KorAP: Find »[drukola/base=bătrână & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...107 108 109 ...215 >

5,357 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392

și șapcă și despre cristelnița plină În care fierbeau răposatul Tihon Niconorovici, alături de preceptorul Lațco; noaptea fierbeau la foc scăzut În pucioasă, iar ziua se scălămbăiau pe micul ecran, sub numele de Stan și Bran. „Sfârșitul lumii e aproape, prevesti bătrâna. Curând Anticristul va fi printre noi...“ Amintindu-și de această prorocire a babulei, Mașa tresări pentru o clipă străfulgerată de un gând: „Nu cumva ființa ce se afla În fața sa e Anticristul?“ Înfățișarea umilă, ușor decrepită a oaspetelui ce se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
pic de adevăr În toată povestea asta... Poate că babulea nu s-a ramolit de tot, ci a Întrat În contact cu altele spirite. Poate că la apropierea morții Îți năvălește veșnicia În trup...“ Și poate că așa era, căci bătrâna nu mai simțea nici frigul, nici căldura, nici oboseala, nici durerea. Dacă o Înțepai cu acul nu simțea. Câteodată nu mânca și nu dormea săptămâni Întregi, robotind prin casă de dimineața până seara. Altă dată o apuca o foame cumplită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
cea care Își scuipa plămânii era apa. Tusea se auzea răzbătând din ulcior. Iar balamalele ferestrelor și ușilor gemeau de durere. Treptele pe care coborau sau urcau pașii scoteau câte un oftat prelung, iar cuptorul pe care se odihnea trupul bătrânei se umpluse de răni. Moartea Își strecurase ghearele În fiecare crăpătură a podelei, În fiecare por, În fiecare scândură, În fiecare cui bătut În perete, În fiecare ac Înfipt În ghemotoc. Pereții casei se coșcoviră, În tavan apăruseră plăgi. Moliile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
Vitele mugeau În grajduri și cocoșii din sat cântau zi și noapte cucurigu. Clopotele băteau În surdină, lumânările se răsuceau În sfeșnic și aerul se umplea de șoapte și voci pe care le auzea doar moartea... ...La drept vorbind, spunea bătrâna, răposatul Tihon Își meritase pedeapsa, căci spre bătrânețe Începuse să dea târcoale nevestelor tinere ai căror bărbați plecaseră să-și facă stagiul militar, ba, mai mult, nu lăsa În pace nici fetele ce se pregăteau la Începutul sărbătorilor de iarnă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
De ce-o chinuia astfel, nimeni nu știa. Evlampia era o femeie la locul ei, bună gospodină, cu credință În Dumnezeu, care Îi adusese pe lume doi flăcăi, unul mai frumos decât altul, de se mândrea tot satul cu ei. Bătrâna voia să descopere și mutra lui Pancratie printre ceilalți circari. Dar mutra răposatului vecin nu se zărea nicăieri. Nu cumva uitase Dumnezeu să-l pedepsească!? Sau Pancratie primise o pedeapsă ușoară, pe care deja o ispășise!? Mașa o sfătui să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
cumva uitase Dumnezeu să-l pedepsească!? Sau Pancratie primise o pedeapsă ușoară, pe care deja o ispășise!? Mașa o sfătui să vizioneze un alt film, unde s-ar putea să-l descopere și pe Pancratie, interpretând chiar rolul principal, Însă bătrâna clătină din cap: și așa păcătuise destul. „Invenția“ lui Pancratie avu un ecou neașteptat În obște. După ce zvonul se răspândi cu repeziciune pe ulițele Brodinei, o mare parte din bărbați, după ce ieșeau de la cârciuma lui Ițco sau se Întorceau În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
juca acum, alături de Condrat și preceptor, rolul de dulgher, cărând pe spate o scândură stropită cu var pe acoperiș. Dar ceea ce-o sperie și mai mult fu propria sa imagine, umplând, preț de câteva secunde, o jumătate de ecran. Bătrâna Tatiana tresări speriată, dar nu scoase pe moment nici un cuvânt. Cine o mutase acolo, În cutia aceea infernală, unde bântuiau spiritele răposaților, și de ce apăruse tunsă și sulemenită, la un restaurant de lux, Înconjurată de pahare și de bărbați străini

