4,389 matches
-
nourași de fum pe nări. Fima zâmbi fără să-și dea seama. Schimbul de vizitatoare Îi aminti brusc de regimentele de prietene care intrau și ieșeau din apartamentul tatălui său. Poate venise deja timpul să Își ia și el un baston sculptat, cu măciulie de argint? Nina Întrebă: —Ce-i atât de amuzant? Prin fumul de țigară, probabil că nările ei adulmecaseră o urmă de parfum. Fără să mai aștepte răspunsul lui, adăugă: — Și doamna În roșu de care m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
să ne eliberăm de responsabilitatea ororilor care se fac În numele nostru. Trebuie să ne Împăcăm cu ideea că suferința tuturor apasă pe umerii noștri. Opresiunea din Teritorii, ocara bătrânilor care caută prin gunoaie, orbul care Își caută drumul ciocănind cu bastonul noaptea prin Întuneric, suferința copiilor autiști În instituții neglijate, căsăpirea câinelui bolnav de edem, calvarul lui Dimi, umilința Annettei și a Ninei, singurătatea lui Teddy, hoinărelile permanente ale lui Uri, intervenția chirurgicală care are loc chiar acum, aici, În spatele peretelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
pe un cal alb ca s-o salvez pe doamna Pizanti. Pe amândoi. Toată țara asta. Dacă aș ști cum. Dacă aș avea măcar idee cum să Încep. Uită-te la Baruch, care cu bărbița lui de Troțki și cu bastonul său sculptat repară puțin lumea prin donațiile sale generoase, În timp ce tot ce fac eu este să semnez petiții. Poate că totuși ar fi trebuit să-l conving aseară pe polițistul acela să mă lase să-l văd pe Șamir? Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
În fața lui: adânc, lat, Îmbrăcat În piele roșie și cu un suport pentru cap din același material, arătând de parcă era făcut din carne vie. Scăunelul pentru picioare părea să fi fost Împins ușor Într-o parte. Ca un sceptru regal, bastonul cu măciulie de argint era rezemat de brațul drept al fotoliului. Șula spuse: În orice caz, un lucru e absolut sigur: n-a suferit deloc. Totul s-a terminat Într-o clipă. Cândva asta se numea sărutul morții și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
tatălui său. Își Întinse picioarele comod pe scăunelul tapițat. Și se cufundă În fotoliul moale, care Îi cuprinse trupul ca și cum ar fi fost comandat exact pe măsura sa. Fără să-și dea seama, lovi de două ori În podea cu bastonul cu măciulie de argint. Însă când toți tăcură și se uitară la el, pregătiți să-l asculte, să-i Îndeplinească orice dorință, să-i ofere căldură și consolare, Fima zâmbi cu blândețe și spuse: Ce e liniștea asta? Continuați! Țvi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
le putea citi. În plus, avea de-acum la dispoziție colecțiile de timbre și de monede antice, nouă costume de vară și șase de iarnă, În jur de douăzeci și cinci de cravate În diverse stiluri, cam demodate, și o frumusețe de baston pentru plimbare, sculptat și cu măciulie de argint. În clipa aceea Fima nu se Întreba ce va face cu toate astea, ci ce Înțelegea un om ca el din fabricarea și comercializarea cosmeticelor. Însă fiindcă limba ebraică nu tolerează asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
și W. se opri o clipă pe preșul din fața ușii de la biroul fratelui său, se uită la resturile de zăpadă sticloasă și murdară care se topeau în fibrele de cocos și bătu. Tatăl lui ședea la masa destinată discuțiilor, cu bastonul rezemat de marginea tăbliei, sprijinindu-și fruntea în mâna stângă. În dreapta ținea o coală de hârtie. Îl fixă pe fiul cel mare care sta în cadrul ușii cu ochii lui reci, adânciți în orbite. Tipul ăla din ușă, bărbatul ăla înalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
supele mai presus de orice, pentru că îi aminteau de „ciorbele“ românești și, treptat-treptat, fără să fi băgat nimeni de seamă, s-a dus la plimbare, din familie și din lume. —La fiecare prânz, socru-meu își punea pălăria, își lua bastonul și părăsea casa ca să se întoarcă abia către seară, îmi povestea tante Trude, care își păstrase temperamentul și plăcerea de a povesti și după ce trecuse de nouăzeci de ani. Pe vremuri fusese o femeie brunetă, foarte atrăgătoare, a cărei înfățișare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
