2,888 matches
-
o făcea din cauza demonetizării laudelor, a felului ușuratic de a le atribui de către critica-reclamă, care proliferase în presa de după Primul Război Mondial. Pe cine, în afară de cineva vanitos, l-ar interesa să fie remarcat, cînd aproape toți din jurul său sînt „mari”, „binecunoscuți”, „renumiți”, „excepționali”, „extrem de talentați” etc? Pe cine, om delicat, nu l-ar amărî asemenea calificative venite tîrziu, după „traversarea deșertului”? Laudele lipsite de temei sînt pe cît de banale, pe atît de necinstite. Bacovia aștepta doar să fie înțeles. în ciuda
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
detaliate ale acestor guvernări. Ambele condiții sunt la fel de importante. O structură comparativă nu poate fi satisfăcătoare dacă nu se aplică tuturor guvernărilor. Așa cum am văzut, constituționalismul se folosea în trecut ca structură pentru analizele comparative, și anume pentru cele exacte. Binecunoscuta distincție între sistemele prezidențiale și cele parlamentare este în continuare folosită deoarece, în cazul unor tipuri de guvernământ, ajută în a evidenția puternic contrastul dintre puterile executivului național și cele ale camerei alese, adunarea legislativă sau parlamentul. Însă constituționalismul nu
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
întrucâtva în ce privește normele pe care le reprezintă, există mici variații în timp și spațiu. Totuși, putem vorbi de grupe de sisteme politice, întrucât asemănările în cadrul unei grupe sunt mai izbitoare decât micile diferențe între sistemele ce o compun. Două exemple binecunoscute de asemenea grupe sunt, pe de o parte, țările vest-europene, descrise ca democrații liberale, deși există variații substanțiale între ele, și, pe de altă parte, țările comuniste, caracterizate până în 1989 de un grad ridicat de autoritarism, dar care erau și
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
departe de politicile economice comuniste tradiționale și conduc țara din ce în ce mai mult spre un sistem populist, dar cadrele politice comuniste rămân, iar în unele părți ale țării introducerea capitalismului este instabilă, condiționată și limitată. Caracterul autoritar al acestor sisteme politice este binecunoscut și incontestabil, deși multe dintre ele au evoluat către o coerciție mai puțin pronunțată. Este posibil ca această evoluție să fi generat colapsul regimurilor la finele anilor 1980. Sistemele politice comuniste au fost destul de egalitare, chiar dacă au existat îndoieli cu privire la
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
și de alte tipuri dovedește magnitudinea acestei probleme, deși loviturile de stat (și revoluțiile) apar nu doar pentru a instaura, ci și pentru a răsturna regimuri dictatoriale. Mijloacele prin care regimurile coercitive sunt capabile să se mențină la putere sunt binecunoscute nu numai că libertățile mai sofisticate precum cea a presei sau cea de a demonstra sunt îngrădite sau abolite, dar alegerile sunt fraudate, amânate sau pur și simplu lipsesc; chiar drepturile "fundamentale" ale indivizilor sunt încălcate, iar oponenții guvernului sunt
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
mod semnificativ proiectele de lege prezentate de guverne, ele au adesea un rol în a împiedica guvernele să lanseze anumite politici. Nu se poate măsura cu precizie gradul în care executivul se autocenzurează în această manieră, dar există unele situații binecunoscute, spre exemplu, în Marea Britanie, faimosul moment al retragerii legislației sindicatelor la sfârșitul anilor '60. Acest tip de putere legislativă nu este cunoscut probabil în statele autoritare, unde, în general vorbind, politicile sunt acceptate orbește sau chiar implementate fără niciun fel
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
