5,096 matches
-
un poem e Rugăciune, altul Bagatelă, altul Epigramă (în sensul elin, originar, de inscripție). Cutare Baladă cu ecouri barbiene e, în realitate, o "Vedenie" în sintaxă ermetică, minuțios încifrată. Balada poetului de duminică, suită de distihuri alerte, nu e deloc baladă, ci confesiune hilară: "Eu sunt poet de duminică, / La haina mea roz am o mânecă de duminică // Albastră, cealaltă vernil. / Eu scriu doar în luna april // Și-atunci nu mai mult de un vers / Pe care deja l-am și
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
răspunzând parcă unei sugestii a lui Blaga (din Stiluri fundamentale) despre o etică a anonimatului. Potrivit lui Blaga, dintr-o atare etică decurge "jertfirea individualității ca individualitate și prefacerea ei în forță, pusă în serviciul unui gând care o întrece". O Baladă de Nicolae Dabija, text cu suport transindividual are anvergura unei impozante corale; suflul tonifiant al mulțimilor trece în primul plan: Cât Luceafărul răsare Și în cer e sărbătoare Și e pace pe pământ Mai există ceva sfânt. Cât avem un
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
numai bun de pus pe crucea / poemului desăvârșit..." Alte repere sunt Zamolxe, Inorogul, Zburătorul; în Bocet pentru Meșterul Manole se autoproiectează, mai evident decât în altele, ziditorul de poeme, acesta visând o "mănăstire de iubire". Cum însă devotata Ana din baladă nu se arată, poetul își asumă, subtextual, jertfa proprie: "Eu când văd că ea nu vine, / prind să mă zidesc pe mine..." Perfecțiunea, ni se spune în alt poem, cere totul! "Poeții nu au dreptul la eroare"; unii, "cei mai
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
O beznă flămândă mă caută, sire, și mările toate-s de ceață. Și-am să mor de prea multă iubire Și-am să mor de prea multă iubire Și-am să mor de prea multă iubire de viață... Într-o Baladă cu Toma Alimoș, trecerea în neființă, proiectată în orizont metafizic, are tandrețea unui Blaga tânjitor: Există o lumină, / există o stea / doar mort o poți vedea -, / Marie Magdalină". Altă dată, abaterea atenției din matca obișnuită, întoarcerea lucrurilor pe dos despovărează
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
mica insulă care nu putea fi văzută pe hartă decât cu o lupă adecvată, atât de mică încât nici măcar nu a meritat osteneala de a i se da un nume. Tot ce a mai rămas de pe urma ei sunt cele două balade narând eroismul dus până la jertfa supremă, atunci când este vorba despre un scop nobil exemplarul eroism de care au dat dovadă grănicerii celor două republici frățești Vandana de Nord și Vandana de Sud. Așa se scrie istoria și așa se întâmplă
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
Bineînțeles că nimeni!) Păi, nici n-ar fi fost nevoie de atâta strădanie a arheologilor pentru a se vedea limpede că leagănul civilizației mondiale se află pe teritoriul binecuvântat al Republicii Umaniste Vandana: nu se face vorbire în genialele legende, balade și cântece culese cu sârg de la bătrâni (seniori) despre toate artefactele scoase la iveală de către IUIN (Institutul Umanist de Istorie Națională)? Mărturiile materiale nu fac decât să întărească și să documenteze inegalabilul folclor păstrat de mii de ani de un
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
mica insulă care nu putea fi văzută pe hartă decât cu o lupă adecvată, atât de mică încât nici măcar nu a meritat osteneala de a i se da un nume. Tot ce a mai rămas de pe urma ei sunt cele două balade narând eroismul dus până la jertfa supremă, atunci când este vorba despre un scop nobil exemplarul eroism de care au dat dovadă grănicerii celor două republici frățești Vandana de Nord și Vandana de Sud. Așa se scrie istoria și așa se întâmplă
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
Bineînțeles că nimeni!) Păi, nici n-ar fi fost nevoie de atâta strădanie a arheologilor pentru a se vedea limpede că leagănul civilizației mondiale se află pe teritoriul binecuvântat al Republicii Umaniste Vandana: nu se face vorbire în genialele legende, balade și cântece culese cu sârg de la bătrâni (seniori) despre toate artefactele scoase la iveală de către IUIN (Institutul Umanist de Istorie Națională)? Mărturiile materiale nu fac decât să întărească și să documenteze inegalabilul folclor păstrat de mii de ani de un
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
pe la umbra codrilor, în urlete de lupi flămânzi. Înspăimântați de haitele care îi adulmecau, armăsarii tresăreau și nechezau de spaimă. În ascunzișuri, bidivii purtau pe șeaua lor haiduci care așteptau, răbdători, caleștile de boieri, pentru a le jefui. Cântați în balade, doinite din fluier, ortomanii erau jurați să rupă lanțul asupririi... Și să împartă dreptatea socială sub plumbii flintelor și tăișul hangerelor. Pe înserate, călătorul trăgea pentru adăpost prin hanuri dubioase, nădăjduind a se feri de bucluc. Bucuros că a mai
