2,820 matches
-
teme în taină tot burgul / Sunt prințul penumbrelor eu sunt amurgul". Cornel Regman vorbind despre Radu Stanca ("Radu Stanca și măștile'', Tomis, ian. 1967) arată că balada devine a decorului, și anume, în jurul sentimentelor și al ideilor creează un decor "baroc". Gesturile, întâmplările se închid într-un ritual cinic, pentru că ele se raportează mereu la moarte ("Canossa", "Despărțire", "Liliacul", "Balada lacrimii de aur", "Cădere", "O, dacă moartea" etc.). Un anume curaj în suportarea condiției, indiferent că se află sub ziduri sau
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
a uscat ca floarea." 6 Într-un spațiu și timp simbolic la Șt. Aug. Doinaș ("sub cerul persan", "acum vreo câțiva secoli într-o seară", "la Polul Nord, aproape de osia furtunii", "într-un golf al vremilor dintâi"), sau într-un decor baroc "căci dau sub ziduri, sau sub cer cu stele/ înconjurat de cercurile mele/ Fie că dorm pe prund, pe blăni de biber/ cât timp le am pe ele, eu sunt liber" (Radu Stanca) urcând spre "balada ambiguității" la Ioanichie Olteanu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
le producă o altă impresie decât una comică sau grotescă. Pe lângă aceasta, odată instalată în Hartford, New York-ul era prea departe pentru călătorii de rutină; singura bucurie pentru Yourcenar pare să fi fost celebrele picturi de Caravaggio din muzeul pictorului baroc pe care îl iubise în tinerețe. Curajul o părăsise, devenind deprimată și ipohondră (o stare care o va urmări cu intermitențe tot restul zilelor, sugerând că nostalgia care o cuprinsese era mult mai acută decât ar fi putut recunoaște). Avea
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
Aici a fost tot atât de atrasă de exhibiționismul, homosexualitatea, sadismul și voyeurismul, ca atunci când comentează: În prima scenă a primei lui ejaculări (a lui Mishima) în fața unei fotografii reprezentându-l pe Sfântul Sebastian de Guido Reni, emoția derivată din pictura italiană barocă este cu atât mai de înțeles în măsura în care arta japoneză, chiar în stampele ei cu subiect erotic, nu s-a preocupat niciodată de glorificarea nudului, așa cum a făcut-o arta vestică. Acel corp musculos (al lui Mishima), împins până la extenuare (masturbându-se
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
adică "Luna clară", ce se scaldă "ca nimfa-n cer" ( Va) ajung, nefericit, să experimenteze suferința în doze mari, urmând un traiect existențial ce nu poate avea decât un singur punct terminus, stingerea. Preludiile acesteia sunt așteptarea febrilă, chinuitoare, fantazarea barocă, somnul coșmaresc sau, cel mai adesea, obsesia absenței și a sterilității. Reverberațiile suferinței întunecă iremediabil atmosfera oricum asfixiată, marcată de simboluri ale neființei ("casa cu panglici și rame mucezite", policandre grele-n cristal, "raclele, sticlele,/ toată mecanica în mâini decrepite
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
înainte, inclusiv în sensul unei purificări formale. Abia atunci "liviu apetroaie mai scrie și azi câte ceva/ deși hârtia se ceartă cu el...". Așa cum se întâmplă, spre exemplu, în Marea amiază, în care poetul renunță la retorica emfatică și la imagistica barocă, ostoindu-și, în schimb, marile neliniști existențiale într-o poezie curată, dar de certe profunzimi: "Astăzi a venit iar/ după-amiaza când îmbătrânesc/ (nu am apucat să vă spun/ uneori, după-amiaza, îmbătrânesc)// ...// copiii din parc îmi amintesc de mine/ umbrele acelea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și viselor este labirintul./ primele înghit urmele sub cripta semnificatului/ celelalte le atrag și le dizolvă în schelăria semnificantului". În freatica majorității zdrobitoare a poemelor lui Dan Bogdan Hanu palpită energii dintre cele mai diverse, prin a căror acumulare crește, barocă, această schelărie a semnificantului. Practic, fiecare secvență textuală pare a tematiza nuclee lirice grele: suferința și apocatastaza, ispitirea și mântuirea, tentativa sómei de a depăși stadiul semei, maturizarea și moartea, însingurarea și alienarea, necesitatea, dar și ineficiența visului, raportul Centru