mișca într-un fel - cum să spun? - așa cum nu se mai vede în ziua de azi. Da, măsurat - dar nu țeapăn - și nu mergea așa, în doru’ lelii, dar, în același timp, în pasul lui era un elan pe care bastonul îl accentua și mai mult, o urmă de agilitate pe care ți-o permiți dincolo de limita stăpânirii de sine și care la el devenise de mult o a doua natură. În mersul ăsta era un fel de voioșie, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
făcând verdele brazilor, povârnișurile carstice, limbile de gheață și zăpadă să se umple de lumină, de parcă ar fi fost aprinsă o lampă uriașă. Ne-am pus rucsacurile în spinare, am urcat muntele cu tata înaintea noastră, lovind în bolovani cu bastonul lui care răsuna vesel, și astfel petreceam ore în șir printre pietre. În zilele de odihnă se așeza într-un șezlong, mai la o parte, printre colți de stâncă, răsfoia un atlas despre flora alpină sau voia s-o convingă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
obrajii îi miroseau a odicolon, un parfum pe care n-am să-l uit niciodată. Barba îi era proaspăt aranjată și îi dădea aerul acela sever și, în același timp, de domn sută la sută, care știe să-și poarte bastonul ușor și să-și scoată pălăria a salut cu un gest care, deși politicos și amabil, impunea totodată distanța necesară. Și Onkel Rodolph, numai în cămașă și vestă, și-a pus brațul pe speteaza fotoliului și o privea pe mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
anunța frigul, paloarea culorii, înțepenirea în zăpadă - și în mijlocul încăperii pictate de tatăl ei se afla un sarcofag din piatră înfățișând, într-un relief sculptat în marmură, un bărbat în costum negru, care atingea atent și cu delicatețe trotuarul cu bastonul, ținând partea de sus a trupului ușor înclinată în față; era slab, de sub borul pălăriei apărea un obraz îngust. Din piatră o priveau pe mama ochi prietenoși; bărbatul îi zâmbea, îi vorbea, dar ea nu înțelegea decât propriile ei cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
din fața intrării principale, sub copac și sub coroana lui, se apropia glisând lent Chevroletul verde ca mușchiul; ușa se trânti după cockerul spaniel, și iată-l pentru o clipă pe tatăl lui în costumul gri, cu pălăria pe cap și bastonul în mâna dreaptă. Privi în sus spre birou, își arătă obrazul brăzdat de riduri, apoi își lăsă capul în jos și se puse brusc în mișcare. El ar fi rămas acolo la masă cu catastifele în față și W. știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
cord. Despotul, sub teroarea căruia am fost constrâns să merg pe drumul hotărât de el, și-a rezemat spinarea de gard și a murit în picioare, cu stânga în dreptul inimii, iar cu dreapta încleștată pe mânerul de argint masiv al bastonului, pe care l-a frânt o secundă mai târziu cu greutatea trupului, în clipa prăbușirii. În noaptea aceea de toamnă, când, aplecat peste spata birjarului, străpungeam cu sulița ochilor căscați bezna drumurilor desfundate de ploaia măruntă ce cădea într-una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
arborilor pletoși. Din fundul tunelului verde venea tata. Din cauza depărtării îmi apărea încă mic dar l-am recunoscut după mers, mersul lui atât de caracteristic. Avea un fel socotit de a ridica un picior după altul, marcând fiece pas cu bastonul, precis, tacticos, ceea ce dădea trupului o mișcare uniformă, potolită și perfect armonică. Purta ca de obicei, costum și ghete negre, pălăria tare și cravata rândunică, prinsă de butonul din față al gulerului dublu, lucios și întotdeauna alb ca zăpada. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
fie povestită, spuse mai departe omul cu joben: ...Ajunși târziu, în fața unei case cenușii, suirăm scările de piatră cu muchiile roase de tălpile altei generații, roasă și ea, la timpul ei, de viermii și de guzganii cimitirelor. Ioșca bătu cu bastonul la ușă. - Ești beat! îi spusei, indispus de maniera grosolană prin care își anunța vizita la două după miezul nopții. - Nu, zise Ioșca, nu sunt beat, dar când doarme o femeie surdă, ai dreptul să tragi și cu tunul. Tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
vor scârțâi împovărate, sub o pereche de oameni, acolo jos, unde viața se macină absurd între piticii care mișună ca viermii. Mă văd mai sus, purtat de schiuri, pe livada albă de la poalele piscului semeț. Văd urma paralelă și roțile bastoanelor, adâncite în zăpadă ca niște farfurii cu frișcă, alb pe alb, pe netede întinderi. În pădurea brazilor din dreapta, soarele pitit ricoșează un far de raze pe o scoarță de cristale de-a lungul căreia gonesc funigei de platină. La dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
