3,362 matches
-
Am reușit“. Se relaxă. Avu senzația că ceva i se târa pe corp. „Din cauza frigului, Își spuse, a trecerii de la frig la cald“. Senzația era neplăcută. Nici șuieratul nu era plăcut auzului: strident, intermitent. Ceva alb Îi alunecă ușor sub bărbie. Deschise ochii și văzu ceva ca un tub alb, argintiu apoi, reglându-și acuitatea vizuală, văzu ochii mici ca niște mărgeluțe și limba care i se zbătea: era un șarpe. Un șarpe de mare. Îngheță. Privi În jos, mișcându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
dracu cu ora, cui Îi păsa ce oră este?“ Pentru el n-avea nici o noimă. — Trebuie să știu ora, spuse Beth. Îi auzi pașii pe punte. — Timpul... Se Îndepărta, Îl părăsea! Umezi și vâscoși, șerpii Îi alunecau peste urechi, pe sub bărbie și pe lângă nări. Apoi Îi auzi din nou pașii pe punte, precum și un sunet metalic care semnala deschiderea trapei. Deschise ochii și o văzu aplecându-se asupra lui, Înșfăcând șerpii În grămezi mari și aruncându-i În apă prin trapa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Ele sunt acolo unde apa este mai adâncă decât înălțimea unui om mare. Mai târziu, tata m-a învățat să fac pluta. Adică, fără să mișc brațele și picioarele, întins bine pe spate, cu brațele întinse pe lângă trup și cu bărbia ridicată, pluteam pe apă legănându-mă odată cu mișcarea valurilor în sus și în jos. Am stat cu părinții la hotel, dar tata a luat și cortul. În unele nopți, după ce ne plimbam prin alte stațiuni, rămâneam noaptea în cort. Eu
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
Chiar nu prea mă interesa pe care dintre noi o pupase. —De ce nu stai cu noi? l-am întrebat politicoasă. Echilibrată. Sofisticată. Gazda perfectă, asta eram eu. Maniere impecabile. Emoțiile, dacă aveam vreunele, atunci erau ținute în lesă cu fermitate. Bărbia sus, buza de sus țeapănă, expresia de nepătruns. Nimic din ceea ce-ar fi putut să-l sperie nu era expus. —Bine, a zis el. Suspicios. Prudent. Studiindu-mă cu atenție. Poate așteptându-se să-l acuz că o plăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mă iubească. Eu îl îndepărtasem de mine. Dar acum eram alt om și relația putea fi reparată. Nu asta îmi dorisem? Ei, nu asta era? James s-a uitat la fața mea tăcută și șocată și m-a ciupit de bărbie. Doar nu mai ești supărată din cauza situației ăleia cu Denise, nu? m-a întrebat el de parcă ar fi fost ceva absolut ridicol. — Păi, sincer, mai sunt, i-am răspuns cu voce pierită. Simțeam că, acum când James se purta așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
aveam de recuperat nici un bagaj. Nu plănuiam să stau așa de mult încât să am nevoie de bagaje. Așa că măcar eram scutită de iadul benzii de bagaje. Am tras adânc aer în piept, m-am îndreptat de spate, am ridicat bărbia și-am început să-mi fac loc de-a lungul holului de la sosiri. Mă îndreptam către stația de metrou, croindu-mi drum cu hotărâre printre celelalte ființe umane, ca un explorator amazonian care-și croiește drum prin jungla cea deasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
cu ceilalți pasageri, vagonul era destul de gol și aproape toți cei care treceau granița se deghizaseră În țigani cu alură sportivă, cărau niște boccele uriașe și lăzi suspecte ca de armată, pe la Oradea unul dintre ei, cu mustăți negre de jur Împrejurul bărbiei, mă rugase să-i țin niște dolari, mi-a arătat un teanc, cică nu mai avea loc la el În buzunar, probabil aveam o mutră de fraier insuportabil, deoarece a renunțat repede, la un moment dat am auzit rîsete, grănicerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
scris pe verso, dar nici nu era nevoie: Stensland și White aveau negativul. Se asiguraseră astfel că nu va Încerca să le-o tragă vreodată. Ed, singur În sala comună a secției, la ora 6 dimineața. Îl dureau copcile din bărbie. Dinții care i se mișcau Îl Împiedicau să mănînce. Trecuseră treizeci de ore de la momentul acela, dar mîinile Încă Îi mai tremurau. O să le-o plătească. Nu i-a spus tatălui lui; nu putea să se Înjosească Într-atît Încît să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
