3,500 matches
-
facă griji: Aici nu intră sclavi. „Pui de leu prins în laț, dus la noul stăpân.“ Avea aproape șaptesprezece ani. Se întreba de ce el singur, din toată familia, era ținut în viață, aparent liber, în locul acela. Pentru ca Roma să admire blândețea Liviei și a lui Tiberius? Pentru a-i liniști pe populares, puternici în capitală, în provinciile răsăritene, în legiuni? Pentru a arăta fața miloasă a justiției, care îi lovea pe conspiratorii rebeli, în timp ce nevinovatul, copilul, Caligula era protejat cu grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și adăugă confidențial: împreună cu tatăl meu. Sclavul răspunse imediat: — Tot Aegyptus-ul își amintește. Vorbele acelea îi merseră la inimă lui Gajus; apoi se gândi că, poate, tânărul egiptean le avea pregătite. Spuse totuși că iubea mult deșertul. Sclavul răspunse cu blândețe că deșertul era frumos, dar teribil. Dacă viața îți impune să-l străbați, trebuie să știi unde să găsești umbra unui palmier. Gajus puse jos codexul; din el căzu o foaie. Tânărul sclav îngenunche repede s-o ridice. Prin tunica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
preaiubitei Drusilla, care îl îmbrățișă repede - aproape că nu-l recunoșteau, și-și îngădui doar un salut formal, temându-se de discuțiile imprudente. Și pentru că bucuria poporului li se păruse excesivă unor optimates prevăzători, Gajus înlătură temerile și suspiciunile cu blândețea timidă, naivă a tăcerilor lui, a zâmbetelor și răspunsurilor infantile. Căsătoria lui făcea parte dintr-un plan mai complicat decât părea, fiindcă, în timp ce Tiberius se gândea să-i domine pe senatori, senatorul Junius Silanus se gândea să pună indirect mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Eu am cohortele; dacă mă duc la Roma pot s-o țin sub control. Tu ai numele familiei tale, gloria tatălui tău... Și apoi, ești tânăr, nu inspiri teamă. Râse. Râse și Gajus, și-i fu greu să-și mențină blândețea aceea naivă în privire. Se gândi: „Voi nu știți ce e teama, o să aveți timp pentru asta“. Întrebă: — Și dacă nu reușim? — Te omoară. Și mă omoară și pe mine. Dar dacă reușim... — Ai dreptate, spuse Gajus liniștit. — Ești de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
tineresc evocă marile figuri ale neamului său, mitica familie Julia: Julius Caesar, Augustus, Agrippa, Germanicus. Populares și optimates constatară cu ușurare că nu-l amintise pe Marcus Antonius nici pentru a-l dezaproba, nici pentru a-l deplânge, evitând cu blândețe să ia partea cuiva. — Fraze construite în stilul attic, simplu și sever, comentară în șoaptă unii care își aminteau lecțiile ciceroniene, fără cuvinte de obârșie asiatică... Cine i le-o fi scris? După acea străfulgerare de orgoliu dinastic, tânărul imperator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
coborî în port. Îl zări pe Helikon care mergea strângând în continuare la piept bucata de mătase; era foarte colorată, țesută cu fir de aur. Urcă la bord cu urna, refuzând printr-un gest ajutorul celorlalți, o lăsă jos cu blândețe, în aceeași tăcere, în timp ce soldații din escortă aduceau onorurile militare și marinarii tăceau, înșirați de-a lungul zidurilor. Apoi îl chemă pe tribun, care până atunci mersese, pas cu pas, în urma lui, îi porunci cu glas scăzut să pună insula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pe măsura situației. Imediat însă își lua seama, ascunzându-se. „Mă consum ca să fiu în slujba ta“, îi spunea, cu o pasiune înghețată; asta era tot ce putea auzi de la el. — Te rog să mă asculți, Augustus, îi zise cu blândețe. E necesar pentru imperiu. Știa prea bine că senatorul Asiaticus hotărâse deja care dintre marile familii avea să ajungă la putere, în dauna celorlalte, și încerca să-l oprească. — Roma îți cere să alegi, din familiile ilustre, fata cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
