3,080 matches
-
la ordin. În acest vagon suntem toți artileriști și mi se pare că am fi de-o baie, cum se spune. Așa că ne vom înțelege. ― Dare-ar Domnul să reușească lighioana asta de tren să treacă prin troienele adunate din belșug - a vorbit un artilerist din celălalt capăt al vagonului. ― Problema n-ar fi troienele, ci dacă locomotiva are un plug în față și dacă îi va ajunge mangalul, pentru că s-a lăsat și un puișor de ger ca la Bobotează
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
ultimul icnet de râs s-a stins, cel supărat a reluat vorba: ― Râdeți voi, da’ mie îmi vine să-mi trag palme! Adică cum? Eu m-am măritat? Uite la mine! Întreg sunt! Ce-i trebuie unei femei este din belșug, de băut beau și eu ca să nu uit gustul rachiului... Încolo... ce-mi mai trebuie ca să fiu însurat și nu măritat, cum spui dumneata... ― Nu te lua după vorbe, prietene, fiindcă știi cum se spune: „Câinii latră, caravana trece” - l-
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
care le dădusem în timpul conversațiilor similare pe care le avusesem mai devreme. î„Da, haha, e un oraș foarte frumos. Nu, găsești aproape toate lucrurile pe care le găsești și aici. Mai puțin Kerrygold, hahaha.“) Chris mi-a zâmbit din belșug. Avea un zâmbet superb și amuzant care cuprindea deopotrivă colțurile și centrul gurii. E foarte mișto, m-am gândit plină de admirație, mult mai mișto decât Luke. Luke doar credea că era mișto, că era periculos și că trăia pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mișto. Dar euforia mea s-a spulberat făcând loc unei senzații de... vârsta a doua. Băieții ăia își punctau frazele cu gesturi haioase făcute cu mâinile - toate degetele ascunse cu excepția celui mare și a celui mic. Spuneau „al dracului“ din belșug. Și vorbeau cu un accent de Harlem. Ceea ce nu era o problemă. O problemă era faptul că ei descinseseră direct din New Jersey. într-o limuzină supradimensionată. Erau niște cretini din zonele suburbane care încercau să fie „mișto“. Și veniseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
și m-am tot uitat la tine fiindcă nu-mi aduceam aminte de unde. Te văd când intru în hotel ca să-mi iau banii pe cursă. Tipul era tot un zâmbet. —Ești irlandeză? Așa arăți: ai părul negru și pistrui din belșug. Arăți ca o irlandeză get-beget. Da, am spus forțându-mă să-mi destind trăsăturile și să-mi compun o expresie plăcută. —Și eu sunt irlandez. Stră-stră-bunicul meu era din Cork. Din Bantry Ba. Știi zona? — Da. —McCarthy e numele meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
dependență. Când a spus asta, Josephine m-a privit până în adâncul sufletului cu ochii ăia albaștri, inteligenți, veseli și parșivi. Iar eu am urât-o cum nu mai urâsem pe nimeni în viața mea. Și, în opinia mea, urâsem din belșug. S-a întâmplat ceva, Rachel? m-a întrebat ea. — Am înțeles, am șuierat eu cuprinsă de furie. Deci dacă te duci la o petrecere înseamnă că suferi de o formă de dependență? — Nu asta am spus. —Ba da, ai spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
niște surfing la orizontală. Noi nu ne prea ocupăm cu aprovizionarea casei. Aș putea să dau fuga până la colț și să-ți iau o cafea de-acolo, s-a oferit el. Sau ce zici de-o bere? Avem bere din belșug. Oare de ce nu mă surprinde chestia asta? a întrebat Brigit sec. Bine, dă-mi o bere. Am vedenii? Brigit luase în mână o haină de piele pe spatele căreia scria „Whitesnake“. A clătinat din cap aproape cu tristețe, apoi a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
surprinsă cât de mulți oameni au zâmbit, ca și cum înțelegeau perfect ce vrea să spună, și câți au clătinat din cap unii către ceilalți. Am urât-o pe biata maică-mea fiindcă m-a internat aici. Dar am înțeles, suferind din belșug, cât de egoist am fost și cum mi-am irosit viața. Așa că vă doresc mult noroc. Țineți-vă tari, fiindcă soarele o să apară. Și vreau să vă mai spun ceva. N-o să mai beau. Și știți de ce? Fiindcă nu vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Baia de Sus. Așa, rosti Ileana, care părea că analizează foarte atentă cuvintele lui, nu s-ar spune după ce povesteați zilele trecute la masă. Mi s-a părut că aveți parte de activitate și, de ce să nu recunosc, adrenalină din belșug. Domnișoară, să nu confundăm! Am spus mai molcomi, adică mai domoliți nu mai înceți. Vorbim mai lin, suntem mai calmi... deși, la calm, voi, ardelenii, ne bateți de departe. Da, se vede. Aveți un pic de accent. N-am ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