politici similare. Caracteristicile instituțiilor politice și ale societății în general pot reduce întru câtva orice dorință a consilierilor de vârf, a managerilor sau specialiștilor de a contesta deschis decidenții politici; chiar și intervențiile ascunse devin mai rare. Totuși există exemple binecunoscute de țări în care funcționarii publici și mai cu seamă specialiștii par să se bucure de mare influență. În Franța, înainte de instituirea celei de-a Cincea Republici în 1958, această influență a fost foarte însemnată, în parte pentru că funcționarii publici
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
ar putea duce la reducerea considerabilă a eforturilor pe care le fac pentru a realiza o mai mare dezvoltare socio-economică și o mai mare participare politică. Bibliografie suplimentară Noțiunea că administratorii publici nu sunt implicați numai în implementare este acum binecunoscută în scrierile de specialitate. Vezi, de exemplu, P. Self, Administrative Theory and Politics (1977), Bureaucrats and Policy-Making, ed. E.N. Suleiman (1984) și J.E. Lane, Bureaucracy and Public Choice (1987). Studiul clasic în domeniul administrației rămâne H.A. Simon, Administrative Behavior (1957
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
dincolo de Carte, o voce răgușită și sceptică/ pronunță silabele sacre:/ A-JUN-GE!" Orice-ar face însă, poetul nu poate face abstracție de fascinantul joc al intertextualității savante, pe care-l cultivă până la capăt, deși se plasează de multe ori ironic față de binecunoscuta, inevitabila traversée du texte pentru a marca, decis, ruptura dintre realitatea livrescă a scriiturii sale și dimensiunea ei angajată direct, existențial. Sigur că portretul poetic al lui Liviu Antonesei nu se alcătuiește numai din "lecturi,/ manuscrise, tăceri și amintirea/ unei
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
revistă a elementelor paratextuale, că alterii pentru care optează, în această tentativă de alienare conștientă de un sine obsesiv, proces paradoxal însă transformat în exact opusul său introspecție, clarificare și validare de sine sunt în general purtătorii unui mesaj existențial binecunoscut, așadar provocator ca virtualitate re-interpretativă: Fedra, Hipolit, Iona. În spatele tratărilor poematice ale Carmeliei Leonte se ascunde un cod existențial în care primează discreția, ca o formă de camuflare a vulnerabilității: poeta cu reale înclinații dramaturgice înțelege că formele de deghizare
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Iași, 2009) este, practic, într-un mod încă și mai evident decât volumul anterior, o "carte de recitire". Texte întregi sunt de altfel construite ca replici sau interpretări cât se poate de personale ale istoriilor de dragoste, ură și moarte binecunoscute; Iphigenia și Clitemnestra, Agamnenon și Oreste, Pygmalion sau Orfeu apar chiar ca emițători sau referenți ai unui discurs poetic inspirat din literatura și mitologia grecească. Iphigenia în contemplație tematizează, între altele, acea profunzime de esență a simplității aparente din discursul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
memorie senzorială cât se poate de trează, povestea edenică. Apelul la o memorie mitologică fără greș, care permite asociații și justificări îndrăznețe, este, de altfel, cât se poate de evident în Altarul de pelin. Poezia Rafilei Radu păstrează urme ale binecunoscutelor evenimente arhetipale: gestica prozaică este bunăoară asociată gestualității simbolice a figurilor semnificative ale mitologiei grecești (Ariadna) sau creștine (Adam, Maria, Ana, Iisus), evenimentele ce țin de mecanica diurnă sunt comparate cu marile mituri ale umanității, iar din recuzita lirică nu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