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
mereu, ca o cocotă, ochii peste cap!? Ba pe deasupra purta poșetă și mănuși și pufăia dintr-o țigară... Cu ce greșise oare față de bunul Dumnezeu? În nopțile de insomnie, când se sucea Încoace și Încolo, negăsindu-și locul pe cuptor, bătrâna se gândea În fel și chip cum să se descotorosească de cutie. Dacă ar fi făcut-o bucăți, n-ar fi fost nici o scofală. Iadul dinăuntru s-ar fi revărsat În afară și spiritele morților s-ar fi Întors În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
față de cei morți, pe care nu i-ar fi lăsat să-și ispășească, după cum era voia Domnului, păcatele? Faptul că se afla și ea-n cutie n-o sperie din calea afară. Întorcând lucrurile și pe față, și pe dos, bătrâna ajunse la concluzia că păcatele pe care le săvârșise nu erau chiar atât de mari precum Își Închipuia și că, pesemne, bunul Dumnezeu Îi dăduse o pedeapsă mai ușoară la bătrânețe, dedublându-i sufletul, pentru a-și ispăși pedeapsa În timpul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
te gândești la prostii...“ „Parcă dumneata nu te gândești, replică plină de năduf vecina, luându-și cârja și Îndepărtându-se de gard. Cine visează cai verzi pe pereți, eu sau dumneata? În locul dumitale n-aș vorbi...“ După această scurtă altercație, bătrâna trase concluzia că lumea se-nrăise și că nu trebuia să-și mai facă sânge rău intrând În vorbă cu unul sau cu altul, astfel că Începu să meargă tot mai des la cimitir. Acolo era liniște și pace. Păsările

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
mai des la cimitir. Acolo era liniște și pace. Păsările zburau ciripind de la o cruce la alta, greierii țârâiau În iarbă, melcii se târau pe pietre, lăsând În urma lor dâre luminoase ce aduceau atât de mult cu Calea Lactee, Încât sufletul bătrânei se Înfioră, cuprins de o bucurie fără margini. Gânduri dintre cele mai ciudate Îi zumzăiau În cap, asemenea unui roi de albine. Cuvintele spuse În surdină Îi revărsau În suflet miere, dar și fiere. Bătrâna Își presimțea apropiatul sfârșit și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
mult cu Calea Lactee, Încât sufletul bătrânei se Înfioră, cuprins de o bucurie fără margini. Gânduri dintre cele mai ciudate Îi zumzăiau În cap, asemenea unui roi de albine. Cuvintele spuse În surdină Îi revărsau În suflet miere, dar și fiere. Bătrâna Își presimțea apropiatul sfârșit și acesta era pentru ea o alinare. Viața de după moarte Însă o neliniștea peste măsură. Până acum știa una și bună: o parte din suflete merg În sânul lui Avraam, altele sunt sortite să se perpelească

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
să poposească preț de câteva ceasuri În oraș, pentru ca toată această credință să fie Întoarsă cu susul În jos. Văzuse doar cu ochii ei cum se chinuiesc sufletele răposaților În lumea de apoi. Iadul Însemna dezmățul, destrăbălarea, lipsa oricărei măsuri. Bătrâna se târa de la un mormânt la altul, cu inima chinuită de tristețe. Smulgea buruieni sau aprindea lumânări, dar gândurile Îi zburau mereu la cutia infernală. Mașinăria lumii se stricase și acum totul aluneca la vale cu o viteză uluitoare. Zilele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
peste cap și nici măcar anotimpurile nu mai veneau unul după altul. În plină vară se ițea viscolul, iarna soseau ploile, primăvara frunzele se acopereau de rugină, iar toamna pomii se acopereau de floare. Trăiai și habar n-aveai că trăiești. Bătrâna nu mai Înțelegea nimic din cele ce se petreceau În preajma ei. Era Însă ferm convinsă că răul cel mare a venit de acolo și că În curând Însuși Anticristul Își va arăta fața În lume, colindând din casă În casă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
venit... La ce bun toate astea? Nu cumva, cineva râde de noi și ne trimite când Într-o lume, când În alta, ca să ne jucăm de-a șoarecele și pisica? Intri Într-o gaură și ieși prin alta...“ Plivind mormintele, bătrâna Își făcea mereu cruce: „Pesemne iarăși am păcătuit... Necuratul nu mă lasă o clipă În pace. De unde Îmi vin gândurile astea, dacă nu de al el?“. Din ce În ce mai des, la poartă apărea acest Ippolit cu părul uns cu unt și mustățile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
și halatul pe un gard și se apuca de muls. Dar, În loc de lapte, din mânecile albe ale halatului și din prosopul dungat curgeau cărți de joc, desfăcându-se Într-un evantai din ce În ce mai larg, ce se Împrăștia prin curte. Privindu-l, bătrâna spunea: „A și venit procletul să mă ia În lumea lui...“. La Început, Subotin apărea de două ori pe săptămână, când toaca bătea de vecernie, miercurea și vinerea. Apoi vizitele sale se Întețiseră; venea În fiecare zi, nu numai seara