iluminat se înșirau pe ponton, aruncând reflexe mișcătoare în apă. Se spune că, de mult, începu ea să vorbească deodată, locurile acestea se aflau în stăpânirea unui uriaș. Numai lui îi era îngăduit să strângă aurul care se găsea din belșug în munți. Atât de mult aur era pe aici, încât i se dusese vestea până departe, cum că găseai grăunți din metalul prețios împrăștiați până și în praful drumurilor. Negru, pentru că acesta era numele uriașului despre care ți-am vorbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Treceau pe lângă garduri de piatră înalte care nu permiteau privirilor să pătrundă dincolo de ele. Porți mari din bârne de lemn masiv, cu acoperiș deasupra, se deschideau de-a lungul zidurilor lăsate în paragină. Urcușul era obositor și Cristian transpirase din belșug. Ileana mergea însă fără probleme, conducându-l tot mai sus. Casa lui Calistrat era chiar la margine. Mai departe, ulița se pierdea într-o cărare ce intra de-a dreptul în desișul pădurii. Ileana împinse poarta și intră înăuntru. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să-ți spun cum de am cunoștință de faptul că oamenii dispar? Păi, nu-i complicat deloc! Iată care-i expli cația: știu pentru că așa se întâmplă dintotdeauna. Locul acesta este unul cu totul special, aici aurul se găsește din belșug. Ai putea crede că asta-i o binecuvântare pentru noi dar nu-i de loc așa. Un blestem este așezat asupra noastră din vremuri pe care nu și le mai amintește nimeni. Putem scoate aurul de oriunde ne dorește inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
inspectorului. Zona noastră este de o frumusețe extraordinară. Oamenilor le-a plăcut dintotdeauna. Zeii au fost darnici cu noi. Iarba este foarte bună de păscut pentru animale și vitele dau un lapte bun, în timp ce sub pământ se găsesc bogății din belșug. Zeii? se arătă mirat Cristian. Ileana îl strânse ușor de mână, în semn să aibă răbdare. Suntem aici dintotdeauna, de când au apărut oamenii pe pământ. Dacă dovezile descoperite arată o locuire a acestui teritoriu de treizeci și cinci de mii de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se va spune că de acolo îl poți privi pe Dumnezeu în ochi, iar una ca asta nu se poate și să mai trăiești după aceea. Știi bine că aici ne îndeletnicim cu scoaterea aurului iar acolo este aur din belșug. Ei bine, minerii nu se duc acolo să caute metalul galben. Nu se duc ai noștri, pentru că știu că nu e bine s-o facă și o bună perioadă de timp așa au stat lucrurile. Străinii însă nu dau crezare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
lor nemaiputând să alunge întunericul de lângă el. Parcă și zgomotul picăturilor era mai slab sau era numai o impresie? Nu, ploaia chiar se ostoise acum. Distingea din nou brotăceii din pădure care se bucurau de umezeala căzută de sus din belșug. Nu mai era atât de încordat, dacă iar fi spus cineva cu numai o zi în urmă cât va fi de bucuros la auzul orăcăitului unor broscuțe, nu l-ar fi crezut în ruptul capului. Își simțea picioarele amorțite și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ea. Patronul făcea o donație pentru om al acesteia, după care rămânea cu buzele umflate. Dacă se opunea, îl convingeau ei, aveau metode foarte bine puse la punct. Haidamaci, care să bată până ce scoteau untul din tine, se găseau din belșug. Știa că, acolo, Boris al său nu putea face mare lucru, interlopii locali erau prea puternici. Nimeni nu putea rezista la nesfârșit torturii, până la urmă ar fi semnat orice îi cereau, inclusiv un testament, numai să-l lase în pace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și să se împace cu situația. Partea proastă era că rezerva de votcă care îi plăcea lui se terminase. Constatase că este o problemă să facă rost de o votcă de calitate. Băutură cu numele de votcă se găsea din belșug, dar nici pe departe nu era ceea ce-și dorea el. Încercase pălinca autohtonă și se văzuse nevoit să recunoască că nu era rea deloc. Începea să înțeleagă de ce românii nu se prea omorau cu votca din moment ce aveau la dispo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