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
poemului este ocupată de vocabule din aria semantică a întunericului, sau, în alt registru, a mâniei ("genunea de-ntuneric și de ceață", "hăul de-aștri", "sunt tunet legiuind!", "vâltoarea/ flăcării-n furie" etc.). Poezia scrisă de Nicolae Ionel se hrănește, baroc, dintr-o eternă meraviglia și se deschide cu toți porii spre "irișii-astralei vederi!". Referințe critice (selectiv): Ștefan Aug. Doinaș, Lectura poeziei (1980); Al. Paleologu, Alchimia existenței (1982); Gh. Grigurcu, Existența poeziei (1986); Aurel Pantea, în "Vatra", nr. 1, 1991; Lucia
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Botta, el "alipind nuclee acuzat romantice (care vizează coborârea în sinele ființei, erosul thanatic și mariajul morbidului cu Witz-ul), sentimente tipice lirismului modern (cultivarea absurdului existențial, a metamorfozelor și a "țipătului" în cadre expresioniste, "serializarea" poeziei) și caracteristici de extracție barocă (meraviglia, conceptualism ș.a.m.d.)" (Dan C. Mihăilescu). Într-un mod paradoxal, chiar și originalitatea (totuși indiscutabilă!) a liricii lui Cezar Ivănescu este conferită tot de racordarea la tradiție, însă la cea orfică. Nu numai latura incantatorie a limbajului său
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
va naște "cel" denumit: în dimineața/ de fosfor alergând: cu zăbale de aur: în travesti/ (cal; ponei; hipopotam)/ să mă trezească...". Din avalanșa năucitoare de versuri asemănătoare acestor liminare Concluzii la regele Thanatos se încheagă, în orice caz, o mitologie barocă a textului conceput din cuvinte care, odată zămislite, "se preschimbă în/ adâncuri", adâncuri de care scribul este deopotrivă oripilat și fascinat. Captiv, de voie, într-un teritoriu monstruos, el trudește, fără să se sature, la mecanismul de producere a textului
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
este legat trupul unui mort, arțarii putrezi ș.a.). Li se adaugă personaje stranii, dotate cu simțuri noi ori cu simțurile cunoscute amplificate peste măsură: Magul, Moșneagul Silențio, Aspazio, bătrânul porcar Garibaldi, dar mai ales alchimistul Abstractor. Ritualurile complicate, de aparență barocă, dar de o esență gratuită inerentă, ale acestuia din urmă constituie nucleul poetic din Tripticul termenilor sau încercare asupra cuvintelor, probabil una dintre cele mai greu descifrabile secvențe lirice semnate de Mihai Ursachi. Pe de o parte, pentru că seria de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și lumina mântuitoare cade într-un somn greu, nu înainte de a se persifla în sonuri ludic-incantatorii: În fața ușii șase/ am tras la aghioase:/ " Aghios, Aghios, Aghios,/ tămâie, tămâie, tămâie,/ momâie, momâie,/ lălâie.. "". Tot astfel, abia la finalul unui discurs emfatic, baroc, totuși persuasiv, în care faconda sentimentaloidă (stârnită de "domnișoara sensibilă N.") se amestecă, halucinant, cu reflecția filosofică înaltă, "singuraticul domn R." își deconspiră, ca în treacăt, sursa reală a suferinței: "Doamne, iarăși vorbesc/ singur pe stradă, probabil că iarăși/ am
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
îmbătătoare... În orice caz, da capo al fine, întregul ansamblu al creației lui Horia Zilieru, reorganizat elocvent în Astralia, pare unul paradoxal. Pe de o parte, ea este indubitabil rodul unei sensibilități anacronice, ce nu se sfiește să se înveșmânteze, baroc, în faldurile ceremonioase ale tradiției culturale. Inutil de insistat, din această perspectivă, pe faptul că Horia Zilieru a primit girul criticii de prim rang prin intermediul unor astfel de etichete identificatoare să amintesc doar caracterizarea emblematică pe care i-a făcut