avertizează de la început autorul unor texte inspirate, ce conțin suficiente asociații surprinzătoare, construcții de o ironie subțire, dar se remarcă și printr-o anume ingenuitate bine conservată. Titlurile, redundante, clarifică ab initio tema și/sau morala istoriilor animate de personaje binecunoscute din regnul animal ori insignifiante reprezentante ale realității obiectuale greierele și furnica, ursul și vulpea, cocoșul și găina, lupul și oaia, fotoliul și scaunul: Cântărețul urecheat (sau: cântăreț nu poți să fii/ doar de ai urechi zglobii!); Apărătorul găinilor (sau
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de informație se extinde pe întreg organismul social. Primul obiectiv vizat, puterea politică, rămîne, desigur, terenul privilegiat a ceea ce poate apărea ca acțiune sistematică de investire și de manipulație. De mult, cu mult înainte de Michelet și Eugène Sue, iezuiții erau binecunoscuți pentru abilitatea lor de a se strecura în intimitatea principilor, a celor puternici, alegîndu-le amantele, furnizîndu-le oamenii de încredere, introducîndu-și oamenii lor printre curteni și sfetnici. De asemenea, încă de la sfîrșitul secolului al XVIII-lea, Barruel și primii săi emuli
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
ale normalității civice sînt contestate în interiorul conștiințelor, astfel încît suspiciunea, îndoiala sau disprețul se substituie identificării, supunerii față de ordinea instituțională stabilită. În acest caz, dacă privim lucrurile dintr-o aceeași perspectivă internă, nu poate fi evitată comparația cu acele crize, binecunoscute psihologilor, caracteristice copilăriei și adolescenței și care se referă la relațiile cu părinții: "Unii tineri manifestă adesea, într-o manieră patetică, sentimentul că nu pot fi salvați decît prin solidarizarea cu un Conducător". Această constatare face parte dintr-unul din
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
anonimatului colectiv. Existînd o rețea densă de fire încurcate, de cele mai multe ori se recurge la intuiție. În anumite situații speciale, străfulgerările intuiției sînt, bineînțeles, puternice. În ciuda acestor promisiuni, există un risc major, mereu prezent, de care n-au scăpat acele binecunoscute tentative din domeniul esteticului și al vieții formelor, a căror ambiție era aceeași: scrutarea dezordonată a timpului și a spațiului, falsele paralelisme, asimilările contestabile și generalizările arbitrare 87... În cazul construcțiilor speculative de amploare, celui care nu este atras de
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
Ca omagiu adus lui J. Ricardou și pentru a încheia cu un exemplu mai dificil, revenim la cascheta lui Charles Bovary și la tortul etajat din romanul lui Flaubert. Fără să pretindem că vom descoperi vreo noutate în aceste texte binecunoscute și deseori comentate, ne vom rezuma doar la a ilustra și aplica partea teoretică. Vom vedea astfel cum Flaubert găsește rezolvarea problemelor insistent semnalate de Paul Valéry în Tel Quel (LXXXIV): "Și, din cauza unei anumite diviziuni prea discrete sau a
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
-și exprime voința la toate nivelele, în orice împrejurare, e un fapt pe cale de a se împlini. Umbra Poetului ne asistă în permanență și, la nevoie, ne ceartă. Cronica, II, 2 (12 ian. 1990), p. 1 OMUL SFINȚEȘTE LOCUL Un binecunoscut distih spune că ideile pot coexista cu blândețe, pe când lucrurile se ciocnesc întreolaltă cu asprime. Asupra formulării ideilor putem conveni mai lesne decât asupra aplicării lor. S-a putut vedea aceasta și din consensul întrunit, aproape fără rezerve, de principiile
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
din istorie ca o teribilă povară. Adevărata resurecție e, probabil, opera viitorului și ea necesită o pregătire metodică. Nu ajunge să știi adevărul, trebuie să-l și aperi. Nu e suficient să te indignezi, ca Tacit în istoriografie ori ca binecunoscutul satiric roman, ci e nevoie ca indignarea să devină o sursă de acțiune pozitivă, creatoare. Spiritul critic trebuie să se situeze deasupra oricărui partizanat, îndemna Max Weber, atrăgând atenția asupra menirii sociale a clasei mai luminate. Menire paradoxală, căci manifestă