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
de unde i-a venit în școală oarecare faimă (Gr. Goilav). Vasile Bumbac își amintea că, de-abia sosit la Cernăuți, Mihai i-a recitat destul de bine (ziemlich gut) o poezie de Alecsandri. "Naiv, veșnic rîzînd și recitind pe de rost balade populare, avea o memorie excelentă și era de toți agreat".23 Cu învățătura a pornit-o bine. În primul semestru din clasa I, s-a clasificat al 11-lea din 69, iar în semestrul al II-lea, al 23-lea
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
frumos, din cîmpul cu flori, el n-a folosit coasa; cu mîna a ales floare cu floare, după gustul său, și pentru opera sa; deci anumite basme, anumite proverbe, strigături, locuțiuni etc. ... Iată, de exemplu, un motiv popular, luat din balada Toma Alimoș și prelucrat după starea lui sufletească, din vara lui 1869: "Închinare-aș și n-am cui Închinare-aș dorului, Dară mi-i dorul pustiu, Că e mort ce fuse viu Și e stins ce fu aprins."128 La
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
deciziile și-l ajută să-și construiască propriul panteon cultural-istoric, pornind de la evenimente precum Războiul de Independență din 1877, Răscoala din 1907, Revoluția de la 1848 și până la un mit al creației artistice cu valențe fondatoare, precum mitul Meșterului Manole din balada omonimă, care a dobândit În spațiul culturii române, alături de balada Miorița, un prestigiu considerabil. Se poate susține că familiaritatea lui Ceaușescu cu epoca medievală este una intermediată de vulgatele mitologico-naționaliste de uz didactic 5. Deși Ceaușescu nu devine conștient de
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
pornind de la evenimente precum Războiul de Independență din 1877, Răscoala din 1907, Revoluția de la 1848 și până la un mit al creației artistice cu valențe fondatoare, precum mitul Meșterului Manole din balada omonimă, care a dobândit În spațiul culturii române, alături de balada Miorița, un prestigiu considerabil. Se poate susține că familiaritatea lui Ceaușescu cu epoca medievală este una intermediată de vulgatele mitologico-naționaliste de uz didactic 5. Deși Ceaușescu nu devine conștient de această influență, ea nu trece neobservată, de exemplu, de către un
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
martie 1977 - din volumul omagial din 1979, primul volum de acest fel după cutremurul din 4 martie 1977, Eugen Barbu sesizează substanța mitologică a comportamentului fondator al lui Ceaușescu. Scriitorul - parte ca elogiu, parte ca demers hermeneutic - face trimitere la baladă 9. „Legenda” a suscitat și un studiu de maximă acribie din perspectiva istoriei religiilor al lui Mircea Eliade În De la Zalmoxis la Genghis-Han10. Eliade evidențiază componenta rituală ocultată a unei mitologii fondatoare 11 recognoscibile În legendă, dar și În Întregul
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
consideră determinant pentru spiritul poporului român „plaiul, adică un plan înalt, deschis, pe coamă verde de munte, scurs molcom la vale”, „orizontul înalt, ritmic și indefinit alcătuit din deal și vale”. Expresia metaforică a acestui spațiu o identifică autorul în balada populară Miorița: „Pe-un picior de plai, Pe-o gură de rai”. Totodată, Blaga identifică expresii ale spațiului mioritic în așezarea caselor românești, în doină, ca specie folclorică definitorie pentru sufletul românesc, în metrica versului. Casele în satele românești de
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
care evită incertitudinea și își găsește liniștea interioară. „E bine oricum, numai să fie”, „Lasă, că merge și așa”. Cu formula lui D. Drăghicescu: „chiar când săvârșim ceva, niciodată nu desăvârșim nimic” (1907/1995, p. 373) sau prin imaginea din balada Meșterului Manole „Un zid părăsit/Și neisprăvit”. Ironic, Drăghicescu afirmă: „E greu să înceapă, că de lăsat se lasă” (Ibidem) și citește în această atitudine „un contur sufletesc neisprăvit” reflectând lipsa desăvârșirii geografice, istorice și sociale: „Suntem neisprăviți geograficește și
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
petrecere (7); piesă (7); plăcut (7); vesel (7); armonie (6); melancolic (6); odă (6); glas (5); lin (5); melancolie (5); plăcere (5); voie bună (5); bun (4); cuvinte (4); distracție (4); note (4); note muzicale (4); nuntă (4); somn (4); baladă (3); concert (3); imn (3); încîntare (3); jale (3); de jale (3); joc (3); la, la, la (3); manele (3); pasăre (3); popular (3); ritm (3); sentiment (3); suflet (3); vioară (3); amintiri (2); Andra (2); ascultă (2); chef (2