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și din alte numeroase opere, mai ales din literaturi moderne occidentale, acest „poemation eroi-comico-satiric” parodiază epopeile antice eroice, cu o savoare, cu un simț al comicului de situații și cu o suculență de limbaj demne de capodoperele umorului universal. Construcție barocă, Țiganiada include elemente de proveniență clasică și barocă, precum și, cu anticipație, de natură romantică, realistă, naturalistă, corelează epicul și liricul, imaginarul de inspirație mitologică păgână și biblică cu cel folcloric autohton, structurează dramaturgic o seamă de episoade și momente. Încorporând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289563_a_290892]
-
literaturi moderne occidentale, acest „poemation eroi-comico-satiric” parodiază epopeile antice eroice, cu o savoare, cu un simț al comicului de situații și cu o suculență de limbaj demne de capodoperele umorului universal. Construcție barocă, Țiganiada include elemente de proveniență clasică și barocă, precum și, cu anticipație, de natură romantică, realistă, naturalistă, corelează epicul și liricul, imaginarul de inspirație mitologică păgână și biblică cu cel folcloric autohton, structurează dramaturgic o seamă de episoade și momente. Încorporând în narație și explicitând în note de subsol
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289563_a_290892]
-
structura, funcțiile și operațiile înseși ale logicii?". Această frază condensează și astăzi confuzia majoră privitoare la opera lupasciană: logica lui Lupasco ar viola principiul non-contradicției. Filosofia lui Lupasco ar fi deci marcată de pecetea insignifianței și clasată, ca o curiozitate barocă, în muzeul bizareriilor intelectuale. După cum vom vedea ulterior, Lupasco nu respinge principiul contradicției: îi pune doar la îndoială caracterul de "absolut". Dar să ne continuăm călătoria în interiorul cărții pe care o consider ca fiind centrală pentru înțelegerea operei lupas-ciene. Lupasco
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
scrie Știință și artă abstractă 31 (dedicată soției sale, Yvonne Lupasco, care era pictoriță) și Despre vis, matematică și moarte 32, în vreme ce la Madrid apare o culegere intitulată Noi aspecte ale artei și științei 33. Lucrările sale, legate de arta barocă, au făcut de altfel obiectul unei teze de doctorat susținută în SUA34. În afara studiului despre Dali, Lupasco scrie și despre Frédéric Benrath 35 și Karel Appel 36. Regăsim în aceste studii ideile deja evocate de Lupasco. De exemplu, el scrie
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
Răstignirii" și este aproape la fel de tânără atunci când este cinstită de Iisus în "Ridicarea la ceruri, Consacrarea și Încoronarea Maicii Domnului". La acestea se adaugă reprezentările interesante ale "Madonnei cu pruncul", ca Madonna Lactans, în vi-ziunea Renașterii italiene și a artei baroce, care au imaginat-o ca femeie cu forme pline, voluptuoase, hrănindu-și copilul la sânul dezgolit 141. Acestea sunt singurele portrete ale Fecioarei "dezvelite", iar focalizarea este pe sân și pe copilul care este alăptat. * În mod paradoxal, starul pop
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
Prayer (1989) Potrivit criticilor feminiști și psihanaliștilor, "feminitatea" este marcată de dispunerea semnificaților (din relația saussuriană semnificat-semnificant) pe suprafața corpului femeii, care funcționează meto-nimic și creează imaginea (look-ul). Costumele artificiale, fardul în exces, penele, pălăriile și alte "aranjamente corporale baroce ciudate" transformă feminitatea în propria-i parodie. În această exagerare culturală mutabilă, femeia "se joacă" pe sine în timp ce joacă, conștient sau inconștient, și un alt rol145. Prezența Madonnei pe scenă și în videoclipuri excedează în feminitate, fiind de obicei asociată
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