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
sociale. Înapoi la Haret nu e deci o invitație retrogradă sau utopică, ci una capabilă a sprijini efortul de limpezire a clipei de față. Cronica, XXV, 38 (21 septembrie 1990), p. 1, 2 STÂLPII SOCIETĂȚII Dacă reluăm aici un titlu binecunoscut, fără a se ignora conotația ironică, este pentru că el ne apare semnificativ pentru căutările celor preocupați la noi de posibilitatea forjării unei societăți civile. Pe ce se poate întemeia, paradigmatic, aceasta? Fiind vorba, în definitiv, de o construcție, chiar dacă provizorie
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
format’’. Astăzi este bine cunoscut faptul că fiecare organism sau corp reprezintă un microcosmos energetic integrat în macrocosmosul universului, unul cu altul într-un permanent schimb de varietăți energetice și bioenergetice. Este cunoscută periodizarea istorică a existenței pe Pământ în binecunoscutele epoci studiate pe băncile școlii. Dar, și apare acest dar, fiecare epocă s-a născut în anumite condiții, s-a dezvoltat și a murit, transmițând următoarei epoci cuceririle făcute de-a lungul existenței ei. Și cu siguranță această epocă a
ASTRONOMIE. DICTIONAR ASTRONOMIE. OLIMPIADELE DE ASTRONOMIE by Tit Tihon () [Corola-publishinghouse/Science/336_a_865]
-
această privință, nu părăsește în mod uniform astrul zilei, ci în evantai, în fascicole dirijate divergent, care pot să atingă sau nu atmosfera Terrei. În general însă, paralelismul dintre intensificarea activității solare și a fenomenelor geofizice este un fapt curent binecunoscut. Aureolele polare se produc atunci când fluxul corpuscular încărcat electric provenit de la Soare este deviat, în câmpul magnetic al Pământului, spre zonele polare, unde efectuează mișcări în spirală. Acest proces apare mai clar ca în trecut, în păturile superioare ale atmosferei
ASTRONOMIE. DICTIONAR ASTRONOMIE. OLIMPIADELE DE ASTRONOMIE by Tit Tihon () [Corola-publishinghouse/Science/336_a_865]
-
femei cu talia mică și șoldurile late? Evoluția diametrului coapselor în funcție de conjunctura economică Evoluția imaginii femeii în mass-media este grăitoare pentru raporturile între sexe și moda de-a lungul deceniilor. Imaginea femeii până în anii ’60 era dominată de un canon binecunoscut; o talie de viespe, accentuată uneori de un corset, șolduri generoase care semănau cu linia curbei unei sticle, cu gâtul strâmt. Dacă examinăm arhivele acelei perioade și ne uităm în revistele de astăzi, suntem frapați de contrast: modelele contemporane au
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
pentru a resimți mai puțin o existență mecanică, "emoția" și "plăcerea", care conduc la, ori sunt susținute de "senzația de bunăstare personală", sunt sentimente majore, pe care societatea de consum le cultivă pentru a da impresia unei vieți fericite. Este binecunoscut faptul că felurile de mân-care pe care oamenii le consumă astăzi sunt diferite de cele ale generațiilor trecute. Antropologii au ajuns la concluzia că schimbarea obiceiurilor noastre alimentare a condus la transformări în ceea ce privește termenii utilizați în domeniu, de la "comestibil" la
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
Aspectul cultu-ral-religios al hranei se referă la utilizarea unor pro-duse alimentare în scopuri medicale sau la interzicerea unor alimente considerate tabu168. Mâncarea tradițională, descrisă de obicei ca avându-și originea în cultura locală, a fost asociată cu personalitatea consumatorului, potrivit binecunoscutului aforism al lui Brillat-Savarin: "Spune-mi ce mănânci, ca să-ți spun cine ești". Afirmația lui Brillat-Savarin, considerată o vreme esențială pentru definirea identitară a consumatorului, reliefează caracterul particular în opoziție cu cel general al alimentării în sens cultural 169. Studii
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]