divorțul de soțul ei, un oarecare Gabinius. Trecând în revistă candidatele la patul imperial, Asiaticus spusese despre ea cu dispreț: „Ar putea oare Împăratul să aleagă o femeie divorțată?“ Dar, pentru prima oară în cariera lui, Callistus îl obligase cu blândețe să tacă, invocând exemplul de necontestat al lui Augustus și al divinei Livia. Împăratul tăcu. După atâtea luni petrecute în inima acelei puteri imense, luni în care nu avusese nici o clipă pentru el însuși, simți deodată nevoia unei prezențe liniștitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ar fi dat soluții mai bune la unele probleme decât anumiți nobili patres. O replică pe care, auzind-o, poporul zâmbise. Senatorii însă se agitau indignați, pentru că niște grăjdari puseseră pe crupa calului însemnele senatoriale. Asiaticus îi întrebă însă cu blândețe: A spus că frumosul lui cal...? Bine. Le vom explica oamenilor că au râs degeaba. Mai mult chiar, le vom spune că nu-i nimic de râs: Roma e în pericol. Sus, pe Palatinus, „băiatul“ are momente de nebunie: vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
urmă. Furia lui distructivă era cumplită. Asiaticus știa că devastarea templului isiac din centrul Romei avea să facă plebea să se dezlănțuie, împinsă de vechile superstiții și de intoleranță; prin urmare, era foarte utilă. Se declară de acord, zâmbind cu blândețe. Iar oamenii aveau să ardă vechile papyri, să devasteze încăperile, să dărâme statuile și să le arunce în fluviu, împreună cu obiectele de cult și cu cadavrele preoților. Saturninus continuă: — Mensa unde preoții egipteni ard parfumurile acelea otrăvitoare, masa aceea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
să le sechestrăm în botteghe, cum e cea de lângă Templul Păcii. Să ardem totul. Asiaticus încuviință cu convingere: — Asta e mai important decât să dărâmăm ziduri - îl căută cu privirea pe scriitorul Cluvius Rufus. Iar tu, Cluvius, îi zise cu blândețe, pentru că îți place să scrii și ai timp s-o faci, scrie, te rog. Peste câțiva ani nu va mai fi nimeni care să povestească samavolniciile și persecuțiile pe care le-am îndurat din pricina lui. Însă dacă, așa cum spune Seneca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Rufus îl vizită din nou pe Callistus și îi sugeră, afectuos, că un dușman al său căuta probe în legătură cu anumite transferuri de bani. Chipul lui Callistus căpătă culoarea marmurei gălbui, ca atunci când descoperise documentele lui Tiberius. Îl întrebă însă cu blândețe: — De ce-mi spui asta? Cluvius rămase dezorientat. — Călăul care l-a torturat pe Betilenus Bassus, spuse Callistus, mi-a povestit că Betilenus a rostit multe nume în noaptea aceea din Horti Vaticani. Călăul nu știa despre cine era vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și Gajus Caesar continuă să ne spună de acolo povestea lor. La Roma însă, la Musei Capitolini, îl întâlnim pe Augustus, foarte demn, destul de tânăr, purtând o cunună de mirt. Pe chipul de marmură lucrat cu meșteșug se citește o blândețe voluntară, calculată. Omul pare că se află în spatele unui ecran. Gura e închisă, fără să fie strânsă; singurul element dur îl constituie bărbia ridicată. Pe când poza, era probabil cufundat în gânduri, iar artistul a simțit detașarea lui imperială. Putem percepe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
bucure de acest joc, de aceea nici nu Înțelegeam de ce se văieta atâta mama; chiar atunci a intrat doctorul (era ziua de Crăciun, tatăl meu tocmise o trăsură să-l aducă până la noi), care s-a uitat la mine cu blândețe și mi-a spus să stau cuminte, că el o să-mi facă o injecție care n-o să mă doară; „Dacă mai așteptați câteva ore, murea“, aud cum Îi spune mamei pe șoptite; dar de ce să nu mai mor, mă Întrebam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Ți-o taie instantaneu. Peste câteva minute, detectivul observă o mișcare dubioasă în hol. Un doctor cu halat verde îl văzuse pe Grady și venea încet înspre ei. Bell nu putea citi nimic pe fața lui. - Charles, spuse detectivul cu blândețe. Numai că, deși stătea cu capul aplecat, Grady era deja atent la apropierea bărbatului. - Negru și alb, șopti el. Dumnezeule! Se ridică pentru a-l întâmpina pe doctor. Privind fără țintă la cerul cenușiu al serii, Lincoln Rhyme își auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
o pauză în care Izzie își cântări cuvintele. — Ei, nu sunt sigură că e chiar așa. Chiar așa cum? Vorbim pe ocolite, Em. — Atunci spune-mi direct. Nu vreau să spun decât că nu este ceva total neobișnuit, spuse Izzie cu blândețe. — Nu înțeleg ce vrei să spui. Când zici că totul se prăbușește la primul semn pentru că, ăă, a apărut o altă femeie, nu sunt foarte sigură că este chiar așa. Nu că ar conta să fie chiar așa, firește. Oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