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
se apucase de dereticat prin casă, venise acest Extraterestru, care nu avea nimic straniu În Înfățișarea lui, ci arăta ca un om obișnuit, Însetat și prăfuit de atâta drum. El nu-i ceruse Mașei nici pământ, nici apă, cum prevestise bătrâna, ci se mulțumise să o guste o bucățică de scrumbie și să-și ude gâtlejul selenar cu un strop de agheasmă. Babulea mai pomenise și de Increat, de șobolănița uriașă și de cei doisprezece șobolănași Îmbrăcați În veșminte de apostoli

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
de șobolănița uriașă și de cei doisprezece șobolănași Îmbrăcați În veșminte de apostoli ce vor umbla bătând din poartă În poartă, promițând fiecăruia marea și sarea și ispitind astfel lumea să semneze acel hrisov adus din alte ceruri... Și pe măsură ce bătrâna bodogănea În legea ei, lucrurile vechi Începeau să se adune, ieșind ca din pământ, În ograda Mașei. Mai Întâi se iți, Închegându-se din aer, plugul cu care bătrânul Darmedont trăsese prima brază a fâșiei de pâmânt ce avea să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-se din aer, plugul cu care bătrânul Darmedont trăsese prima brază a fâșiei de pâmânt ce avea să despartă satul lor de cel vecin, apoi apăruseră și cei doi cai, și carul, ba și batoza sechestrate În timpul colectivizării. Văzând-o, bătrâna Își făcu cruce, Închinându-se spre cele patru colțuri ale zării și mulțumind lui Dumnezeu că-i Întorsese această mașină a timpului pe care o achiziționase vânzând cei patruzeci de cocoșei de aur primți de la părinții ei ca zestre după

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
măritiș. La rugăciunea ei, batoza se puse În mișcare. Iar vântul, stârnit de nicăieri, aduse În curte toți snopii de grâu, de ovăz și de secară treierați cândva, În timpuri de mult apuse, și toate hainele pe care le purtase bătrâna Înainte de a se mărita. ...Cuțitele și lingurile trebuiau bine spălate. Șterse cu prosopul și așezate În dulap. Poate ar fi fost bine ca Mașa să fi fost ceva mai grijulie cu lucrurile ei. Poate că nu i-ar fi stricat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
babuini la circul ce-și instalase cortul la Rădăuți. Mâncau gheare de găină și se scuipau, luându-se la harță. Când Își ridicau coada, li se vedea fundul roșu ca un fier Încins. „Așa o să ajungem dacă ne boim“, conchise bătrâna, Îndepărtându-se cu scârbă de cortul unde alături de maimuțe se afla și un piton. Femeile de la oraș Își sulemeneau fața, de aceea gura lor aducea cu fundul de maimuță. Ajunse la senectute, În loc să se ducă la biserică, cotoroanțele creșteau câini

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
ele. Mizeria era de nedescris. Unele se Împreunau cu viperele, alții cu cîini, cu hipopotami sau crocodili. În casa lor erau Sodoma și Gomora. Toate acestea lucruri i le povestise preceptorul, care stătuse În tinerețea sa În gazdă la o bătrână poloneză ce trăia În casă cu șaizeci și nouă de pisici. Seara bătrâna se despuia de haine și umbla prin casă În pielea goală, de se adunau la ferestre toți puștanii, strigând În gura mare fel de fel de măscări

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
cu hipopotami sau crocodili. În casa lor erau Sodoma și Gomora. Toate acestea lucruri i le povestise preceptorul, care stătuse În tinerețea sa În gazdă la o bătrână poloneză ce trăia În casă cu șaizeci și nouă de pisici. Seara bătrâna se despuia de haine și umbla prin casă În pielea goală, de se adunau la ferestre toți puștanii, strigând În gura mare fel de fel de măscări. Măcar să-și fi pus la geamuri obloane sau perdele; se pare Însă că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
Măcar să-și fi pus la geamuri obloane sau perdele; se pare Însă că bătrânei poloneze acest gen de spectacol Îi producea plăcere, căci târându-se În patru labe, cu țâțele măturând podeaua, poloneza miorlăia precum motanii În călduri. În afară de asta, bătrâna tăiase toate pernele din casă și se scălda În puf. Buzele bătrânei hoaște, rujate și răsrujate, atârnau ca niște ciucuri roșii de curcan. Pisicile Își frecau blana de pulpele sale flasce și miorlăiau și ele, cuprinse de călduri. Iar În mijlocul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
și pereții, un sânge negru precum smoala. Amintindu-și de această poveste, babulea Tatiana o Întrebă pe sora sa pripășită la oraș (care deja Începuse să-și vopsească unghiile și umbla fără batic) dacă În cutia infernală fusese văzută o bătrână poloneză Înconjurată de o mulțime de pisici. Babulea mai vorbi și despre nu știu ce șobolăniță Înconjurată de doisprezece șobolănași Îmbrăcați În odăjdii preoțești ce aveau să se răspândească În toate colțurile lumii, propovăduind religia lui Anticrist, iar sora ei, pilindu-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]