nu mi-am bătut joc de femeia care înțelegea să mă însoțească ore întregi, fără să rostească vreun cuvânt. Cugetam că, poate, dânsa ascultă, ca și mine, muzica în tăcere, când așezați, seara, pe banca unui parc, conturam cu vârful bastonului profiluri în nisip. Mai cred și azi că muzica este o emanație a tăcerii... Asta mi s-a întâmplat o singură dată și e mult de atunci; dar ceea ce nu mi s-a întâmplat nicicând, visez de-a pururi: În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
desemna stăpânul, când erau doar ei Între ei. Nu era o manifestare a lipsei de respect, ci mai degrabă a admirației față de eleganța cu care James juca rolul gentlemanului: manierele impecabile, amabilitățile verbale elaborate, vestele Îndrăznețe, colecția de pălării și bastoane atent selectată pentru toate ocaziile ivite În saloanele de la Lamb House. — O mulțime de yanchei au strâmbat din nas când și-a schimbat cetățenia, spuse Burgess. Și nici familia n-a fost cine știe ce Încântată. Îl auzise Întâmplător pe dl James
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
vara, măgărușii așteptau răbdători copii pe care să-i ducă la plimbare, și apoi rătăcind după cum Îi purta voia, sau coada fluturând a câinelui, poate spre Spaniards Road, unde Du Maurier, conform unui ritual superstițios privat, trebuia să atingă cu bastonul ultimul copac Înainte de a se Întoarce acasă, sau poate spre Parliament Hill, de unde priveau În jos la Întinderea Londrei, căutând clădirile importante din Westminster și din City, care străpungeau negura fumului de cărbune. După aceea, pe când umbrele li se lungeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Întregul peisaj urban, animat și multicolor, care stătea dinaintea lor sub acoperișul albastru al cerului - toate astea Îmi vor fi răpite pe vecie și va trebui să-mi găsesc drumul prin câmpie pe bâjbâite, Într-un Întuneric perpetuu, cu ajutorul unui baston și al lui Chang. Nu voi mai putea să desenez niciodată. Veniturile Îmi vor seca imediat și numai Dumnezeu știe ce se va alege de noi. Copiii mă tachinează pentru că sunt econom și se plâng că lucrez atâtea ore În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cât vederea Îl preocupa În cel mai Înalt grad. Purta acum, În cea mai mare parte a timpului, ochelari cu lentile albastre, atât de Închise Încât erau aproape opace, dându-i aspectul unui orb, mai ales când avea și un baston În mână. Vederea ochiului bun i se deteriora, ceea ce Îi afecta calitatea desenelor, căci era obligat să folosească o tehnică de gravare cu tușe mai groase, mai aspre decât până atunci. Era sincer Îngrijorat, Întrebându-se cât va mai putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
seama că sunteți un gentleman.“ Henry râse, chiar dacă mai auzise și altă dată povestea, care era o legendă În familie. Acum Îi era greu să și-l Închipuie pe Du Maurier comportându-se eroic, la cât părea de fragil, cu bastonul și ochelarii Întunecați. — Trebuie să ai grijă să nu te suprasoliciți cu conferințele astea, Kiki, Îi zise. Programul pare teribil de chinuitor. — Emma merge cu mine peste tot și are grijă de mine, Îi răspunse Du Maurier. Se asigură că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
doi bărbați care dăduseră peste silueta boțită În aleea Întunecată, puțin după ora unu noaptea, crezuseră mai Întâi că au de-a face cu un balot albicios de așternuturi de pat și, doar când unul dintre ei o Împunsese cu bastonul și auziseră geamătul stins, Își dăduseră seama că era o femeie și dăduseră alarma. O Împunseseră cu bastonul! Retrăind clipa in situ, fugi de pe Ramo Barbaro până pe malul celui mai apropiat canal și vomită În apă. O duseseră În casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
că au de-a face cu un balot albicios de așternuturi de pat și, doar când unul dintre ei o Împunsese cu bastonul și auziseră geamătul stins, Își dăduseră seama că era o femeie și dăduseră alarma. O Împunseseră cu bastonul! Retrăind clipa in situ, fugi de pe Ramo Barbaro până pe malul celui mai apropiat canal și vomită În apă. O duseseră În casă și o așezaseră pe pat, dar intrase În comă și murise Înainte de ivirea zorilor. Violența morții dădea Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]