film pe care-l văzuse la Academie, cu un scaun electric defect, pe care condamnatul s-a zgîlțîit de peste zece ori pînă să se prăjească de tot. Pe coridor un șuierat ascuțit: Jones se prăbuși, cu picioarele muiate, rămînÎnd, cu bărbia proptită În masă. Ed intră la el. — Tyrone, Ray Coates te-a dat pe goarnă. A spus că Nite Owl a fost ideea ta. A spus că ți-a venit În timp ce vă plimbați cu mașina prin Griffith Park. Tyrone, vorbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
revistă, zilnic toate rapoartele de pe teren, să le evaluezi și să-mi Împărtășești părerea ta mie, personal. Vreau rezumate scrise zilnic - un exemplar pentru mine și unul pentru Green. Ed se căzni să nu zîmbească, fiind ajutat de copcile din bărbie. — Domnule, pot face cîteva considerații Înainte să continuăm? Parker se lăsă pe spate În fotoliu. — Firește. Ed Începu să enumere: Unu: ce-ar fi să căutăm cartușe În Griffith Park și să le comparăm? Doi: dacă fata Îi face scăpați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
lor stătea acum pe burtă pe covor, citind dintr-o carte la lumina focului din soba a cărei ușiță o deschisese larg, iar ei s-au aruncat pur și simplu în dreapta și în stânga lui, tot pe burtă, cu mâinile sub bărbie, abia atunci reușind să-și alunge spaima, deși încă le mai clănțăneau dinții și prin zgomotul dințișorilor izbiți unii de alții au reușit să spună: citește-ne și nouă, da, citește-ne și nouă, și l-au văzut cum abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
până în clipa în care, mângâindu-i obrazul, i-a spus „dormi“, atunci întorcându-se cu totul pe o parte, cu fața spre el, ușor încovrigată, precum copiii mici, cu capul îndesat în pernă, acoperită de plete, cu pumnii aduși în dreptul bărbiei, strânși amândoi, lăsându-se învelită, închizând ochii ce încă mai străluceau și adormind instantaneu, coborând într-un somn adânc în care nu-i mai simțea mângâierile ușoare, el continuând să rămână treaz, de parcă veghea, străduindu-se să audă foșnetul crenguțelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
totul doar când se va afla în stradă, ca și cum s-ar fi temut să-și vadă pur și simplu chipul, într-un fel străin: părul castaniu, moale și lung pe care îl pieptăna arareori, ochii adânciți în orbite, buzele groase, bărbia proeminentă. Multe din jur păreau să se fi tulburat. Dimineața ieșea în balconul-terasă ce înconjura apartamentul, să respire aerul răcoros, ușor îmbâcsit al orașului. Cartierul de alături și valurile succesive de case străluceau într-o lumină cețoasă, un abur tremurător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
măsuță alăturată. Era trasă la față, cu cearcăne și ochii negri scufundați în orbite, slăbită. L-a privit pe Andrei Vlădescu un timp, apoi s-a zvârcolit sub pledul în carouri, întorcându-se pe o parte și acoperindu-se până la bărbie. Agitată și tristă, l-a privit cum se ridică de pe scaunul biroului, din spatele teancului de reviste, manuscrise, hârtii, rămâne un timp în picioare, se apropie de bibliotecă, se răzgândește, vine spre ea și se așază pe un taburet care sâsâie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Vlădescu, ridicându-se de pe taburetul sâsâitor și plimbându-se de colo-colo prin camera imensă, zvârcolindu-se, de fapt, pe o parte și din nou pe alta, în vis, sub privirile ei, ghemuită în fotoliul imens, cu pledul tras până sub bărbie. „Atunci a ieșit să ceară indicații?“ Nu, mai târziu. Atunci l-a lăsat pe Anton Ionescu să vorbească mai departe. Era vădit iritat, nici ăstuia nu-i place să fie pus la punct sau să fie întrerupt, ba mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
încăpere mare, cu geamuri imense, slab luminată, lângă biroul cu teancuri de reviste, manuscrise și hârtii, în fața fotoliului cu brațe ca niște coapse de elefant îmbrăcate în pluș cenușiu, în care era ghemuită, sub un pled în carouri tras până la bărbie, Ileana Roman. „Ei, acuma ai băut apă, ți-ai potolit setea, poți să-mi spui mai departe“, îi zicea. Mă obosești pur și simplu. Sunt frânt, nu înțelegi? „Lasă, că-ți trece oboseala în timp ce te montezi de cele ce-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Cu o mână sub cap, cu cealaltă peste umerii Ioanei, ghemuită lângă el, respirând liniștit și tresărind în somn. Nu-i vedea chipul acoperit de pletele castanii mirosind a flori de tei, dar îi vedea amândoi pumnii strânși, aduși la bărbie, ca un copil. A mormăit ceva, ininteligibil, cu glasul ei grav, nocturn, apoi s-a întors brusc pe partea cealaltă, dintr-o singură mișcare. Spatele ușor încovrigat părea să lumineze în noapte și mai păstra fierbințeala îmbrățișărilor. Andrei Vlădescu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