să nu geamă. O coadă de păr aspră o atingea pe umăr; mirosea puternic a mușchi, a verde, dar era plăcut, masculin. El îi puse două degete la baza spatelui și-i impinse pelvisul înainte. — Foarte bine, spuse el cu blândețe. Așa. Vocea lui deveni o idee mai hotărâtă. — Pune ușor mâna stângă pe podea și rotește-ți corpul în poziția asta. Simte energia care se scurge prin mâini în pământ și din pământ în mâini. Nu uita să respiri. Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
era, zău așa, căsătorie, iar ea vroia să fie absolut sigură. — Ce-i asta? întrebă ea cu reală încântare, imaginându-și deja un pandant cu inițială sau poate o brățară drăguță de aur. — Deschide și uită-te, spuse el cu blândețe. Leigh pipăi catifeaua moale și surâse. — O, nu trebuia! Deschide-o! — Știu deja că o să-mi placă la nebunie. — Leigh, deschide cutia. S-ar putea să fi surprinsă. Privirea din ochii lui o făcu să ezite, la fel și mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
cu vocea sugrumată. — Scumpo, ce vrei să spui? Voi doi păreți atât de fericiți împreună! N-ai spus niciodată nimic de rău despre Russell, ne-ai spus doar cât e de drăguț, de bun și de atent, insistă Emmy cu blândețe. — Asta nu înseamnă că uneori nu mă plictisește cumplit. Știu că n-ar trebui să simt așa, dar asta nu înseamnă că nu e adevărat. Nu avem nimic în comun! Lui îi place sportul, mie îmi place să citesc. Lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
dintre ei avea cîte o libelulă legată cu un fir de ață. Flăcările albăstrii treceau Încolo și Încoace peste capetele lor. — Jim! Putem să punem mîna pe ea? — Ce-i asta? Ți-a dat-o soldatul Kimura? Jim zîmbi cu blîndețe. — E o bombă. Ridică broasca țestoasă și Îi lăsă pe toți să o cerceteze pe Îndelete. În ciuda diferenței de vîrstă, cîțiva dintre băieți Îi deveniseră prieteni apropiați după ce sosise lui la Lunghua, cînd avusese nevoie de fiecare aliat pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
războiul Împotriva americanilor și În felul acesta lagărul Lunghua ar fi salvat. Bătu cu degetele pe masă, imitînd modul În care cîntase la pianul cel alb din casa goală de pe Amherst Avenue. — Da... Doctorul Ransome se Întinse și apăsă cu blîndețe mîinile lui Jim pe masă, Încercînd să-l calmeze. Scufundă un nou pătrat de pînză În ceara din tavă. — Poate o să lăsăm trigonometria și o să Încercăm puțină algebră. Vrem ca războiul să se termine, Jim. — Bineînțeles, doctore Ransome. — Tu vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
și se duse la Sidney. În mijlocul unei cine la lumina lumânărilor Într-unul dintre restaurantele trendy din Paddington, pline de cupluri tinere cu priviri languroase și fără nici o grijă, Îi luă mâna Într-a ei și-i spuse cu toată blândețea de care era capabilă că nu prea credea că mergea bine treaba Între ei. Când și el i-a spus că-i venea tare greu să se Împace cu relația asta, se simți ușurată. Făcu Întreaga problemă mult mai ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
un copil la 50 de ani? OK, Cherie Blair a făcut unul la 45 de ani, dar și aia era destul de tare peste limită. Aici Sylvia s-a ridicat și s-a apropiat de Ronnie. —Rhona, dragă, spuse ea cu blândețe punându-i mâna pe umăr. Sylvia Îi spunea lui Ronnie pe numele ei adevărat doar când avea ceva important să-i zică. —E doar menopauza. Corpul tău Îți joacă feste. Și nu uita că ai tuburi falopiene blocate. E tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
plastic verde de pe masă și Începu s-o agite prin aer violent, periculos de aproape de capul lui Connor. Nu, anunță el. Să mai stea unșpezeci zile. Apoi trebuie să-l trimitem Înapoi la el În grădină. Fi Îi luă cu blândețe sabia din mână și o puse pe masă. Ridică din umeri la Ruby ca să-i spună că nu știa de unde-i venise lui Ben ideea că copiii veneau sau trebuiau să stea În grădini. — Probabil că are legătură cu chestia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
dimineață. Zicea că nu mai vrea să Încercăm cu inseminarea artificială. Adică, Într-un fel, Craig și cu mine batem apa În piuă degeaba. Și totuși, ce știe el? Doctorii mereu greșesc chestii, nu? Sigur că da, spuse Ruby cu blândețe. Ai Încercat totuși să fii examinată de vreunul din specialiștii În fertilizare de la St. Luke? —Am Încercat. Dar toți au liste de programări care se Întind pe luni și luni. Și În plus, Craig a săpat În stânga și-n dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]