șvab bănățean, scriitor de limba germană, originar din România. Între 1924-1931 a urmat liceul real Nikolaus Lenau din Timișoara, continuând în 1931-1935 la facultatea de educație fizică din București. După absolvire, a profesat la Sighișoara (1935-36) ca educator, iar în perioada 1935-38
Hans Wolfram Hockl () [Corola-website/Science/313796_a_315125]
-
1956 în Hörsching în Oberösterreich. În 1991 s-a retras într-un cămin de bătrâni în orașul Traun, unde a murit în 1998, fiind înmormântat la Linz. A lăsat o bogată moștenire literară, între care multe lucrări în dialectul șvabilor bănățeni. Hans Wolfram Hockl este întemeietorul Societății Internaționale Lenau ("Internationale Lenau-Gesellschaft"), prin intermediul căreia, până la moartea sa, a decernat 20 de premii de debut unor tineri autori șvabi bănățeni. După război, Hans Wolfram Hockl, s-a distanțat critic de bagatelizările și falsificările
Hans Wolfram Hockl () [Corola-website/Science/313796_a_315125]
-
A lăsat o bogată moștenire literară, între care multe lucrări în dialectul șvabilor bănățeni. Hans Wolfram Hockl este întemeietorul Societății Internaționale Lenau ("Internationale Lenau-Gesellschaft"), prin intermediul căreia, până la moartea sa, a decernat 20 de premii de debut unor tineri autori șvabi bănățeni. După război, Hans Wolfram Hockl, s-a distanțat critic de bagatelizările și falsificările istorice practicate de concetățenii săi, implicați direct în politica național-socialistă.;
Hans Wolfram Hockl () [Corola-website/Science/313796_a_315125]
-
Restaurantele cu specific sunt acele unități gastronomice de profil, care pun la dispoziția clienților, preparate culinare și băuturi alcoolice, în condițiile unor amenajări (dotări) sau specific zonal (obiceiuri, tradiții). În această categorie pot fi incluse locațiile cu specific regional (ardelenesc, bănățean, dobrogean, moldovenesc), precum și unități tradiționale: Restaurantele specializate reprezintă categoria unităților turistice ce oferă consumatorilor un sortiment de preparate culinare și băuturi, adecvat fiecărui profil în parte: Barurile de noapte sunt unități turistice cu program de noapte, ce oferă oaspeților, pe lângă
Restaurant () [Corola-website/Science/313836_a_315165]
-
natal, iar liceale la Cernăuți, Pitești, Iași și Timișoara. Student medicinist în anii 1952-1955, la Iași și Timișoara, iar în 1955-1956 student la Facultatea de Filologie a Universității din București, de unde se retrage ca să se încadreze în redacția revistei Scrisul bănățean, la Timișoara. În anul 1966 a absolvit, ca șef de promoție, Facultatea de Filosofie a Universității din București. În 1974 a obținut titlul de doctor în Psihologie la Universitatea A.I.Cuza din iași, cu teza Structură și determinism în psihologia
Leonard Gavriliu () [Corola-website/Science/314820_a_316149]
-
Adler (1991). A debutat cu versuri (1939) în revista "Luminița", scoasă de profesorul Ion Mitroiu la Gimnaziul CRF din Pașcani, iar cu proză (1947)în revista "Pygmalion" din Iași, la recomandarea lui George Mărgărit. A fost redactor la ziarul "Luptătorul bănățean" din Timișoara (1948-1952), secretar de redacție și șef secție critică literară la revista "Scrisul bănățean" (1956-1961), fondator și redactor-șef al revistei "Studium" din Suceava (1970-1972), redactor și șef de rubrică la ziarul "Informația Bucureștiului" (1972-1989), consilier al editurilor "IRI
Leonard Gavriliu () [Corola-website/Science/314820_a_316149]
-
la Gimnaziul CRF din Pașcani, iar cu proză (1947)în revista "Pygmalion" din Iași, la recomandarea lui George Mărgărit. A fost redactor la ziarul "Luptătorul bănățean" din Timișoara (1948-1952), secretar de redacție și șef secție critică literară la revista "Scrisul bănățean" (1956-1961), fondator și redactor-șef al revistei "Studium" din Suceava (1970-1972), redactor și șef de rubrică la ziarul "Informația Bucureștiului" (1972-1989), consilier al editurilor "IRI" și "Univers Enciclopedic" din București (1995-2004), consilier al revistei "Spirit militar modern". Este directorul fondator
Leonard Gavriliu () [Corola-website/Science/314820_a_316149]