se va reface și atunci nu rămân decât două lucruri de spus, niște cifre, el n-are decât patruzeci de ani, iar eu treizeci și cinci... O privea răsucindu-se și cufundându-se în fotoliu, cu fața trasă, pudrată în cenușiu-trandafiriu, cu bărbia ascuțită și ovalul chipului dezvelit din părul lung și negru și cu lănțugul cu clopoței de argint minusculi zăngănindu-i peste sâni și degetele lungi prinse în inele de cornalină și imitații de pietre prețioase și argint învechit. Vorbind nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
părul alb, probabil cel de data trecută, nu era sigur; și la mijloc primarul, mărunțel, cu mișcări zvâcnite. „S-auzim“, i-a zis. Avea în față hârtia cu antet, s-a uitat câteva clipe peste ea, apoi și-a prins bărbia în palmă, ascultându-l. „Bine“, l-a întrerupt după un timp. „Am înțeles. Și de ce nu s-a rezolvat până acum și a trebuit să veniți la mine?“ Andrei a ridicat din umeri. Se uita la bărbatul cu cămașa țipător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
părăsite. Mai târziu obrazul îi era fierbinte și roșu, sclipirea neastâmpărată a ochilor se lenevise, îi venea să se întindă ca o pisică. Ședea în capul oaselor, cu spatele și ceafa sprijinite în pernele mari și moi, învelită până sub bărbie, sorbea încet dintr-un pahar, scuturându-și la răstimpuri părul bogat, cu mișcări încete. „De ce stai în promiscuitatea asta?“, a întrebat el dintr-odată. „Domnului Vlădescu nu-i place? Găsește că nu-i demn de el? ...Nici eu nu știu cum am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ca un birtaș, vine și se așează la masă, dă comanda, bea, schimbă două vorbe și pleacă. Dar acum nu mai gândea, vorbea cu glas tare, ridicându-se și trosnindu-și genunchii și erau unul lângă altul în picioare și bărbia ei tremura ușor și evita să-l privească. N-a oprit-o, s-a îmbrăcat și nu-și mai spuneau nici o vorbă și el se uita la ea cum își încheie mereu mai încet nasturii paltonului, privindu-se în oglindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pare că se comportă bătrâna smintită? șoptește el. Mortimer face o grimasă și răspunsul lui are un ton mustrător: — Dacă te referi la Tabitha, vei descoperi că se comportă perfect. Exact cum am prevăzut. — V-am văzut dând mărunt din bărbie după-amiază pe peluza de croquet. Mi s-a părut o discuție gravă, atâta tot. S-a întâmplat ceva? — Nici gând. Am făcut o plimbare împreună. Mortimer profită de ocazie ca să schimbe subiectul. Apropo, grădina arată superb. Mai ales iasomia; are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
adânci începeau să-mi brăzdeze colțurile gurii, deși erau parțial ascunse de țepii crescuți în cele două zile în care nu mă bărbierisem; fălcile erau încă destul de ferme, dar peste trei, patru ani probabil că va apărea sub ele o bărbie dublă; părul, odinioară blond închis, era acum împestrițat cu fire cărunte și arăta jalnic, având mare nevoie să fie tuns și aranjat; avea niște urme de cărare, atât de vagi și de rătăcite în încâlceală, încât privitorul putea fi iertat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
anume. — Conrad e american, spuse Hilary, ca și cum asta explica totul. — Aveți multe tablouri celebre? întrebă Phoebe. Fata asta pare să aibă idei fixe. Hilary nu făcu această observație pentru cineva anume, dar după ce o rosti, își duse un deget la bărbie, prefăcându-se că încearcă să-și amintească. Deci, ia să vedem...Am un Klee, doi Picasso și niște desene ale lui Turner... Plus câteva hidoșenii de-ale protejaților fratelui meu... — De ce le-ați cumpărat, întrebă Phoebe, dacă vi se par
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
palidă și schimonosită o zărise la fereastra dormitorului lui când sosise în ziua precedentă - ședea în capul oaselor în pat, ținând strâns cu mâinile păturile, cu dinții încleștai de durere. Deschise ochii când intră Phoebe și își trase așternutul până la bărbie, ca și cum decența îl îndemna să-și ascundă pijamaua pătată cu ou. Cine ești? spuse el. — Mă cheamă Phoebe, răspunse ea. Sunt o prietenă a fiului dumneavoastră. Mortimer pufni, indignat. Și sunt asistentă medicală. V-am auzit din camera mea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]