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
pasiune (2); de părinți (2); persoană (2); persoană dragă (2); plăcere (2); plîns (2); singur (2); speranță (2); viață (2); zbucium (2); absenta; ador; adormi; afect; amăgeală; amarnic; amintire permanentă; Ana; ani; apăsare; apăsător; aprins; aproape; arzător; atașare; atracție; atrage; baladă; băiat; bărbat; bine; bloc; brațe; bucurie; bunici; de casa părintească; cîntec; complex; cufundat; cumplit; doină; doliu; dor; dor de casă; dorit; a dori; dragi; duh; de duh; durere enormă; El; de ei; emoție; enorm; Erasmus; familia; de familie; femeie; fierbinte
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
3); albină (2); furnică (2); furnicuță (2); greiere (2); înțepătură (2); mărunt (2); ceva mic (2); mica (2); micuț (2); miniatură (2); mișcare (2); muscă (2); neagră (2); om (2); omidă (2); pitic (2); admirație; agricultor; albina; alergie; apreciere; aspră; baladă; balaur; balenă; buburuză; bucurie; cară; carte; cărătoare; chin; ciudată; colonie; cooperare; deranj; desene; diabolică; dibăcie; dispoziție; drăguț; drum; durere; elefant; făptură; ființă; firav; firimitură; formica; forță; frică; gingășie; gîndaci; glas; grabă; grăunte; grăunțe; grijă; hărnicuță; hoață; indiferență; insectă mică; insecte
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
de amor (3); bucurie (3); final fericit (3); ireal (3); de iubire (3); iubire (3); liniște (3); nuvelă (3); om (3); plictiseală (3); povață (3); seară (3); știre (3); timp (3); de vis (3); zicere (3); Alba-ca-Zăpada (2); ascultare (2); baladă (2); bunic (2); Cenușăreasă (2); cuvinte (2); eroi (2); fascinație (2); fericire (2); fericită (2); idilă (2); imaginar (2); imposibil (2); interes (2); ireală (2); învățătură (2); lectură (2); miracol (2); narațiune (2); născocire (2); de noapte (2); poezii (2
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
Și-al meu. Te rog. Bunica: (știe că nu scapă) Bine. Dar să nu mă mai puneți să și cînt, ca de obicei. Maria: Asta depinde de cum se vor desfășura lucrările. Da' să nu-mi vii cu vreo doină sau baladă bătrînească. Ceva din folclorul nou. Bunica: Folclor nou nu știu. Maria: Ba știi. Îl știi pe ăla cu foaie verde de cicoare... Bunica: A, acela de la căminul cultural din sat... da. Maria: la zi-l oleacă. Bunica: (ce să facă
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
ca să-i fac patul. De vrei să mă ai `napoi, / Pune la car patru boi / Și-mi du zestrea înapoi, / Să se mire pietrele, / Ce noroc au fetele, / Să se mire țara toată / Ce noroc are o fată. "97 În balade, în schimb, pământul-personaj nu poate găzdui trupul unui om fără odihnă, aflat sub puterea blestemului: "când popa toaca toca, / Ea se da și blestema: / Constantine, Constantine, / Blestemat să fii de mine, / Blestemat de maică-ta, / C-ai dat-o pe
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Dar de ce să nu mă coc? / Că sunt floare cu noroc! / Cresc tot timpu-n grădiniță, / Mă iau fetele-n cosiță / Și băieții-n pălărie, / Cu o mare bucurie, / Cu dragoste nouă / Ca stropii de rouă!"115 Natura personificată devine, în balade, cadru evenimențial al tragismului uman; personaj-martor la trama epică, natura se supune, ea însăși, riturilor de trecere, conturând un spațiu al eternei călătorii: "Frunzuliță iarbă neagră, Du-t` pe câmp, vezi cum aleargă / Și de toată lumea-ntreabă; Și de lună
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
a fost reprezentat de aur. "Sfântul Soare", divinizat în spațiul Daciei romane, specific religiei mithraice și al cultului Sol Invictus, s-a păstrat în civilizația tradițională românească ca motiv apotropaic, prezent în ornamentica populară, ca personaj simbolic al narațiunilor cosmogonice (balada "Soarele și luna") sau al unor legende în care este prezentată fata îndrăgostită de chipul frumos al soarelui și transformată în floare sau în pasăre (Legenda ciocârliei, Legenda Florii-Soarelui, Legenda cicoarei).80 În majoritatea legendelor, Soarele apare ca un bărbat
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
ei i-ntreba, / O-i bine să ia / frate pre o sor`, / ce-o iubește cu dor, / ș-or n-o fi păcate / să ia sor` pre frate, / ce n-am mai văzut / de când m-am născut?!"188 Într-o baladă din Bucovina, soarele și luna își au obârșia tocmai în cununia nefastă dintre un frate și o soră: "Pe cel munte nant și verde / O stână de oi se vede, / Cu stâna cine era? / Constantin și soră-sa (...) Mult așa
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]