recunoască că nu era rea deloc. Începea să înțeleagă de ce românii nu se prea omorau cu votca din moment ce aveau la dispo ziție așa ceva, însă din când în când, tot îl mai încerca dorul după o petrecere între bărbați stropită din belșug cu votcă. La sfârșit de săptămână își făcuse obiceiul să meargă la terasa unde se ducea toată suflarea din micul orășel. Nu făcea mare lucru acolo, altfel înțelegea el să se distreze la local. Muzica nu-l încânta de loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
amuza graiul ardelenesc în care minerii se plângeau de greutățile lor. Așa aflase că exploatarea lemnului era o îndeletnicire apărută abia de curând în părțile acelea. Adevărata bogăție a munților ce înconjurau mica localitate era aurul care se găsea din belșug acolo. Dintotdeauna, oamenii din partea locului se ocupaseră cu extragerea metalului prețios și trăiseră foarte bine din asta. Se renunțase la minerit abia în ultimii ani în favoarea unei firme din Canada care concesionase zăcămintele aurifere. Nu de la Baia de Sus, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Vlad se opri în loc câteva clipe privindu-l descumpănit. Nu, spuse el zâmbind, n-ai înțeles nimic. Nu au reușit să extragă aur pentru că n-au obținut încă autorizația de exploatare nu fiindcă nu s-ar găsi aur, este din belșug. Tot aia e! Important este că în zece ani n-au scos un gram de aur din pământ. Mi-e teamă că și noi ne vom lovi de aceeași problemă. Și nouă ne va trebui această autorizație. Ei, vezi? Aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
inteligenți ce sunt! Nu se poate. Bancherii e băieți deștepți. Atunci, de corupți ce sunt! Na, această explicație te satisface? ridică din umeri Mihailovici. Corupție la Banca Națională? Păi, ce altă explicație să fie? În subsolul țării e aur din belșug, industria de minerit există și, tu ce faci? Închizi minele după care spui că ai aur suficient și nu-ți mai trebuie. De fapt, ordinea a fost exact pe dos. Întâi nu au mai cumpărat și apoi minele s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
plouat săptămâni în șir în acea zonă a Franței. A Franței din zilele noastre, pentru că pe atunci țara ca atare nu exista. A plouat atât de mult, încât oamenii s-au speriat. Se temeau să nu fie înghițiți de ape. Belșugul de ape a umflat cât a umflat pârâiașul și a înmuiat așa de tare pământul calcaros, încât catastrofa nu a mai fost evitată. Pentru a se apăra de ploaie, întreaga suflare a locului s-a adăpostit în grotă cu speranța
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
se știe, aceste păsări se lasă mai ușor domesticite. Și asta din foarte depărtate timpuri. în Evul Mediu, practica vânătorii era, pentru nobili mai cu seamă, un fel de foarte la modă umplere a timpului liber. Care se găsea din belșug la casele mari. Cu acele prilejuri, ei organizau ospețe rafinate și risipitoare, cu tot felul de bunătăți. Ei bine, câinii și șoimii erau factori importanți, care asigurau de regulă reușita unei partide de vânătoare. Iată un vultur care s-a
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
mai gândiți la ce a fost, să nu mai conteze ce va fi, să călcați nepăsători ca niște umbre prin hățișul timpului și să vă cărați după voi sufletul aproape ucis, ca pe un camarad de front? Aveam timp din belșug, dar părea să numi mai aparțină, devenisem un simplu spectator la tot ce se întâmpla în jur, fără să particip la clădirea propriului destin. Totul se rezuma la școală, practică, mâncare și somn, un ciclu zilnic, monoton și neimportant care
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
în conștiința bărbaților nu se prea schimbase nimic... Cum te-ai descurcat cu proprii copii? Cu ce-i hrăneai, cu ce-i îmbrăcai, cu ce-i vindecai în vremuri în care nici mâncarea, nici hainele, nici medicamentele nu erau din belșug? Educația lor ți-a creat probleme deosebite? Sinceră să fiu, n-a fost nevoie să răbdăm de foame, întrucât părinții mei aveau o grădină foarte mare, de unde ne aprovizionam cu toate zarzavaturile proaspete și fără chimicale, la fel și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]