ajunge să fie satisfăcute. Se profită atunci de resursele pe care ele le reprezintă. • Acțiunea asupra bunurilor și a publicurilor Trebuie să înțelegem că bunurile sunt ele însele niște convenții. Toate artele (poezie, roman, dans, muzică...) și toate stilurile (clasic, baroc, hip-hop, rock...) corespund unor reguli convenționale, în jurul cărora se poate oscila. Fiecare operă este un amestec de convenții și inovații. Bunurile sunt convenții obiectivate: echipamente permanente, formate (foto 24 × 36), instrumente (claviaturi acordate la opt octave și jumătate), tablouri (rame
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
publicitate la teoria narativității, de la studiul plantelor la cel al muzicii), semiotica ocupă un spațiu al răspîntiilor în care interferează antropologia, sociologia, psihologia socială, filosofia, lingvistica și disciplinele comunicării. Ea vizează domenii și aplicații din cele mai diverse, subsumabile mitologiei baroce a lui Circe și Proteu sau in-ventarelor prevertiene: de la modelarea grevei sau pasiunii (Greimas și semiotica pasiunii) la lectura modei fotografiate (Roland Barthes și sistemul modei) sau a spațiului citadin (același Roland Barthes în Sémiologie et urbanisme) și enumerarea poate
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
un curent nu ocupă singur ecranul unei singure epoci, după cum el nu domină, în exclusivitate, un singur teritoriu literar sau lingvistic și adesea nici măcar o singură operă. La un moment dat, întro literatură constatăm coexistența și convergența elementelor clasice și baroce, clasice și romantice, realiste și parnasiene etc., în raport de competiție sau de colaborare.“ (A. Marino, Dicționar de idei literare) 3.1.1. Romantismul În sens general, conceptul de romantism exprimă o stare de spirit și o atitudine general umană
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
predominanța narațiunii, care are însă caracter integrator, inserând și pauze descriptive ori secvențe dialogate/monologate. Criteriile de clasificare au în vedere un singur aspect din multitudinea celor care caracterizează un roman. Criteriul canonului estetic diferențiază romanul medieval de cel romantic, baroc, realist, naturalist, existențialist, modernist sau postmodernist, romanul eroic de cel exotic, fantastic, mitic, satiric, parodic, al absurdului, romanulparabolă, eseistic sau comportamentist, antiromanul etc., romanul de tip balzacian de romanul stendhalian, tolstoian, dostoievskian, proustian etc. Alte criterii sunt: formula compozițională (roman
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
devenirea acestuia de la formele de „proto-baroc” / „prebaroc” din antichitatea ebraică, în literatură, filosofie, sculptură, arhitectură, până la „splendorile aurifulgente” ale Bizanțului, la Michelangelo, Bernini, secolul al XVIII-lea francez, Spania lui El Greco și a Escorialului, iar de aici, la prelungirile canonului baroc în secolul al XIX-lea (autorul operează fine analogii și disocieri de romantism) și zorii secolului al XX-lea (D’Annunzio). Cu Vedere dinspre Eyub (1986), interesul istoricului literar se deplasează spre memorialistica de călătorie. Editorul lui Nicolae Iorga (cel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285373_a_286702]
-
musées de l'Éducation nationale, Mission d'étude et de réflexion, La Documentation française, Nancy, 1991 ARGAN, GIULIO CARLO, Pedagogia formală a Bauhaus-ului, Walter Gropius si Bauhaus-ul, Ed. Meridiane, București, 1976 ASSÎNTO, R., Universul ca spectacol. Arta și filosofia Europei baroce, Ed. Meridiane, București, 1987 AVENI, A.F., "What sociologie has to offer visitor studies", în Proceedings of the 1989 Visitors Studies Conference, London, 1989 BĂDESCU, ILIE, Istoria sociologiei, Ed. Porto-Franco, Galați, 1994 BALLING, J.B., FALK, J.H., ARONSON, A., "Pre-Trip orientations
by IULIAN-DALIN IONEL TOMA [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]